19,955 matches
-
-n vreme ce ninetistele vorbeau despre eroul mort ca despre Făt-Frumos din lacrimă, Nineta întreba obsesiv, scrutându-i pe purtătorii de sicriu: "Care dintre ei îi va lua locul?" Și după ce ninetistele au plecat cu batistele înlăcrimate, în timp ce Nineta strângea cafelele și o afurisea pe Gina, nesimțita care iar a stins, ca o țoapă ce e, țigara în ceașca de cafea, eu am întrebat de ce vorbeau ninetistele așa de frumos despre mortul de pe umerii granzilor, oare nu cumva și mortul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de sicriu: "Care dintre ei îi va lua locul?" Și după ce ninetistele au plecat cu batistele înlăcrimate, în timp ce Nineta strângea cafelele și o afurisea pe Gina, nesimțita care iar a stins, ca o țoapă ce e, țigara în ceașca de cafea, eu am întrebat de ce vorbeau ninetistele așa de frumos despre mortul de pe umerii granzilor, oare nu cumva și mortul ăsta le-a fost amant? Nineta a rămas cu țigara în colțul gurii, ca-ntr-un prim-plan al uimirii, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu s-ar fi mișcat din poziția de așteptare a verdictului nici în următoarea sută de ani, atât de concentrate erau cu ochii pe ea. Nineta nu trăda spiritul ninetist. Lungea intenționat clipele de așteptare. Mai sorbea o gură de cafea, trecea afectuos mâinile prin părul meu, zărea chipul bosumflat al pisicii pe care o onora cu același gest, se reașeza în fotoliu, făcându-mă să caut un nou echilibru de poală, și, verificându-și vocea cu un ei, ei, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Lunii și inșii din popor, curioși de tot soiul și petrecăreți curați la suflet. Am văzut căzând o stea Pe pământ Mi-am dorit o ploaie de stele Ca ea Să-mi pun pe ele toate dorințele mele. Ne sorbeam cafeaua la mansardă într-o zi de vară. Zgomotul ceștii pe sticlă, ecoul său ne trezi. Ceașca din porțelan, cu trei vișine pe ea, frumos conturată cu roșu, se asorta cu galbenul lambriului de pe pereți. Și vorbirăm multe cu acel prilej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
duce la pârâu. Luminița ce se uită înspre noi era puternică, vie, tânără. Și ploaia cădea lin. Fu numai ploaie, numai deșărtăciune, numai noroi. Niște pisoiași se jucau, mititeii, cu stropii mici. Ploaia căzu, ploaia căzu. Iar eu îmi beau cafeaua la etajul trei din cinci, cinci din șapte și șapte din nouă, și privesc înspre stradă. Păsărelele se joacă, încă zglobii, nu vor să plece în părți străine. Eu rescriu ce voi fi scris cu ceva vreme în urmă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fiarbă clocotit. Azi noapte îngheță. Frigul înfrigurat frigea, nu-mi dădea fiori, întrucât nu mă incomoda. Îl simțeam însă pe nas. Păsărica fu înconjurată de hoți. Ea își strânse cu pumnii mici viața la piept și încercă să plece). Serveam cafeaua rece și veche. Era fierbinte. Îl priveam în ochi și inima îmi bătea nebună. Însă eu îmi propusesem să stau nemișcată, să las clipa să curgă și să trăiesc momentul ce curge printre noi. La cerere lui de căsătorie rostisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și cu zăpadă pe vârfuri sunt voinici și mulți; unul lângă altul șed și cerul le este gri luminos. Munții și ei sunt tot gri, mai închis și puțin negri la bază. În cochetul "Cafe" în zorii zilei se bea cafea, și ei au în meniu tot felul de cafele. În miezul zilei locul se înviorează, puteam servi prânzul de afaceri și ne putem înviora după muncă, pregătii pentru muncă. Iar seara începe cockteil-ul și distracția. Putem mânca pe cinste la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
unul lângă altul șed și cerul le este gri luminos. Munții și ei sunt tot gri, mai închis și puțin negri la bază. În cochetul "Cafe" în zorii zilei se bea cafea, și ei au în meniu tot felul de cafele. În miezul zilei locul se înviorează, puteam servi prânzul de afaceri și ne putem înviora după muncă, pregătii pentru muncă. Iar seara începe cockteil-ul și distracția. Putem mânca pe cinste la prețuri mici. "Cafe" iese în evidență și prin faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
era închis. Avem alături un ziar nenorocit de ascuns zile. Nu citi din el. Avea tot timpul din lume să o facă. Între timp își luă pe ea pătura și își pregăti totuși puțin de mâncare. Avea să-și bea cafeaua (cu un mult năut, în ambalaj aspru, cartonat, muștar) după ce fumă o țigară. Se simțea obosită și un ușor sentiment de alienare plutea alături de zgomotele nenorocite de pe stradă, pe care le auzea surd. Nu avea de ce să simtă acele lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de zece ani, avansând în "carieră". Și tot între acei pereți care emanau un ecou înnebunitor își cunoscuse iubitul. Scăpase, amețită și grăbită, dosarele pe jos, ciocnindu-se de el. Se aplecase s-o ajute. Apoi o invitase la o cafea. Însă nu se gândea niciodată la el când era la lucru. Și nici nu se uita prin balustrada de fier în jos, la acele mașinării. Puteau să te învârtă direct spre ele, puteau să înghită ceva din tine. Ea însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cel mai mult, mergeam săptămânal prin magazine cu Elizabeth, menajera noastră. Fără motiv, mă cuprinse nostalgia. Mai ieri eram cu tatăl meu la New York. Avea niște treabă și, ca întotdeauna, mă luase cu el în călătoria de afaceri. Ne serveam cafeaua de după masă, un obicei al nostru, un șablon al relației noastre strânse, și priveam cerul admirativ. Seninul bleu, pe care însă identificai dificil unde se găsea soarele, acoperit de o cupolă din nori groși, fumurii, recreați altfel la fiecare bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
De cât timp ești aici? îndrug rapid, încurcată. Abia am ajuns. Dormeai așa de frumos, încât nu am vrut să te trezesc. Ei bine... Înțeleg. Ce servești la micul dejun? Păi, nu știu dacă ar trebui. Două simple sandvișuri și cafea e bine? Perfect. Mă împrospătai un pic la baie, apoi revin. Locul de luat masa era intim, pe terasa închisă, lângă bucătăria-bar. După ce m-am așezat la masă, m-am ridicat rapid să plec: Scuză-mă, însă cred că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
văzut lumina aprinsă, din stradă, și mi-am zis că ești încă treaz. Am trecut să împrumut niște zahăr. Ai noroc. Tocmai am cumpărat. Ia-ți haina jos. Pot să te servesc cu ceva? Eu tocmai beam un lichior de cafea. Da, mi-ar plăcea. Când reveni, îi întinse mâna: Doru. Amanda. Nu prea am avut timp să vorbim în seara aia. Nu, n-am avut. Ești tăcut de felul tău, nu? Zâmbi gânditor. La fel de trist. Remarcă un lucru ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de lucruri mai urâte. Îi era greu să înțeleagă de ce acum se simțea așa și de ce nu se ducea la servici. Nu lipsise decât de sărbători, de ani de zile. Avea nevoie de o pauză prea lungă. Tocmai își băuse cafeaua când auzi soneria. Bună, Amanda, spuse surprins. Bună ziua. O lăsă să aștepte un pic, apoi o invită înăuntru. Nu știuse de ce o examina cu privirea. Era foarte frumoasă. Purta un taior bej, pantaloni albi și bluză albă. Avea în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
amețind și trezindu-ne după ce, mult mai târziu, delirasem de plăcere. Ce urmă fură zorii ca o trezire lentă, și noi ne ignoram iubindu-ne, fără a fi atenți, și odihnindu-ne. El făcu, după mai multă lenevire pe canapea, cafea, și lenevia continuă. Mă hotărâi apoi să mă îmbrac, iar el mă privi plăcut, încât nu simțeam cum se apropia sfârșitul. Când însă m-am îndreptat singură spre ușă, încredințată că de fapt fug, el veni purtând un tricou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Ador aparențele. Pentru că dincolo de ele nu e nimic. Esența e în noi, e ce vrem noi. Aparențele sunt tot ce avem. · Să rescriem, deci: Sunt in the city, in my sweet, luând prânzul. Pe când sorbeam din cea de-a doua cafea, așteptând să treacă timpul. Sunt intrigată, aștept cu nerăbdare să ne întâlnim deseară. Se pune de un "story" pe cinste. Ieri, pe când eram la bufet, vine la mine un tip. Mă surprinde în mod plăcut (și mie greu îmi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fuga trenului, când am strigat ca un nebun să-mi spună numele. Și ți l-a spus? — Cu chiu, cu vai mi l-a spus. —Cum o cheamă? —Cecilia. Am ajuns în centru. Unde te las? —Lângă cofetărie. Vrei o cafea? —Altădată. Acum mă grăbesc. Bea tu și pentru mine și uit-o pe Cecilia. —Șmechere. —Servus, Matei! —Servus, Gelule, și-ți mulțumesc. Intrând în cofetărie și luându-și cafeaua pe care și o comandase, Matei nu-și putea lua gândul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Am ajuns în centru. Unde te las? —Lângă cofetărie. Vrei o cafea? —Altădată. Acum mă grăbesc. Bea tu și pentru mine și uit-o pe Cecilia. —Șmechere. —Servus, Matei! —Servus, Gelule, și-ți mulțumesc. Intrând în cofetărie și luându-și cafeaua pe care și o comandase, Matei nu-și putea lua gândul de la fata pe care o întâlnise într-o împrejurare aiurită, care îi trezise o atracție deosebită, în acele secunde de repezeală. În acest timp, Cecilia preocupată de problemele pe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
prin acele locuri nemaivăzute. Ce să fie asta? —Vise de noapte, a exclamat Alexandru, liniștind-o. A sărutat-o și a plecat la serviciu, dar visul Silviei i-a dat de gândit ca și Ceciliei care mersese să-și bea cafeaua în bucătărie. Ce ești așa îngândurată, Ceci, a întrebat-o Elena ce venise să-i spună „pa” înainte de a pleca la școală. Mă gândesc la visul mamei. —Ce vis? — Visul pe care mi-l spuse de dimineață. A visat ceva
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
școală că nu ai timp pentru așa ceva! — Te rog, Ceci, te rog! —Du-te, Elena, nu mă înnebuni! — Îmi spui când mă întorc? — Îți spun. — Îmi promiți? —Du-te, măi, odată! După plecare sorei sale, Cecilia, cu fiecare înghițitură de cafea se tot gândea la tâlcuirea visului. Poate coridorul întunecat din visul mamei era tunelul despre care se vorbește frecvent, prin care s-ar zice că se află omul înainte de moarte, condus fiind de luminița de la capătul său. Citise cărți, printre
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
am plecat. Succes la internet și-n dragoste! A zâmbit Tiberiu ieșind din cameră. În sâmbăta în care s-a stabilit întâlnirea, Matei, spre deosebire de Cecilia, s-a dus cu mult înainte de ora fixată la cofetărie interesându-se de prăjituri, sucuri, cafea, înghețată pentru a alege cele mai bune sortimente, spre a-i oferi, deși nu-i știa gusturile. S-a așezat la o masă, într-un loc mai intim, a comandat o cafea și era în așteptare, emoționat ca un elev
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fixată la cofetărie interesându-se de prăjituri, sucuri, cafea, înghețată pentru a alege cele mai bune sortimente, spre a-i oferi, deși nu-i știa gusturile. S-a așezat la o masă, într-un loc mai intim, a comandat o cafea și era în așteptare, emoționat ca un elev de clasa I când merge prima dată la școală. Când a intrat Cecilia, cu același chip frumos așa cum a cunoscut-o, atenția i-a fost atrasă de ochii ei de un profund
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Cecilia, cu același chip frumos așa cum a cunoscut-o, atenția i-a fost atrasă de ochii ei de un profund albastru, senini și calzi. S-a ridicat și sărutându-i mâna a invitat-o la masa la care își bea cafeaua. Fata, strângându-l ușor de mână pentru a-l opri un moment, i-a spus cu același zâmbet care îl fermeca. Deși într-un fel ne cunoaștem, țin să mă prezint. Sunt Cecilia Sătmăreanu, fata de astă-toamnă, din parc, pe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
băiat să-mi stârnească anumite sentimente? Să mă facă să mă îndrăgostesc de el? hm?!”. erau întrebările pe care și le punea Cecilia în timp ce Matei făcea pe amfitrionul cerând și părerea ei. Ce vrei să servești? O prăjitură și o cafea. Ce prăjitură preferi? —Un doboș tort, dacă are. Cecilia continua să se gândească privindu-l pe Matei mai atent: „De fapt e drăguțel. Are o față cu trăsături frumoase. Linia nasului și a bărbiei sunt acelea ale unui băiat distins
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și extrem de afectuos.”. toate acestea îi treceau prin minte, din dorința de a găsi o motivație pentru sentimentele pe care le simțea înfiripându-se în inima ei față de băiatul din parc. S-au adus la masă două doboșuri și o cafea. —Ție tot doboș îți place? observă Cecilia. —Ce îți place ție îmi place și mie. Nu vrei și un suc? Ba da. —Ce preferi? — De portocale, neacidulat. El îndată a adus două sucuri de portocale. — Tot suc de portocale ai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]