KorAP: Find »[drukola/base=canapea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...104 105 106 ...192 >

4,790 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

viață și... Dinspre camera ei se aude o bufnitură și rămân nemișcată În hol, Încremenită. Dumnezeule. Iar se aud bufniturile alea misterioase. Încă una. Și Încă două. Ce naiba... Și atunci o văd, prin ușa de la sufragerie. E pe jos, lângă canapea. O servietă. O servietă neagră, de piele. El e. E Jean-Paul. E aici. În clipa asta ! Înaintez câțiva pași și rămân cu ochii la ușă, intrigată. Ce naiba fac ? Nu știu de ce, dar nu cred deloc povestea aia că ar face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
dintre rudele mele. S-au prefăcut cu toții ani de zile, așa cum ai făcut și tu. Acum am Înțeles o serie de lucruri. Ridică ușor vocea, de surescitare. Știi, de Crăciunul trecut, i-am făcut bunicii mele o ditamai cuvertură pentru canapea, și ea mi-a zis că i-au furat-o hoții. Dar, pe bune, ce hoți mai sunt și ăia care fură o husă croșetată pentru canapea ? — Katie, nu știu ce să zic... — Emma, de ce nu mi-ai spus mai demult ? Tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Știi, de Crăciunul trecut, i-am făcut bunicii mele o ditamai cuvertură pentru canapea, și ea mi-a zis că i-au furat-o hoții. Dar, pe bune, ce hoți mai sunt și ăia care fură o husă croșetată pentru canapea ? — Katie, nu știu ce să zic... — Emma, de ce nu mi-ai spus mai demult ? Tot timpul ăsta pierdut. Timp În care am făcut cadouri idioate, pe care nu le voia nimeni. — O, Doamne, Katie, Îmi pare atât de rău ! zic, cuprinsă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
păruindu-se pe subiectul drepturile animalelor. — Nurca e foarte fericită să fie făcută haină... tocmai zice Jemima În clipa În care deschid ușa de la sufragerie. Tace și ridică ochii spre mine. Emma ! Ești bine ? — Nu. Mă las să cad pe canapea și mă Învelesc cu păturica Împletită de pluș pe care Lissy a primit-o de la mama ei de Crăciun. M-am certat groaznic cu Jack. Cu Jack ? — Te-ai Întâlnit cu el ? — A venit să... Își ceară scuze, bănuiesc. Lissy

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

fi scos mama așa din baie: și-ar fi pregătit în bucătărie o gustare, ar fi trecut pe urmă în sufragerie la un film de noapte din cele pentru adulți - culmea ar fi fost să-l găsească mama adormit pe canapea, când venea la șase dimineața chioară de somn să-și vadă telenovela în reluare... Până să rememorez episodul ajunsesem la barul fără firmă luminoasă, pe care, nedeprins cu întunericul, l-am remarcat când era aproape să mă izbesc de zid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

bun e o investiție. — Tocmai îmi fac un ceai, spune Suze. Vrei și tu? — Daa, te rog! zic. — Și un KitKat? rânjește Suze. — Un KitKat, neapărat. De curând, îl cazasem pe un prieten de‑al lui Suze la noi pe canapea și, când plecase, ne lăsase cutia asta uriașă plină cu sute de KitKat. Ceea ce e un foarte frumos cadou, doar că toată ziua nu mai mâncăm altceva decât ciocolată KitKat. Totuși, cum subliniase Suze seara trecută, cu cât mai repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
tuturor a fost decalat. Iar Luke trebuie să pice dintr‑o clipă într‑alta, și mai trebuie să scop odată de costumul ăsta sufocant... — Becky? zice Emma, una dintre prezentatoarele Cafelei de dimineață care stă vizavi de mine pe o canapea albastră. Pare o problemă foarte serioasă. Absolut, spun, revenind cu greu în prezent. Arunc o ocheadă pe foaia din fața mea, după care zâmbesc cât pot de drăguț în cameră. Deci, Judy, ca să recapitulăm. Soțul tău Bill și cu tine ați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
că Bill este, în general, o persoană căreia nu îi place să se aventureze? Să‑și asume riscuri? — Păi... da, zice Judy. Dacă stau să mă gândesc, da, cred că așa e. — Aha! spune Rory brusc, din colțul celălalt al canapelei. Rory este celălalt prezentator al Cafelei de dimineață. Arată foarte spiluit și e numai bun să flirteze cu vedetele de cinema, dar nu e chiar cea mai strălucită minte a Marii Britanii. — Cred că înțeleg unde vrei să bați, Becky. Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
să ard gazul pe aici. Îmi place să vin pe la sediul Brandon Communications, de fapt trec destul de des, pur și simplu pentru că‑mi place atmosfera. E un loc atât de cool, cu parchet deschis la culoare, spoturi de lumină și canapele foarte trendy și toată lumea se agită încoace și‑ncolo, cu treabă. Cu toții stau până târziu noaptea, deși nu sunt obligați s‑o facă și, pe la ora șapte, cineva deschide de regulă o sticlă de vin care trece de la unul la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
se așeze; de fapt, încă de când a rămas în mijlocul camerei, nehotărându‑se unde să se așeze, m‑au apucat niște crampe la stomac. Apoi îmi dau brusc seama că așteaptă să mă așez eu întâi și mă arunc repede pe canapea. — Vrei o rici? îl întreb politicoasă. Cam devreme, zice Tarquin și râde nervos. („Rici“ înseamnă băuturici, pe limba lui Tarquin, apropo. Și pantalonii sunt „panta“ și... așa mai departe.) Nu cufundăm într‑o altă tăcere îngrozitoare. Pur și simplu nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
nu e nevoie, zice fata pe un ton plăcut. Ei, nu vă mai țin atunci. Călătorie plăcută! — Mulțumesc! spun, exact în clipa în care nimeresc începutul filmului. Sunt sigură că o să fie plăcută. Interlocutoarea mea închide și mă duc la canapea, vag încruntată. Dar agenta de turism n‑ar fi trebuit oare să știe cât costă camera? Nu asta‑i meseria ei? Mă așez și iau o gură de ceai, așteptând să înceapă filmul. Dacă stau să mă gândesc, a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
mi că mă iubește. Ăsta e ultimul lucru de care‑mi amintesc. Și apoi, ca un accident de mașină, se întâmplă. The Daily World, Vineri, 5 octombrie 2001 SÎNT CEEA CE PAR A FI? EXPERTA FINANCIARĂ E DATOARE VÎNDUTĂ! Stă pe canapeaua emisiunii Cafeaua de dimineață, oferind milioanelor de telespectatori sfaturi despre probleme financiare. Însă Daily World dezvăluie, în exclusivitate, că ipocrita Becky Bloomwood se află ea însăși în pragul unui dezastru financiar. Becky, al cărei slogan este „Aveți grijă de banii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Cine‑i Clare Edwards? zice Suze, holbându‑se la ecran cu dezgust. — Am lucrat cu ea la Succesul în economii, zic fără să mișc capul. Stătea lângă mine. Aparatul face un panoramic și o arată pe Clare așezându‑se pe canapea lângă Emma și uitându‑se sobră la public. — Nu pare chiar întruchiparea veseliei, zice Suze. — Nici nu e. — Deci, Clare, zice Emma veselă. Care este esența filozofiei tale financiare? — Ai un slogan? intervine Rory vesel nevoie mare. — Nu cred în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
alertată. — O să‑ți găsești! Nu te prosti! Ești vedetă TV! — Am fost vedetă TV. Până am stricat totul. Până când viața mea s‑a făcut țăndări. Închid ochii și mă las să alunec pe spate, până când capul mi se rezeamă de canapea. Simt c‑aș putea rămâne așa toată viața. — Bex, vezi că mă îngrijorezi, zice Suze. N‑ai mai ieșit de câteva zile. Ce planuri mai ai pe ziua de azi? Deschid scurt ochii și o văd privindu‑mă îngrijorată. — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
75 la sută, acum am mult mai mult spațiu în dulap!“ Deschid ușa cu grijă și mă duc în vârful picioarelor până la dulapul cu mături. Când trec pe lângă sufragerie, arunc o privire înăuntru și, spre uimirea mea, Suze stă pe canapea cu Tarquin, vorbind foarte serios. — Tarquin! zic și ambii tresar vinovați. N‑am auzit când ai venit. — Bună, Becky, spune, evitându‑mi privirea. — Trebuia să... vorbim despre ceva, zice Suze, ușor stânjenită. Ai terminat? — Aproape, spun. M‑am gândit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Mă ridic și privesc spre Suze, care îmi zâmbește. Avem destul timp să facem câteva lucruri pe care le avem de făcut. — Becky! Ne pare așa de bine că te‑ai răzgândit! strigă Zelda când mă vede. Mă ridic de pe canapeaua de la recepție pe care stau și îi zâmbesc scurt. — Toată lumea e foarte încântată că ai acceptat să vii! Ce te‑a făcut să te hotărăști? — A, nu știu, spun pe un ton degajat. Știi cum e... așa mi‑a venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
și, dacă ai cădere nervoasă și începi să bocești, în fine... nu‑ți fă griji. — Mersi, Zelda, spun și aprob din cap serioasă. O să țin minte. Ajungem în platou și acolo se află deja Rory și Emma, care stau pe canapele. Trec pe lângă un monitor, îmi arunc o privire și văd că au mărit poza aia oribilă cu mine la New York, au virat‑o în roșu și i‑au pus titlul „Tagicul secret al lui Becky“. — Bună, Becky, zice Emma în timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

râdeam eu, și mă ridicam ca să-i aduc ceaiul. Mă foloseam de ocazie ca să mă etalez, știind că asta îi face plăcere. Stai, zicea el, stingându-și țigara în scrumieră. Vino încoace. Putea să se întâmple oricunde, pe scaun, pe canapea, pe jos, sau lângă fereastră, pe un hol sau, uneori, pur și simplu în picioare, în mijlocul camerei, ca și cum am fi fost pe scenă. 8 Iulie 1937. Un tren șuieră prelung prin noapte ca un dragon furios. Se îndreaptă spre provincia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
și mai modest, numit Cabinetul cu Parfum de Crizantemă. Lui Mao îi place ușa. Dă exact spre sud. Tăbliile ușii sunt late, cu geamuri înalte până la tavan. Lumina naturală pătrunde din abundență în noua lui cameră, ceea ce îi face plăcere. Canapelele cu perne foarte moi, cadou de la ruși, au fost trimise de premierul Zhou En-lai. Mao nu a mai stat niciodată pe o canapea. Nu i se pare confortabilă. Nu se poate obișnui cu moliciunea ei. Îi dă o senzație de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
geamuri înalte până la tavan. Lumina naturală pătrunde din abundență în noua lui cameră, ceea ce îi face plăcere. Canapelele cu perne foarte moi, cadou de la ruși, au fost trimise de premierul Zhou En-lai. Mao nu a mai stat niciodată pe o canapea. Nu i se pare confortabilă. Nu se poate obișnui cu moliciunea ei. Îi dă o senzație de scufundare. La fel și cu toaleta. Preferă să stea pe vine ca un câine. Ține canapelele pentru vizitatori și pentru el își comandă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
nu a mai stat niciodată pe o canapea. Nu i se pare confortabilă. Nu se poate obișnui cu moliciunea ei. Îi dă o senzație de scufundare. La fel și cu toaleta. Preferă să stea pe vine ca un câine. Ține canapelele pentru vizitatori și pentru el își comandă un scaun demodat din ratan. Spre exterior este salonul, care a fost transformat în bibliotecă, cu cărți de sus până jos pe trei pereți. Nu acordă atenție mobilei, dar e conștient că tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
să nu se gândească la sentimentele ei. Încăperea prea mare într-un mod deloc necesar. Lumina arunca petale de crin pe suprafața peretului, care părea că se ondulează. Singură cu Mao, se simți ciudat și neliniștită. El se așeză pe canapea și îi făcu semn din mână să se așeze față în față cu el. După un răstimp, se simți stingherită și îl rugă să o scuze că pleacă. El păru surprins. Îi spuse că i-ar plăcea să mai stea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
lui. Ai fost singură, zise el deodată. Ea se ridică și se îndreptă spre ușă. Rămâi. Cuvântul lui o opri în loc. Știu că nu poate să nu-l asculte. Se duse și se așeză din nou, dar pe o altă canapea. Sunt prea bătrân azi pentru războiul de gherilă. Se ridică și veni să se așeze lângă ea. O cuprinse cu mâinile. Nu, te rog! Cuvintele îi ieșiră din piept aproape înecate. El nu fu afectat. Îi făcu plăcere lupta ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
nici un fel să suporte injecțiile? Pun pariu că exact asta a zis. Da? Vezi? Trebuie să-și continue exercițiul pentru longevitate, iar tu te gândești ce ființă umană groaznică este, nu-i așa? Nu, nu, nu, nu. Omul țâșnește de pe canapea ca un arc. Nu m-am gândit niciodată... Nu aș îndrăzni nicicând... Ea zâmbește, ca și cum situația i s-ar părea comică. Dr. Li continuă ca un actor prost care-și recită replicile. Nu aș crede niciodată așa ceva despre tovarășul președinte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
corp îmi circulă energia. Sunt pe cale să intru într-o acțiune care va conduce la apogeul vieții mele. Încercând să împărtășesc plăcerea de a găsi un rol măreț, îi explic lui Kang Sheng ceea ce simt. Însă el a adormit pe canapea. A început cu un congres din iulie 1959, ținut pe Muntele Lu, o stațiune unde peisajul este maiestuos. La început, Mao pare umil și modest. Își recunoaște greșelile și încurajează criticile. Sinceritatea lui îi mișcă pe delegații și reprezentanții sosiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]