3,168 matches
-
Mediu, trebuie menționate acelea formate pe hotarul localităților Zărnești, Tohan și Vulcan. 1660 - în timpul războiului pentru ocuparea tronului Principatului Ardelean, dintre Acațiu Barcsai, care era sprijinit de turci și Gheorghe Rákóczi al II-lea. La 13 ianuarie 1660, Mikes Mihaly, cancelarul și generalul lui Rakocsi, a năvălit prin surprindere în Țară Bârsei și, cu ajutorul iobagilor din Tohan și Zărnești, la care s-au adăugat și cei din Bran, au cucerit Castelul Bran - pentru a împiedica pătrunderea turcilor care-l sprijineau pe
Tohanu Vechi () [Corola-website/Science/304296_a_305625]
-
baza dreptului de succesiune, hotărârea era inatacabilă. La sfârșitul anului 1660, bucuria lui Carol la Restaurație a fost temperată de decesul fratelui său mai mic, Henry, și a surorii sale, Mary, de variolă. În același timp, Anne Hyde, fiica Lordului Cancelar Edward Hyde, a declarat că este însărcinată cu fratele lui Carol, Iacob, cu care se căsătorise în secret. Parlamentul a fost dizolvat în decembrie 1660 și a avut loc încoronarea lui Carol la Westminster Abbey, la 23 aprilie 1661. Carol
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
strada Erlangerstrasse. În 1876 se inaugurează la Bayreuth primul Festival Richard Wagner, în nouă clădire Festspielhaus de pe dealul Grüner Hügel. După 1918 Bavaria devine componentă a Imperiului German (Deutsches Reich). Între 1933-1945 orașul este vizitat de mai multe ori de cancelarul Adolf Hitler, prieten și admirator al familiei și al operelor lui Richard Wagner. Hitler intenționa să transforme orașul într-un mare centru districtual. În anul 1945 orașul a fost distrus în proporție de 40% în timpul bombardamentelor anglo-americane. După 1945 a
Bayreuth () [Corola-website/Science/304374_a_305703]
-
statelor arabe din regiune în anii 1948-1949 și a integrat un mare număr de imigranți evrei de pe cuprinsul globului. În anii 1950 Ben Gurion a promovat o politică de ameliorare a relațiilor cu Germania de vest, ajungând la înțelegere cu cancelarul Konrad Adenauer asupra unor însemnate ajutoare financiare acordate Israelului ca despăgubiri pentru crimele Germaniei naziste față de poporul evreu în timpul Holocaustului (Shoá). În timpul exercitării de către Ben Gurion a funcției de prim ministru și ministru al apărării, Israelul a replicat cu represalii
David Ben Gurion () [Corola-website/Science/304395_a_305724]
-
țări comuniste le rupseseră.În 1972 Golda Meir a fost cel dintâi prim-ministru israelian care a efectuat o vizită oficială în Europa de est, la București, la invitația lui Ion Gheorghe Maurer. În 1973, Meir l-a primit în Israel pe cancelarul Germaniei de vest, Willy Brandt în Israel. De asemenea ea a primit delegația celor „4 înțelepți”, 4 șefi de stat africane (Léopold Sedar-Senghor, Ahmadou Ahidjo, Yakubu Gowon și Félix Houphouet Boigny) care au vizitat Ierusalimul, căutând să medieze între Israel
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
anii 1970, cativa evrei stabiliți în Russia au primit permisiunea de a părăsi Uniunea Sovietică pentru Israel prin Austria. Cand șapte dintre acești imigranți au fost luați ostatici la granița dintre Austria și Cehoslovacia de către niște teroriști arabi în 1973, cancelarul austriac Bruno Kreisky a închis agenției evreiești accesul la tabăra de tranzit de la Schonau. Câteva zile mai târziu Meir a încercat să-l convingă pe Kreisky să redeschidă accesul, amintindu-i acestuia de originea lui evreiască. Kreisky a refuzat, iar
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
și asupra unificării politice și economice a celor trei zone de ocupație. La 23 mai 1949, a fost promulgată "Grundgesetz" - Legea fundamentală, constituția RFG. După alegerile din august, la 20 septembrie 1949, a fost format un guvern federal, avându-l cancelar pe Konrad Adenauer (CDU). În ziua următoare, statutul de ocupație s-a schimbat, oferind anumite puteri de autoguvernare, cu anumite excepții bine definite. După Înțelegerea de la Petersberg, din noiembrie 1949, Germania Occidentală a progresat rapid spre statutul suveranității absolute și
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
teroriste revendicate de autori care se pretindeau membri ai "RAF". Grupul a anunțat că își încetează activitatea în 1998. În alegerile din 1968, SPD, condus de Willy Brandt, a câștigat suficiente voturi pentru a forma guvernul în coaliție cu FDP. Cancelarul Brandt a rămas în fruntea guvernului până în mai 1974, când a demisionat, după ce s-a descoperit că unul dintre colaboratorii săi cei mai importanți era spion pe listele de plată ale Stasi (serviciul est-german de informații). Ministrul de finanțe Helmut
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
unul dintre colaboratorii săi cei mai importanți era spion pe listele de plată ale Stasi (serviciul est-german de informații). Ministrul de finanțe Helmut Schmidt (SPD) a format noul guvern și a obținut sprijinul unanim al membrilor coaliției. El a fost cancelar între 1974 și 1982, iar Hans-Dietrich Genscher (FDP) a devenit vicecancelar și ministru de externe. Schmidt, un sprijinitor înfocat al Comunității Europene și al NATO, punea accentul pe angajamentul său pentru "unificarea politică a Europei în parteneriat cu SUA". În
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
punea accentul pe angajamentul său pentru "unificarea politică a Europei în parteneriat cu SUA". În octombrie 1982, coaliția SPD-FDP s-a destrămat, când FDP și-a unit forțele cu CDU/CSU pentru alegerea președintelui CDU Helmut Kohl în funcția de cancelar. După alegerile naționale din 1983, Kohl a devenit cel mai puternic personaj politic, controlând atât guvernul, cât și CDU. Alianței CDU/CSU i-a lipsit puțin pentru a avea majoritatea absolută în Bundestag, datorită intrării în parlament a verzilor, care
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
retragerea tuturor trupelor străine din Berlin. Agențiile guvernamentale și-au mutat, treptat, sediile în Berlin, orașul devenind, în 1999, sediul oficial al guvernului. Berlinul este, de asemenea, unul dintre cele 16 " Länder" ale Germaniei, fiind, astfel, un oraș-stat. În timpul mandatului cancelarului Adenauer, Germania Occidentală și-a proclamat dreptul de a vorbi în numele întregii națiuni germane. Doctrica Hallstein restricționa relațiile diplomatice numai la țările care nu recunoșteau statalitatea RDG. Valul neîntrerupt de refugiați est-germani care soseau în RFG a fost una din
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
al divizării Europei. Scrisoarea de reconciliere a episcopilor polonezi către episcopii germani din 1965 a fost privită cu suspiciune în momentul apariției, dar este văzută azi ca un pas important în direcția îmbunătățirii relațiilor statelor germane cu Polonia. În 1969, cancelarul Willy Brandt a anunțat că Germania de Vest rămânea ferm ancorată pe linia alianței transatlantice, dar că își intensifica eforturile pentru îmbunătățirea relațiilor cu Europa Răsăriteană și cu Germania Răsăriteană. Germania de Vest a inițiat ceea ce avea să se numească
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
început, opoziția puternică a conservatorilor, negociind, pentru început, tratate de neagresiune cu Uniunea Sovietică, Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria și Ungaria. Relațiile dintre cele două state germane au reprezentat una dintre cele mai dificile probleme de rezolvat. "Ostpolitik" - "Politica (față de) Est" - a cancelarului Brandt urmărea conceptul "două state - o singură națiune germană". Relațiile s-au îmbunătățit, dar poziția oficială a Germaniei de Vest era cea stabilită de doctrina Hallstein, care implica nerecunoașterea Germaniei Răsăritene. La începutul deceniului al optulea, "Ostpolitik" a dus la
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
Berlinului a fost deschis, permițându-li-se est-germanilor să călătorească liber. Mii de cetățeni ai RDG au năvălit prin punctele de trecere în sectoarele occidentale ale Berlinului, iar autoritățile est-germane au început, la 12 noiembrie, demontarea Zidului. La 28 noiembrie, cancelarul vest-german Helmut Kohl a schițat un plan în 10 puncte pentru unirea pașnică a celor două Germanii, bazat pe alegerile libere din est și reunificarea celor două economii. În decembrie, parlamentul est-german ("Volkskammer)" a eliminat monopolul politic al SED, iar
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
datorită faptului că exodul populației continua (mai mult de 117.000 de cetățeni au părăsit Germania Răsăriteană în ianuarie și februarie 1990). La începutul lunii februarie 1990, propunerea guvernului Modrow pentru o Germanie unită și neutră a fost respinsă de cancelarul Kohl, care cerea ca țara reunificată să fie membră a NATO. În cele din urmă, în 18 martie, au fost ținute primele alegeri libere din Germania Răsăriteană. S-a format un guvern sub conducerea lui Lothar de Maizière (CDU), având
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
de externe polonez a participat la întâlnirea de la Paris, la ședințele în care s-au discutat problemele granițelor polono-germane. Uniunea Sovietică a avut obiecții asupra statutului de membru al NATO al Germaniei Unite. La 16 iulie, președintele sovietic Gorbaciov și cancelarul german Helmut Kohl au ajuns la un acord de principiu asupra chestiunii statutului de membru al NATO al Germaniei Unite. Această înțelegere a făcut posibilă semnarea la Moscova (12 septembrie 1990) a Tratatului privind reglementarea definitivă cu privire la Germania. În plus
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
de criză din deceniul al patrulea al secolului trecut. Descoperirea în 2001 a faptului că celula teroristă care a dus la îndeplinire atentatele din 11 septembrie din Statele Unite și-a avut baza în Hamburg a șocat întreaga opinie publică națională. Cancelarul Gerhard Schröder a susținut Statele Unite în toate acțiunile care au urmat, trimițând trupe ale Bundeswehrului în Afganistan, ca parte a efortului NATO de asigurare a securității și păcii în această țară, după alungarea de la putere a talibanilor. Germania a adoptat
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
datorează, în principal, opoziției arătate față de invazia americană. Majoritatea populației era puternic împotriva invaziei din Irak și împotriva oricărei implicări germane în conflict. După o înfrângere neașteptată a SPD în alegerile locale din landul Renania de Nord-Westphalia (22 mai 2005), cancelarul Schröder a cerut Bundestagului (Parlamentului) un vot de încredere în politica guvernului, în speranța că nu o să-l primească. Schröder a afirmat că a devenit din ce în ce mai greu să lucreze pentru reformele socio-economice necesare, datorită opoziției manifestate în Bundesrat față de politica
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
nu o să-l primească. Schröder a afirmat că a devenit din ce în ce mai greu să lucreze pentru reformele socio-economice necesare, datorită opoziției manifestate în Bundesrat față de politica guvernului, ca și datorită tensiunilor din propriul partid. După neprimirea votului de încredere (1 iulie), cancelarul Schröder a cerut președintelui țării, Horst Köhler, să convoace alegeri legislative anticipate. La 21 iulie 2005 președintele a dizolvat Parlamentul și a programat noile alegeri parlamentare pentru 18 septembrie. Alegerile au dus la un impas în schimbarea raportului de forțe
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
câștige suficiente voturi pentru a forma singure guvernul, fiind necesare găsirea de parteneri de coaliție. Soluția a fost găsită la 11 noiembrie 2005, când ambele partide au format "Marea Coaliție", având-o în frunte pe cea care a devenit noul cancelar federal, Angela Merkel, CDU. După alegerile din anul 2009 a rezultat o nouă coaliție guvernamentală, numită "Negru-Galben", formată de data asta din CDU/CSU și FDP (liberalii-democrați). În aceste condiții Angela Merkel a fost realeasă în funcția de cancelar pentru
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
noul cancelar federal, Angela Merkel, CDU. După alegerile din anul 2009 a rezultat o nouă coaliție guvernamentală, numită "Negru-Galben", formată de data asta din CDU/CSU și FDP (liberalii-democrați). În aceste condiții Angela Merkel a fost realeasă în funcția de cancelar pentru încă 4 ani. Actualul cabinet, numit cabinetul Merkel III, a fost constituit în urma alegerilor federale din 2013 și este format din politicieni ai partidelor marii coaliții (CDU, CSU și SPD).
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
urmând cursuri postuniversitare la Colegiul Noua Europă (1998-1999) și ca bursier la Netherlands Institute of Advanced Studies (1999-2000). În anul 2004, a absolvit un Masterat în Administrarea Afacerilor, la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. În perioada 2001-2004, a deținut funcția de cancelar general al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Prof. Mircea Miclea este membru al Partidului Democrat. La data de 29 decembrie 2004, a fost numit în funcția de Ministru al Educației și Cercetării în Guvernul Tăriceanu. El a demisionat la data de
Mircea Miclea () [Corola-website/Science/297996_a_299325]
-
acum pentru a treia oară la Viena, în aceeași calitate de trimis al credincioșilor ortodocși din Transilvania, pe când tânărul preot Moise Măcinic era pentru prima oară. Cu câteva zile înainte, au fost primiți în audiență de împărăteasa Maria Terezia și cancelarul Kaunitz. Dar în loc să li se dea răspuns la plângerea pe care o înaintaseră Curții, cei doi trimiși ai ai credincioșilor din „Mărginimea” Sibiului au fost arestați pentru tulburarea liniștii publice și aruncați în închisoarea de la Kufstein. Au fost așteptați zadarnic
Moise Măcinic () [Corola-website/Science/298013_a_299342]
-
mai ales marele proiect al insulelor rezidențiale Palm Island de lângă coasta Dubaiului une compania este furnizor exclusiv pentru vilele de clasa A. În Europa, Marmosim își păstrează piețele tradiționale din UE (Germania, Italia, Belgia). Participă între altele la construcția reședintei cancelarului Gerhard Schroeder, la cea a sediului BBC de la Mannheim sau a vilei lui Michael Schumacher de la Monte Carlo. În 2004, Adriean Videanu declară că cifra de afaceri anuală cumulată a Marmosim și Titan Mar a ajuns la aproximativ 18 M
Adriean Videanu () [Corola-website/Science/297992_a_299321]
-
a se vedea exemplul papalității de la Avignon). Pe plan intern, puterea centrală devine tot mai puternică, pe fundalul întăririi monarhiei, pregătind terenul pentru absolutismul regal. Foarte importantă este data de 10 august 1539, când Francisc I semnează ordonanța elaborată de cancelarul Guillaume Poyet care, printre altele, impune limba franceză ca limbă obligatorie pentru redactarea textelor oficiale. Se impune în această perioadă personalitatea extraordinară a Caterinei de Medicis, soția lui Henric al II-lea, cu care va avea patru fii, dintre care
Casa de Valois () [Corola-website/Science/312554_a_313883]