4,924 matches
-
undele cerebrale sau meteorologia, ciclul inițiat de Jacobs rafinează ipoteza verniană din Robur le Conquérant. Damnarea intervine atunci când orgoliul omului de geniu abolește judecata morală. Odată cu trilogia inaugurală, Le secret de l’espadon, Jacobs găsește, din chiar primul moment, timbrul capodoperei. La un an de la intrarea omenirii în vârsta de fier a bombei atomice, viziunea lui Jacobs împrumută de la Wells dimensiunea apocaliptică și imaginea umanității asaltate de forțe ce par de neoprit. Însă scenariul contrafactual pe care îl avansează Jacobs trimite
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
insula ascunsă Din adâncurile Pacificului fără de margini se ivește și pluta pe care plutește ciudatul naufragiat din La ballade de la mer sallée. Odată cu acest text, datând din 1967, mitologia specială a lui Corto Maltese este pe deplin conturată, iar maturitatea capodoperei este atinsă de către Pratt. Banda desenată se emancipează de sub tutela minoratului intelectual, extinzându-și domeniile către spațiile până atunci colonizate de roman. În acest text simbolist dedicat oceanului care ascunde și dezvăluie mistere, Pratt reîntâlnește acel trunchi al tradiției livrești
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ars combinatoria ce mizează pe ambiguitatea relației dintre realitatea carteziană și fantasmaticul compensatoriu. Ținuturile tropicale vizitate de Corto Maltese sunt îmbibate de aceste miasme ale narcoticelor și ale bolilor. La lagune des beaux songes este schița simfonică ce atinge regimul capodoperei tocmai prin capacitatea de a da trup himerelor ce compensează ratarea unei vieți. Nimic mai puternic și mai dramatic decât această imagine a lagunei venezuelene în care își trăiește agonia un ofițer englez dezertor de pe frontul Flandrei. Corto este martorul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sa elementele întâlniririlor enigmatice fără de care Corto nu ar fi niciodată cu adevărat Corto. Elegant și dezabuzat, Cortopiratul discută, degajat, cu un anume Ernest Hemingway, pregătit să pună punct final unui roman cu un titlu care va fi cel al capodoperei, Adio, arme !. În vuietul acestui uriaș malaxor care distruge destine, imaginația și istoria intră într-un dialog ce anulează linia de despărțire dintre ficțiune și realitatea documentabilă. Borgesianul Pratt este vocea ce amestecă vocile de dinaintea sa. Iar vocea Italiei și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
-și descoperi și explora libertatea care stă ascunsă sub epiderma burgheză. Căpitanul Cormorant și Phoebe sunt porțile care se deschid către tărâmurile întrevăzute de marinarii căpitanului Cook. Aventura este un alt nume ale miracolului. Atunci când desenează și adaptează două dintre capodoperele lui Robert Louis Stevenson, Comoara din insulă și Răpit de pirați, Hugo Pratt omagiază tradiția din care se nutrește propria sa imaginație. Asemenea lui Stevenson, Pratt este unul dintre cei pe care destinul îi aduce pe lume spre a umple
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de țărm cu un zgomot moale, luminos și rar, iar departe, în larg, marea era verzuie și părea moleșită de căldură. Mi-am amintit de o statuetă groaznică a Afroditei pe care o lăsasem acasă pe o etajeră, o adevărată capodoperă de kitsch, de un desăvârșit prost gust, pe care o cumpărasem tocmai din această cauză; mi se păruse că așa trebuise să arate ursitoarea mea. Am încercat să fac una măcar la fel, dacă nu mai onorabilă, și am stricat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
delicată de pe o plantație, care ține mult la pasărea asta a ei. Dă-i drumu’ că-mi place, spuse cu entuziasm Darlene. — Firește că-ți place. Și-acu’ ascultă. Creierul Lanei începu să lucreze febril. Numărul acesta putea să fie capodopera ei. Pasărea avea calități de star. Iți luăm o rochie ca pe plantații, cu crinolină și danteluri. O pălărie mare. O umbreluță. Foarte rafinat. Părul ți-atârnă pe umeri în bucle. Tocma’ te-ntorci de la un bal, unde o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
realizat în 1956 de Alfred Hitchcock. Idem. Replică din filmul Psycho (1960), realizat de A. Hitchcock. Acronim pentru Play Station Portable, consolă specializată pentru jocuri electronice. Numele unei trupe de rock americane. Versuri dintr-un cântec country american. Replică din capodopera SF Odiseea spațială 2001 (1968). Replică din filmul Totul despre Eva (1950), cu Bette Davis și Anne Baxter. Replică din filmul Scarlet Pimpernel (1934), avându-i ca protagoniști pe Leslie Howard și Merle Oberon. Expresie a personajului principal din filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
misterele spirituale. Jean Genet (1910 - 1986ă - romancier, dramaturg, poet și eseist francez. murături armenești pastă de năut anghinare Noroc lăută instrument cu coarde, de formă triunghiulară tobă de mână Sinan (1489? - 1588ă - cel mai mare arhitect al Imperiului Otoman timpuriu. Capodopera sa e moscheia Süleymaniye din Istanbul. Să dea Domnul Impatiens capensis - floare ornamentală care În engleză se numește „nu-mă-atinge“ Minuni Mustafa Kemal Atatürk (1881-1938ă - soldat și politician turc, fondatorul și primul președinte al Republicii Turce. Elemterefiș kem gözlere șiș. Göz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
revînduse, tocmai fusese distrusă. „Păcat că psihanaliza nu vindecă și de prostie!“ ofta doctorul. Îi dădusem filmului meu titlul Ora exactă, din cauza planurilor fixe cu niște cadrane solare care punctau fiecare secvență. — Ar trebui să te decizi să-mi arăți capodopera asta! CÎt durează? — Ora exactă durează douăzeci și șase de minute. — Ai o noțiune foarte personală a timpului, dragul meu. Nu prea vrei să se scurgă, nu-i așa? Încă te mai crezi În pîntecele mamei dumitale, pe cuvîntul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
unei peluze verzi, perfect tunse, pe care erau așezate douăzeci de sculpturi de Rodin din bronz masiv. Se uită În jurul ei, la somptuoasa clădire crem, la restaurantul luxos În aer liber, la faimoasa Cantor Garden cu colecția ei impresionantă de capodopere de mari dimensiuni, șocată să vadă atâta opulență Într-o universitate. Când era mică, În București, faptul că se putea studia gratuit la universitate era simbolul egalității șanselor și al statutului special, pe care Îl puteai obține doar prin merit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de țărm cu un zgomot moale, luminos și rar, iar departe, în larg, marea era verzuie și părea moleșită de căldură. Mi-am amintit de o statuetă groaznică a Afroditei pe care o lăsasem acasă pe o etajeră, o adevărată capodoperă de kitsch, de un desăvârșit prost gust, pe care o cumpărasem tocmai din această cauză; mi se păruse că așa trebuise să arate ursitoarea mea. Am încercat să fac una măcar la fel, dacă nu mai onorabilă, și am stricat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pară moartă, dăruită de Salon acelei eternități sclerozate. M-am uitat la chipul acestui Îmbălsămător de faraoni animalieri, cu sprâncenele lui stufoase, cu pomeții lui cenușii, și am Încercat să Înțeleg dacă era o ființă vie sau mai degrabă o capodoperă a propriei lui arte. Ca să-l privesc mai bine, am făcut un pas Înapoi și m-am simțit atins pe ceafă. M-am Întors cu un fior și am văzut că pusesem În mișcare un pendul. O pasăre mare spintecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ca și cum harta ar fi Înscrisă În piramida lui Keops, desfăcută În fața tuturor, și toți, timp de secole, ar fi citit și recitit piramida pentru a găsi În ea alte aluzii, alte calcule fără să intuiască incredibila, splendida ei simplitate. O capodoperă de inocență. Și de perfidie. Templierii din Provins erau niște magi“. „Mă faceți de-a dreptul curios. Și n-ați putea să mi-o arătați și mie?“ „Vă mărturisesc, am distrus totul, cele zece pagini și harta. Eram Înspăimântat, Înțelegeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
compară cu absolut nimic din trăirile terestre și sunt aproape indescriptibile. Această observație denotă faptul că ei conștientizează în acelașii timp durerea enormă ce acompaniază dezagregarea celulelor cerebrale supraexcitate. În decursul istorie artei reflecții ale spiritualității apar imortalizate în nemumărate capodopere ale artelor vizuale precum în sistemul sculptural realizat în 1652 de către unul dintre cei mai reprezentativi artiști ai barocului, Gian Lorenzo Bernini, ce transpune stările extatice ale Sfântei Tereza de Ávila într-un ansamblu integrat în Capela Cornaro din Biserica
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
artist își etalează lucrarea care este efectul unor aruncături de vopsea dintr-un tub sau bidon și peste care eventual intervine “subtil” prin călcarea cu picioarele pline de noroi sau de alte mizerii a suportului proaspăt “pictat” și pe care “capodoperă” a executat-o în urma consumului unor substanțe psihoactive ”inspiratoare”, ci faptul că în unele cazuri lucrarea respectivă captează admirația unui public larg care ori este plictisit de existență ori este caracterizat de un grad acut de snobism sau care nu
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
trăiește Într-un avion, curat și ordonat, care conține numai un birou, o cristelniță plină cu vin și un pat. În plus față de arta fizică depozitată În locuri unde umblă arareori, a cumpărat și drepturile electronice ale celor mai cunoscute capodopere din lume, inclusiv colecțiile de la Tate, Metropolitam Museum și Ermitaj și imaginile acelea se odihnesc liniștite În ciberspațiu, disponibile, prin abonare, oricui are nevoie de ele. Imaginea primei lui iubite, plîngînd abandonată Într-un lan de porumb În Iowa alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
atunci cînd i-a dat un termen limită pentru a Începe cursa pentru „adevărata“ sa viață, Diavolul i-a oferit și un soi de pre-viață de delicii, un soi de montaj cu cele mai bune secvențe ale celor mai mari capodopere cinematografice. Nici nu apucă bine să se bucure, că de Îndată vede și parea neagră a lucrurilor. Dacă toate aceste alternative sînt oferite În pre-viață, ce se va Întîmpla după focul de start? Oare această gamă se va Îngusta, pervers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și Kaiserul Wilhelm. În marele hol boltit s-au adunat deja vreo cîțiva zeci de oaspeți, sorbind șampania servită de un chelner În livrea, dar costumele lor (se pare că e un fel de bal mascat) pălesc În comparație cu colecția de capodopere moderne care ocupă vastul spațiu. Atenția lui Wakefield este atrasă de anxietatea vizuală a unui uriaș Rothko monocrom, dar o jucăușă sculptură de Dubuffet aflată dedesubt ameliorează imediat efectul. Două cabinete de sticlă doldora de antichități grecești flanchează pictura. Aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din stilul flamboaiant al lui D’Annunzio, din filozofia lui Nietzsche și Bergson, prin filtrul fauvismului pictural. Din estetism, avangardele preiau și recondiționează cosmopolitismul exotic (radicalizat în formula „artei internaționale”), anarhia spirituală și atitudinea à rebours, cultul efemerului și refuzul capodoperei, „masca” histrionică, fragmentarul, segregaționismul antiburghez, fuziunea artelor și - pe filieră antiplatoniciană - mitul poeziei „destabilizatoare”. Avem de-a face de fapt cu o mutație revoluționară, „barbară” a culturii Decadenței: vagul, vaporozitatea impresionistă, lamentația nevrotică, lîncezeala artificioasă, morbidețea și lasitudinea sînt denunțate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
notă la volumul Opere II, Elena Zaharia-Filipaș consideră că textul i-ar aparține scriitorului englez Logan Pearshall Smith, fiind „probabil tradus de Vinea”; de fapt, avem de-a face cu o farsă, o subversiune programatică la adresa vechilor idoli: Logica, Anecdota, Capodopera. Vinea nu va trece niciodată dincolo de această limită. Ca și prozopoemele antebelice ale lui Adrian Maniu („Prințesa Limonata“) sau Emil Isac („Protopopii familiei mele“), textele de față arată - dacă mai era nevoie - faptul că prima avangardă este un „mutant” al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sau a „poemului-suită de definiții”, specie „ducînd la strălucire latura apodictică, latentă în orice proză suprarealistă”. Minimalizînd, de dragul demonstrației și al încadrării „generice” textele mai puțin sau deloc „poematice“ în favoarea „fabulelor animaliere”, Zamfir vede în Exerciții pentru mîna dreaptă... o „capodoperă a acestei figuri aparte, în sens cultural, a avangardismului”, pe urmele lui Flaubert din Dictionnaire des lieux communs și a lui Leon Bloy din Éxégese des lieux communs. „Speculînd polisemia fiecărui cuvînt-cheie din definițiile sale”, Costin obține efecte estetice remarcabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care nu a „trădat-o” pentru nici o altă publicație și, asemenea lui Iancu, a susținut-o inclusiv financiar. La început colaborează cu articole politice și economice, virînd, pe nesimțite, către prozopoemul parodic și „fabulistic” ori către acrobațiile ludic-experimentale, printre clișeele capodoperelor clasice, improvizînd în registru minor pe teme „majore”, întorcînd pe dos, cu grație, locurile comune ale literaturii. După dispariția Contimporanului și-a urmat prietenii la Facla și, ocazional, la Reporter. Victimă a persecuțiilor rasiale din anii terorii legionare (fratele său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o formulă narativă mai complexă, metoda portretului moral „sintetic” unor figuri eroico-mitologice ale Greciei antice: „Moartea lui Mitheridate, Arhimede, Jupiter“ (lui Emil Petrașcu), cu efecte artistice remarcabile, pentru ca ultimul text din volum - și, totodată, cel mai amplu - să „corecteze” corespunzător capodopera lui Cervantes, ea însăși o imagine a prejudecăților deformante induse pe cale livrescă. Pe acest drum - mai mult, poate, decît pe acela asumat al lui Urmuz - au mers, mai tîrziu, reprezentanții Școlii de la Tîrgoviște: Mircea Horia Simionescu în tetralogia Ingeniosul bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
speciile canonice. O proză a lui Romulus Dianu, „De inimă albastră“, e subintitulată „Romanță 1897”. Jacques G. Costin scrie un funambulesc „Imn benzinei“, improvizează parodic pornind de la fabulele lui La Fontaine și „continuă” în mic, sub forma unei parabole comic-absurde, capodopera lui Cervantes, Don Quijote, pe care o actualizează cu tîlc „modern”. Mult mai agresiv - scatologic! - este atacul la adresa Artei (a scrisului, în cazul de față: jos Arta, căci s-a prostituat...) în „De inimă albastră...“ de Romulus Dianu: protagonistul, Corb-Alb, scriitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]