7,454 matches
-
discuția: — Azi am Întîlnit un om la mine În taxi. A spus că e manager de bani, așa că l-am Întrebat În ce ar trebui să investesc. El mi-a zis să cumpăr un loc la țară, cu pui și capre. Să umplu pivnița cu supă la conservă și hîrtie igienică. I-am spus că e exact ca-n Rusia, dar că eu nu mai trăiesc acolo. În America toată lumea face bani din acțiuni. Această nație crede În viitor. El mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
după căderea lui Înfierbîntată din Paradis pe coastele unor munți din Tracia. Și-a scrîntit o gleznă În cădere și a șchiopătat sprijinit În ramura aceea Înflorită pînă cînd a dat de o peșteră, prima lui peșteră. A ucis o capră de munte cu toiagul ăla și și-a făcut un fluier dintr-un oscior de la picior, o pălărie din coarne, o cămeșă din blană și o custură dintr-o coastă. Într-o noapte a cîntat din fluier pînă cînd a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Serbia, Muntenegru, Bosnia, Macedonia, Albania și România, este acea parte din lume În care miturile precreștine Încă mai dăinuie În memoria țăranilor, și că, atunci cînd nu sînt războaie, viața acolo poate fi dulce, precum anume soiuri de brînză de capră. Operele de artă din expoziție conțin elemente care Își au rădăcinile În Grecia antică, dar pot fi recunoscute și influențe slavone și turcești. Guvernele comuniste au Încercat să șteargă această memorie mitică și istorică, dar artiștii au reușit să salveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Gărzii Naționale. Acum sînt mustăcioșii Împotriva celor rași la sînge. Sus, doamna Petrovici, care privise totul de la fereastra apartamentului, pregătise deja gustările pentru oaspetele lui Susan: prăjitură, roșii, lichior, brînză și o cană de apă rece ca gheața. Brînza de capră, cu un miros pătrunzător, tronează În mijlocul unui fund de lemn cu un cuțit Înfipt În ea. — Asta e mămica mea, Aleișa Petrovici. Mami, el e domnul Wakefield. Doamna Petrovici nu Întinde mîna către Wakefield, ca să i-o strîngă, dar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Wakefield. Și să ne ierți, sîntem - cum se spune? - „pasionate“. Între mamă și fiică se Înfiripă brusc afecțiunea. RÎd de ceva ce numai ele știu. Wakefield mai taie o halcă de brînză și Închide ochii involuntar cînd esența brînzei de capră Îi inundă gura. O alungă cu o bucată de roșie cu sare și un păhărel de rachiu de prune. CÎnd deschide iar ochii, bagă de seamă teancurile de National Cartographic de pe rafturile bibliotecii. Aleișa Petrovici, i-a spus Susan, merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
an să se Îmbete și să venereze o chestie numită Aurak care era un fel de pește uriaș pietrificat care Îi curenta cînd Îl atingeau și pentru că li se oferea această experiență plăteau scobitorilor În bilă cu pește carne de capră struguri și frigărui de șopîrlă! Și asta se Întîmpla acum nu foarte mult timp imediat după al Doilea Război Mondial după ce avioanele americane au eșuat În furnizarea Paradisului și cultul local pentru transporturile de marfă a pierit. Era cam pe timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
el era conștient de asta. Apoi altcineva i se adresă și el își întoarse privirea de la ea. — Oare infertilitatea nu e de fapt o problemă cu care se confruntă doar aceste nefericite femei de carieră care vor să împace și capra și varza? Întrebarea venea din partea soției partenerului plin de bani al lui Simon, care probabil că nu lucrase nici măcar o zi în toată viața ei și nici nu se gândea s-o facă vreodată. — Vreau să spun, de ce ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mulgătoare ieșea 7-8 găleți de 10-15 kile. Umblam pe coclauri, pășteam oi, stăteam în băț de corn. Aveam câini cu noi. Aveam șapte ciobănești și doi care întorc oile, niște căței mici și dacă oile depășeau limita le aducea înapoi. Caprele depășeau limita, era pericol. În 96 a venit crima. De la niște chestii de la bani. Avea omul respectriv să-mi dea un milion jumate și m-am îmbătat că am vândut niște miei cu ciobanii și m-am îmbătat și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Mai voinic decât un bou Sau decât un stog cu paie. Uite-așa precum o vezi, Are tot patru picioare; Numai cap și coadă n-are Și nici nu ne face iezi. Limbă lungă, fără gură, Dar bună la tăietură. Capra de tăiat lemne Cu fuiorul seamănă, Iar Grivei o scarmănă. Eu atâta vă arăt, Parcă n-aș avea cuvinte: Ca să meargă înainte, Merge numai îndărăt. Grațioasă ca o zână, E ca o mireasă parcă; E făcută din smântână Si plutește
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
rătăci pe aici, Galilei. ― O să regreți liniștea acestor chiparoși. ― Tot ce se poate. ― Oamenii sunt mai puțin convingători. Spune-mi, ai fost vreodată în munți când se face ziuă? ― Am fost. De ce mă întrebi? ― Când întunericul se ridică de pe stânci, caprele ies în vârful muntelui cu boturile umede, lucind de soare, și se îndreaptă spre un lac unde beau apă. De câte ori m-am nimerit prin apropiere, în asemenea clipe, mi-a fost teamă să fac vreo mișcare, pentru a nu risipi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să le curețe și să le repare după marea inundație. Ploile, soarele și gerul crăpaseră cărămizile, fărâmițându-le cam peste tot; ziua erau luate în stăpânire de ciori, și, la căderea întunericului, păpăludele încercau să dibuie cele câteva turme de capre rămase la balta din câmpie. Casele și clădirile își pierduseră frumusețea de odinioară, acoperișurile stăteau într-o rână, zidăria era ruinată, tencuielile și fațadele, mâncate de pete ca de râie. Toate spațiile goale erau ocupate de colibele sclavilor eliberați de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sarea de mare, fie sarea de animale. - Ce este sarea de animale? - E o substanță care nu prea se mai folosește, întrebuințată încă de unii brutari romani pentru a face pâinea să dospească la iuțeală. Se obține din urină de capră, oaie sau vițică. Pentru dospirea pâinii ajunge un vârf de deget. Rotari părea pur și simplu dezgustat. Evreul a continuat: - Dacă împrăștii sare de-asta și aștepți să plouă, ea va usca rădăcinile și, în scurt timp, iarba se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a căzut bine. Și, fiindcă fumul ieșea mai greu prin gaura de sub acoperiș, am dat jos oblonul de la fereastră. Am îmbucat în tăcere puținul ce ne mai rămăsese: două azime, o bucată de caș și oleacă de carne uscată de capră. Ne-am întins direct pe pământ, vlăguiți, nu înainte de a fi pus zăvorul la ușă. Tovarășii mei au adormit imediat, și, când tocmai era să ațipesc și eu, mi-am dat seama că lăsasem fereastra deschisă. În timp ce trăgeam la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au informat greșit, am bolborosit eu șovăielnic, dacă tu ai putea să ne-ajuți... I-am întins banii, dar m-am răzgândit la iuțeală, retrăgându-mi mâna. - Nu, i-am spus ca un țăran încăpățânat tocmindu-se la prețul unei capre. Nu. Mama acelui om este longobardă, și el îi moștenește firea violentă. Dacă mă întorc și-i spun... Hipnotizat parcă de mișcarea mâinii mele, a izbucnit nestăpânit: - Ei bine, oricui, dar nu aceluia trebuie să-i dai obolul. - De ce, reverendissime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
gâtul Gailei și al lui Gumbert, ne-am aruncat spadele la pământ. În timp ce Cividale era prădat, văduvit de tezaur, iar violența își făcea de cap pe drumuri, am fost duși în tabăra avară, închiși într-un țarc de crăci asemenea caprelor și legați unul de celălalt. Când și când târau acolo încă un ostatic, și, după câte mi-am dat seama, toți erau longobarzi, tineri și de rang înalt. Era lesne să ghicim ce soartă avuseseră ceilalți. Chinul prin care trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care se desprinse ca zahărul caramelizat. Clopoțelul sună ieșirea În pauză, iar clasa țâșni În picioare, gata să fugă În curte, dar sora Angelica nu se mișcă. Ce mai vrea și pupăza asta? Era nespus de urâtă și mirosea a capră. Lui Îi făcea greață, pentru că avea pe obrazul stâng un neg cu un fir alb Înfipt În mijloc, și, deși era femeie, nu era măritată. Mama zice că surorile sunt virgine, adică se căsătoresc cu Dumnezeu, care Însă nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de a se ști frumoasă. Zogru a privit-o cu ochii lui Pampu, buimăciți de somn, și și-a adus brusc aminte de ea. El și Ioniță au urcat în coada trăsurii, iar Iscru s-a așezat cu vizitiul, pe capră. Bagajele erau bine fixate, unele în trăsură, altele în coșul mare din spate. Nu era o caleașcă, dar făcea impresie bună. Arăta ca o căruță mare, cu o banchetă acoperită cu blană de urs și cu un coș bombat, împletit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
jovial, atmosfera era destinsă și poate că s-ar fi ajuns în cele din urmă la o înțelegere, dacă nu s-ar fi întâmplat ceva imprevizibil. Ioniță stătea năucit lângă roata trăsurii, iar Iscru cobora alene. Vizitiul rămăsese neclintit pe capră. Pampu-Zogru urmărea fascinat discuția dintre spătar și frații care se sprijineau lejer în bâtele groase, lustruite, din lemn de stejar. Spătarul povestea ce și cum auzise despre ei, iar în jur țâșneau murmure de plăcere. Ei, văd că sunteți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Răsura albă răspândea un miros care îl făcea să plângă și să se înmoaie. A luat-o pe aleea pietruită, iar când a ajuns în capătul ei, o trăsură, apărută pe neașteptate, l-a făcut să sară în lături. Pe capra trăsurii ținea hamurile Ghighina. Avea părul despletit, iar rochia îi fâlfâia lungă, pe lângă osii. 9. Spre deosebire de ceea ce-și imagina Andrei Ionescu, Ghighina resimțise ca pe o supremă umilire atingerea la care o forțase falsul prinț cu unghii vopsite. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Ioniță. Acesta tocmai înhămase caii la o trăsurică veche pe care o luau fără știrea stăpânului, el și Talpă, ca să ajungă la o petrecere, în Târgoviște. Prea uluit, argatul se dăduse în lături, iar Ghighina urcase dintr-o săritură pe capra trăsurii. Zogru o luase în urma ei, însă de cum auzise strigătele servitorilor se întorsese. Erau câțiva, înarmați cu securi și bâte, iar din urmă venea un călăreț. Cineva striga să-i iasă în față. Și atunci se hotărâse: din câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care i-a oprit brusc, ridicând scurt brațul spre ei. Apoi, a înșfăcat în fiecare mână câte un ins măturând cu fiecare, în stânga și în dreapta, făcând loc destul cât să elibereze ieșirea. A deschis poarta și s-a aruncat pe capra trăsurii. Drumul era pietruit și destul de larg, iar când ajunsese aproape de pădure a auzit în spate tropote de cai. Pădurea părea pustie, iar zgomotele urmăritorilor se auzeau distinct. Își dădea seama că vor fi ajunși din urmă în curând, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
înalte. Podul, care mergea de la mal până în buza insulei, nu părea foarte lung, cel puțin din locul în care privea Ghighina. O luase într-un suflet spre el, tropăind pe podelele de stejar, legate bine cu funii din păr de capră. Era un pod suspendat care se legăna deasupra apei. Apoi podul devenise fără sfârșit. Zogru plutea lent, mult prea lent, în urma fetei. Ar fi vrut s-o oprească, sa-i spună ceva, dar nu putea decât să alerge în urma ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Mă bucur că sunteți în număr atâta de mare prezenți la conferință și știu că... că... vă interesează cu adevărat subiectul pe care îl vom aborda, deoarece ne privește în mod direct. Pentru început, aș dori să te întreb, domnișoara capră, ce înseamnă pentru tine omul? Știți voi, a început capra, omul e... e... păi... omul e o chestie mai mare decât mine, dar la fel de înalt ca prietenul meu, calul. Deci asta înțelegi tu prin cuvântul „om”? Da! Găina, mai sfătoasă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la conferință și știu că... că... vă interesează cu adevărat subiectul pe care îl vom aborda, deoarece ne privește în mod direct. Pentru început, aș dori să te întreb, domnișoara capră, ce înseamnă pentru tine omul? Știți voi, a început capra, omul e... e... păi... omul e o chestie mai mare decât mine, dar la fel de înalt ca prietenul meu, calul. Deci asta înțelegi tu prin cuvântul „om”? Da! Găina, mai sfătoasă decât toți cotcodăci: Greșit! Omul este o viețuitoare care, da
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care primește în fiecare zi mângâierea duioasă a dascălilor, care primește și dăruiește putere. Sunt o floare, iar școala mea este o grădină de flori. Pop Sergiu, clasa a VI-a, Școala Gimnazială Dobric - Bistrița-Năsăud profesor coordonator Țermure Florina O capră modernă A fost odată ca niciodată, că, de n-ar fi, nimeni nu ar îndrăzni a vorbi. Și cum ziceam, a fost odată ca niciodată, pe vremea când lupul și mielul erau mai ceva ca frații, când salcia îmbobocea și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]