3,275 matches
-
Thomas de Torquemada (n. 1420 - d. 16 septembrie 1498, Ávila) a fost un cleric spaniol, cunoscut pentru faptul de a fi instaurat și condus Inchiziția spaniolă. A fost unul dintre nepoții cardinalului Juan de Torquemada, care l-a crescut în mănăstirea reformată San Pablo din Valladolid. Inițial un umil frate în acest așezământ monahal, Thomas a devenit un dominican auster și zelos. După un popas la mănăstirea din Piedrahita, el devine stareț
Tomás de Torquemada () [Corola-website/Science/312149_a_313478]
-
judeca anumite crime, cel mai notabil caz fiind erezia, cu toate că acestea au devenit treptat competențe ale tribunalelor regale. În cele din urmă, diverși prelați au ajuns să dețină o influență politică importantă, servind regele în calitate de ambasadori, consilieri sau în administrație, Cardinalii Richelieu sau Mazarin ajungând în poziții cheie ale regatului. Biserica era principalul administrator al școlilor și spitalelor și era instituția principală ce oferea ajutor săracilor. Facultatea de Teologie din Paris (numită deseori Sorbona) era principalul organ de cenzură, revizuind publicațiile
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
Roma și apoi, din 1540 a început să practice această profesie în orașul său natal. Valoarea lui Eustachio a fost remarcată de către ducele de Urbino, care l-a angajat ca medic personal. Ulterior, a intrat și în slujba fratelui ducelui, cardinalul Giulio della Rovere, pe care Eustachio l-a urmat la Roma în 1549. După moartea lui Realdo Colombo (1559), Eustachio îl succede ca profesor de anatomie la "Collegia della Sapienza". Unul dintre studenții săi valoroși a fost viitorul anatomist Juan
Bartolomeo Eustachio () [Corola-website/Science/312247_a_313576]
-
guvernau unchii Mariei Stuart, François de Guise și Charles de Lorraine. Cei doi au avut roluri importante la conducere și în timpul lui Henric al II-lea(François de Guise era unul din cei mai mari lideri militari ai regatului, iar cardinalul Charles de Lorraine a fost asociat cu cele mai importante negocieri și afaceri din regat) și au decis să-și împartă sarcinile: François de Guise se ocupa de partea militară în timp ce Charles de Lorraine se ocupa de tot ceea ce privea
Francisc al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/311779_a_313108]
-
la curte. Regele le-a dat onoruri și privilegii, cel mai mare fiind "Grand Maître de France",(Mare Maestru al Franței), lui François de Guise. În 21 septembrie 1559, Francisc este încoronat rege al Franței la Reims de către unchiul său cardinalul de Lorraine, apoi curtea se îndreaptă la castelul Blois în Valea Loarei, noua reședință regală. Adoptă ca emblemă soarele și drept motto "fides Spectanda"(astfel trebuie să respectăm credința) și "Lumen rectis"(lumina se află în neprihănire). Regatul lui Francisc
Francisc al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/311779_a_313108]
-
Edictului Libertății de Conștiință. În aprilie 1560 Caterina de' Medici îl numește cancelar al Franței pe Michel de l'Hospital. Guvernul este dominat acum de "moyenneurs", moderați umaniști care cred în reconcilierea dintre creștini, prin acordarea de concesiuni reciproce. Însuși cardinalul de Lorraine este departe de a fi insensibil la reforma bisericii. Este lansată oficial ideea unui Conciliu ecumenic pentru Franța. Pentru a obține aprobarea papei Pius al IV-lea, cardinalul și regina-mamă cer deschiderea unui conciliu general, unde creștinii de
Francisc al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/311779_a_313108]
-
regală cu revolte armate. Principalele aree interesate au formă de semilună ce pornește de la Anjou spre Dauphiné traversând Poitou, Guienne, Périgored, Languedoc și Provence. Agitatorii beneficiază de un sprijin important în sânul nobilității locale. Animați de o propagandă nenîtreruptă împotriva cardinalului și ducelui de Guise și dorința de răzbunare după evenimentele de represiune de la Amboise, celor mai curajoși nu le este teamă să atace castele, închisori și să vandalizeze biserici încât în primăvara anului 1560 se înregistrează un val masiv de
Francisc al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/311779_a_313108]
-
165.011, terenul orașelor - 17.932, iar companiilor și întreprinderilor private le aparțineau 12.241 de zeciuieli. Astfel, după cum se poate observa din tabel, în gubernie mai mult de jumătate din proprietățile funciare aparțineau țăranilor, Basarabia în acest se diferenția cardinal de guberniile vecine și era similară cu regiunile cernoziomice din nordul și centrul Rusiei, Kursk, Orel, Tula, Riazan. Din categoria terenurilor private, mai mult de jumătate aparțineau boierimii/nobilimii. În Basarabia multe terenuri aparțineau mănăstirilor și altor instituții religioase. În
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
1416, că trimis al Constantinopolui și a fost primit cu mare respect. Avea oare misiunea, venită și din partea împăratului, pentru a reraliza unirea celor două biserici, că formă de luptă împotrivă expansiunii islamului în Europa, după cum relatează în jurnalul sau, cardinalul Filastre? Din cuvântarea sa, formulată într-un adevărat stil diplomatic, se evidențiază luptă sa pentru unitatea popoarelor împotrivă pericolului musulman. În final îl atenționează pe Papă MartinV : Fie dar să nădăjduim, prea fericite părinte, că sfinția voastră a arătat sinceritate
Grigore Țamblac () [Corola-website/Science/312397_a_313726]
-
Ferrara). Conform tradiției, Alfonso de Aragon era fiul nelegitim al regelui Neapolelui și Cesare ar fi aranjat asasinarea sa după ce relația cu el și-a pierdut utilitatea politică. Născută la Subiaco în 18 aprilie 1480, este al treilea copil al cardinalului spaniol Rodrigo Borgia arhiepiscop de Valencia, care în 1492 va fi ales papă al bisericii romano- catolice cu numele de Alexandru al VI-lea. Mama, Vannozza dei Cattanei, originară din Brescia, era de cincisprezece ani amanta lui Rodrigo. Lucreția este
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
decât fiii cu Vannozza: Pedro Luìs, Girolama și Isabella, care au avut puține raporturi cu frații vitregi. Rodrigo chiar dacă și-a recunoscut copiii la naștere, ascunde atât de bine paternitatea, încât în 1492 Cesare și Giovanni treceau drept nepoți ai cardinalului. Micuții Borgia au fost foarte influențați de originile lor catalane. Lucreția și Cesare erau foarte legați, uniți de un sentiment reciproc de dragoste și fidelitate. Probabil, în primii ani ea trăiește cu Vannozza în casa din piața Pizzo di Merlo
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
modul superlativ". Cu mama ei în schimb are un raport detașat. Mai târziu este dată în grija unei verișoare a tatălui său, Adriana Mila văduva nobilului Ludovico Orsini. Aceasta supusă lui Rodrigo, o păzea pe Lucreția și îl ajuta pe cardinal în relația acestuia cu nora sa,Giulia Farnese Orsini, (care luase locul Vannozzei), care avea paisprezece ani. Între Giulia și Lucreția naște o mare prietenie, care-i va fi de ajutor Lucreției la plecarea lui Cesare la universitatea din Perugia
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
Carlo Canale, ultimul soț al Vannozzei, (care-i transmite dragostea pentru științele umanistice), studiază latina, greaca, poezia și artele în general. În conventul din San Sisto învață practicile religioase. La unsprezece ani este promisă de soție a doi pretendenți spanioli: cardinalul Borgia imaginase un viitor în Spania pentru fiii săi. În 1491 este ales inițial Cherubino Juan de Centelles, cu un contract ce prevedea o dotă de 100.000 de "timbres", o parte în bani și o parte în bijuterii, cadou
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
Devenind papă, planurile matrimoniale pentru Lucreția se schimbă total: acum poate să țintească mai sus de niște simpli nobili spanioli, astfel pontiful încearcă să o mărite pe Lucreția în Italia, pentru a strânge alianțe politice cu familiile nobililor la putere. Cardinalul Ascanio Sforza, îl propune papei pe nepotul său Giovanni Sforza, 27 de ani, duce de Pesaro, feudă papală. Datorită acestei căsătorii, papa încheie o alianță cu puternica familie Sforza. În această perioadă, papa îi dă cadou Lucreției palatul din Santa
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
el și fără motiv, o împiedică pe soția lui să vină la el. Prin urmare Ludovico il Moro rămâne surprins când papa îi cere să-l convingă pe Giovanni să se întoarcă la Roma. Într-un final la 1 iunie, cardinalul Sforza îl anunță pe Ludovico il Moro că Papa intenționează să anuleze căsătoria. Pentru a obține anularea, papa declară că Lucreția fusese promisă lui Procida Gaspare di' Aversa și că Giovanni fiind impotent, căsătoria nu fusese consumată, deci căsătoria era
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
se îndrăgostește imediat de tânărul duce de Bisceglie (șaptesprezece ani). Contemporanii în unanimitate spuneau: "este adolescentul cel mai frumos ce a fost văzut vreodată în Roma". Următoarele luni cei doi tineri trăiesc în liniște, primesc la curtea lor poeți, scriitori, cardinali și prinți. Sub protecția celor doi se formează un mic partid aragonez, ceea ce îl preocupă puțin pe Cesare Borgia. Chiar dacă Lucreția urăște politica, învata să-și apere propriile interese.În 9 februarie 1499 Lucreția are un avort din cauza unei căzături
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
la Ferrara în 1 septembrie 1501, iar patru zile mai târziu când vestea ajunge la Roma, poporul sărbătorește, iar Lucreția merge să mulțumească fecioarei la basilica di Santa Maria del Popolo. La jumătatea lunii decembrie, escorta din Ferrara condusă de cardinalul Ippolito d'Este, fratele lui Alfonso, ajunge la Roma. La prezentarea oficială a Lucreției, rudele soțului rămân uimite și fermecate de splendoarea femeii. În seara de 30 decembrie primește binecuvântarea nupțială. Zilele următoare toată lumea sărbătorește, iar banii din dota Lucreției
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
săptămânile care au urmat nașterii, e interceptată o scrisoare a Lucreției, în care ea-și exprimă speranța într-o împăcare între cei doi, astfel Gonzaga putea s-o viziteze fără să se ascundă. Un anume Masino del Forno, (intim al cardinalului Ippolito) îi întinde o capcană lui Gonzaga, atrăgând-ul la Ferrara, pentru a dovedi relația cu Lucreția. Planul dă greș, iar Lucreția, Francesco și Ercole Strozzi (care avea rol de mesager) devin mai prudenți și încep să ardă scrisorile după ce
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
o metresă oficială precum Barbara Villiers." În februarie 1662 a fost un adevărat scandal, atunci când Louise a refuzat să-i spună iubitului ei despre legătura dintre Madame (Henrietta) și contele de Guise. Rivala ei, Olympe Mancini, contesă de Soissons, nepoata cardinalului Mazarin a căutat să o îndepărteze aducând la cunoștința reginei Maria Tereza a Spaniei despre legătura cu regele.A fost îndepărtată din serviciul Madamei și s-a stabilit într-o mică clădire din palatul regal, unde la 19 decembrie 1663
Louise de la Vallière () [Corola-website/Science/312839_a_314168]
-
militar important Ducelui de Chartres și a dăruit 100.000 de livre favoritului Ducelui de Orléans, Cavalerul de Lorraine. Françoise Mărie și Filip d'Orléans s-au căsătorit la 18 februarie 1692 la Palatul Versailles. Slujba a fost condusă de cardinalul de Bouillon. În 1685 cardinalul de Bouillon a refuzat să ia parte la căsătoria dintre Ducele de Bourbon și sora lui Françoise Mărie, "Mademoiselle de Nantes"; regele l-a exilat însă a fost rechemat pentru căsătoria lui Françoise Mărie cu
Françoise-Marie de Bourbon () [Corola-website/Science/312846_a_314175]
-
și a dăruit 100.000 de livre favoritului Ducelui de Orléans, Cavalerul de Lorraine. Françoise Mărie și Filip d'Orléans s-au căsătorit la 18 februarie 1692 la Palatul Versailles. Slujba a fost condusă de cardinalul de Bouillon. În 1685 cardinalul de Bouillon a refuzat să ia parte la căsătoria dintre Ducele de Bourbon și sora lui Françoise Mărie, "Mademoiselle de Nantes"; regele l-a exilat însă a fost rechemat pentru căsătoria lui Françoise Mărie cu Ducele de Chartres. După ceremonie
Françoise-Marie de Bourbon () [Corola-website/Science/312846_a_314175]
-
lui Filip l-a plesnit peste față în fața Curții, a întors spatele regelui și a plecat. Cu toate acestea, la 18 februarie 1692, verii s-au căsătorit. Ceremonia a avut loc la Palatul Versailles iar slujba a fost efectuată de către cardinalul de Bouillon. În 1685 cardinalul refuzase să ia parte la căsătoria dintre Ducele de Bourbon și sora lui Françoise Marie, "Mademoiselle de Nantes" și ca urmare a fost exilat însă rechemat pentru căsătoria dintre Ducele de Chartres și Françoise-Marie. După
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
peste față în fața Curții, a întors spatele regelui și a plecat. Cu toate acestea, la 18 februarie 1692, verii s-au căsătorit. Ceremonia a avut loc la Palatul Versailles iar slujba a fost efectuată de către cardinalul de Bouillon. În 1685 cardinalul refuzase să ia parte la căsătoria dintre Ducele de Bourbon și sora lui Françoise Marie, "Mademoiselle de Nantes" și ca urmare a fost exilat însă rechemat pentru căsătoria dintre Ducele de Chartres și Françoise-Marie. După ceremonie, a urmat un banchet
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
În același an, la 25 octombrie, Ludovic al V-lea în vârstă de 12 ani a fost uns rege al Franței la Reims. Odată cu declararea majoratului regelui la 15 februarie 1723, Ducele a demisionat din funcția de regent. După decesul cardinalului Dubois la 10 august, tânărul rege i-a oferit Ducelui poziția de prim ministru, funcție pe care a deținut-o până la moartea sa, câteva luni mai târziu. Regentul a murit la Versailles la 2 decembrie 1723 la vârsta de 49
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
ducatul pentru fiul ei dar ea a împiedicat Franța să dețină prea multă putere în Ducat. Când pacea a fost încheiată în 1642, Maurice s-a căsătorit cu nepoata sa în vârstă de paisprezece ani, Louise Christine, abandonând titlul de cardinal. Christine a condus Ducatul de Savoia până când fiul ei a putut prelua puterea. A murit la Torino în 1663.
Christine a Franței () [Corola-website/Science/312972_a_314301]