2,933 matches
-
teritoriul comunelor Cornu Luncii si Malini, la est; - teritoriul comunei Slatina, la sud. Comuna Valea Moldovei este amplasată la contactul a două mari unități morfostructurale: orogenul carpatic pe de o parte și Platforma Moldovenească pe de altă parte. În cadrul orogenului carpatic intră o mică porțiune din flișul neogen(Obcina Voroneț) o porțiune ceva mai dezvoltată a Subcarpaților Moldovei, formată din conglomerate și calcare. Altitudinea este cuprinsă între 400 m în lunca râului Moldova și 970 m Dealul Moara Dracului. Părțile mai
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
specialitate, unele dintre ele destul de cunoscute ( Istoria românilor de Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu; Istoria românilor de P.P. Panaitescu; Originea, firea și destinul neamului românesc de N. Iorga, etc. ) și altele mai puțin cunoscute cum ar fi Spațiul carpatic central-european. Rolul său inițial și dinamica populației sale de Constantin Ștefănescu. Dovezile materiale și spirituale furnizate de astronomie și geografie, de arheologie și istorie, lingvistică, apoi cele de natură psihologică, economică politică și geopolitică, demonstrează astăzi că, poporul nostru , în comparație cu
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
până in anii 2002; 3. Studiu socio-demografic al localității Ștefan cel Mare, 2005. (document de uz intern); II. LUCRĂRI DE SPECIALITATE 1. Iorga, Nicolae, Originea, firea și destinul neamului românesc, vol. I, București, Enciclopedia României, 1938; 2. Ștefănescu, Constantin, Spațiul carpatic central european. Rolul său inițial și dinamica populației sale, vol. II, Pitești, Editura Tiparg, 2001; 3. Zărnoianu, Viorel-Liviu, Monografia geografică a comunei Ștefan cel Mare, 1999.
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
șanț din jurul zidurilor de apărare. Si așa, la 27 august 1660, cetatea a capitulat. Începea era dominației turcești. Centrul de Informare Turistică-Cetatea Oradea a fost inaugurat la 11 noiembrie 2003, ca rezultat al proiectului „Renașterea unei legende” finanțat de Fundația Carpatică, Fundația Regele Baudouin și Fundația pentru Parteneriat în cadrul programului „Moștenire vie”. Centrul de Informare Turistică (CIT) funcționează în cadrul Serviciului Administrare Cetatea Oradea din cadrul Direcției Patrimoniu din subordinea Primăriei Municipiului Oradea. Misiunea Centrului de Informare Turistică este de a promova Cetatea
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
context european. Printre prioritățile centrului se numără: Oferta Centrului de Informare Turistică cuprinde: Beneficiarii sunt turiști în sistem organizat sau individual, tineri (elevi, studenti). Exită colaborări cu agenții de turism locale, din județele vecine, din Euroregiunea Bihor-Hajdú Bihar și Euroregiunea Carpatică, Muzeul Țării Crișurilor, Inspectoratul Școlar Județean Bihor, Cluj, Arad, Satu Mare, Universitatea din Oradea, Direcția Județeană Culte, Cultură și Patrimoniu Cultural Național Bihor, Consiliul Județean Bihor, Prefectura Județului Bihor, numeroase organizații neguvernamentale locale, administrații ale altor cetăți din România. Finanțarea activităților
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
două moduri de difuzare treptată a creștinismului popular de limbă latină, mai tardive, printre Dacii liberi și printre Vlahii (Proto-Românii) din nordul Dunării: pe de-o parte păstoritul (transhumanța reprezentând, an de an, o cale de schimburi culturale între zona carpatică, Balcani și zona pontică), și pe de altă parte negustorii (care se deplasau cu stofe, mirodenii, mătase și produse manufacturate la nord de Dunăre, de unde se întorceau în imperiul roman de răsărit (bizantin) cu sare și aur). Lipsa unor lăcașuri
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Biciac, care s-au refugiat aici după refuzul de a trece la mahomadanism), Maala-lu-Ristu, Maala-lu-Stepan. I.G. von Hahn a fost cel dintâi care a relatat despre asemănarea dintre limba vorbită de locuitorii vlași ai ținutului Meglen și cea a dacoromânilor carpatici. Mai apoi, primul care s-a ocupat de originea acestora a fost Gustav Weigand, în lucrarea sa, Vlacho-Meglen, din 1892. Emigrarea nântenilor (meglenoromânilor musulmani) a avut loc după războiului greco-turc, în anul 1923. Datorită religiei musulmane au fost considerați turci
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
după suspendarea episcopului Lemeni de către generalul Puchner, vechii contestatari ai lui Lemeni au susținut numirea candidatului lor pe locul rămas vacant, respectiv a vicarului foraneu al Șimleului, Alexandru Șterca-Șuluțiu. Datele recensământului din anul 1930 arată că românii din interiorul arcului carpatic aparțineau celor două confesiuni (ortodoxe și greco-catolice) în proporții aproximativ egale, cu o majoritate ortodoxă. Astfel, în Transilvania se găsea o majoritate românească greco-catolică (31,1% din populație), în timp ce ortodocșii vin pe locul al doilea (27,8% din populație). În
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
Hepatica transsilvanica" - plantă endemică), floarea-paștelui ("Anemone nemorosa"), lalea pestriță ("Fritillaria meleagris"), nemțișor de stâncă ("Consolida regalis"), obsigă ("Bromus barcensis"), omag galben ("Aconitum anthora"), stupiniță ("Platanthera bifolia"), zambilă sălbatică ("Hyacinthella leucophaea"), piperul-lupului ("Asarum europaeum"), flămânzică ("Draba nemerosa"), clopoțel de munte ("Campanula carpatica"), vinariță ("Asperula odorata"), steliță vânătă ("Aster amellus"), gălbinele ("Lysimachia punctata"), sânziene albe ("Galium mollugo"), dumbăț ("Teucrium chamaedrys"), sugărel ("Teucrium montanum"), strașnic ("Asplenium thricomanes"). Specii faunistice: porc mistreț ("Sus scrofa"), lup cenușiu ("Canis lupus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), râs ("Lynx lynx"), vulpe
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
pe celelalte domenii ale sale din actuala Ungarie. Istoricii sârbi consideră că Grassalkovich a așezat slovaci și rusini, împreună cu unguri cu scopul de a crește numărul acestora din urmă. Separați fizic de teritoriul lor etnic principal din Slovacia și Rutenia Carpatică, primele două grupuri etnice ar fi fost asimilate ușor de unguri. Majoritatea slovacilor romano-catolici din Voievodina au și fost asimilați ulterior, dar cei de religie protestantă și-au păstrat identitatea etnică slovacă. Așezarea ungurilor în regiune a continuat până la finalul
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
Primul Arbitraj de la Viena a avut loc în 2 noiembrie 1938, la Viena, în Palatul Belvedere. Prin acest arbitraj internațional, zone din Slovacia de sud și partea sud-vestică a Ruteniei Carpatice, au fost desprinse din teritoriul Cehoslovaciei și atribuite Ungariei, conduse de regentul Miklós Horthy. În acest fel Ungaria revizionistă, sprijinită fățiș de cei doi "arbitri", Germania nazistă și Italia fascistă, recâștiga controlul acestor zone (care aparțin în prezent Slovaciei și
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
realizat în favoarea Ungariei, a fost o consecință a Acordului de la München. Împreună cu Acordul de la München, a făcut parte din planul Germaniei pentru dizolvarea Cehoslovaciei. Ungaria plănuia deschis să anexeze fostele teritorii ungurești din Slovacia și Rutenia Subcarpatică, numită și Rutenia Carpatică sau Rutenia Transcarpatică. Inițial, a existat și un al treilea jucător: Polonia, cu regimul său autoritar condus de Józef Beck. Polonia și Ungaria luau în considerare atacuri coordonate asupra Cehoslovaciei, pentru ca Polonia să obțină Těšín și alte mici regiuni, iar
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
deschis, un an mai târziu, la 12 aprilie 1939 — după Primul Arbiraj de la Viena — că "revendicările minorităților maghiare din țările vecine au fost doar tactici îndreptate către implementarea unui scop strategic — restaurarea unei Ungarii Mari care să ocupe întregul Bazin Carpatic." La 30 septembrie 1938, a fost finalizat Acordul de la München privind populația germană din Cehoslovacia. În urma presiunilor din partea Poloniei și Ungariei, acordului i s-au adăugat protocoale suplimentare. Acestea stipulau că Cehoslovacia trebuie să rezolve și revendicările minorităților maghiară și
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
regiunilor de frontieră a părții cehe a Cehoslovaciei de către Germania, conform cu Acordul de la München, teritoriile cehoslovace Slovacia și Rutenia Subcarpatică au primit autonomie în cadrul Cehoslovaciei, la 6 octombrie, respectiv 11 octombrie. În noiembrie 1938, Rutenia Subcarpatică a fost redenumită "Ucraina Carpatică" sau "Carpato-Ucraina." Invocând stipulările Acordului de la München cu privire la negocieri, Ungaria a cerut, la 1 octombrie, ca Cehoslovacia să înceapă negocierile. Sub presiune internațională, și în fața activităților diversioniste ale unor grupuri special pregătite de partizani maghiari, trimise mai ales în zonele
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
1939, granița comună ungaro-polonă a devenit de importanță majoră pentru că guvernul amiralului Horthy, recunoscător Poloniei pentru că a ajutat Ungaria să recupereze Rutenia, a refuzat, ca pe o chestiune de "onoare ungară," cererea lui Hitler pentru tranzitarea forțelor germane prin Rutenia Carpatică în sud-estul Poloniei, pentru accelerarea cuceririi Poloniei. În schimb, guvernul de la Budapesta a permis guvernului Poloniei și câtorva zeci de mii de soldați și ofițeri poloni să treacă granița în România și Ungaria, și, de acolo, în Franța și Siria
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
din celălalt grup al ramurii, cel fino-permic, au migrat din regiune. Maghiara s-ar fi despărțit de restul grupului prin anii 1000-500 î.e.n., vorbitorii ei migrând spre sud-vest, iar ceilalți rămânând în regiune. Vorbitorii limbii maghiare au ajuns în zona carpatică spre sfârșitul secolului al IX-lea. În prezent limba maghiară este vorbită de aproximativ 12,6 milioane de persoane, 9,8 milioane locuind în Ungaria. Există comunități maghiarofone în toate țările vecine cu Ungaria (România, Slovacia, Serbia, Ucraina, Austria, Croația
Limbi ugrice () [Corola-website/Science/304423_a_305752]
-
se vede că părăsiseră cetatea fie în timpul atacului bulgar, fie mai înainte. În 1268 Banul Alexandru, împreună cu garnizoana Cetății, participă la mai multe războaie victorioase împotriva bulgarilor și bizantinilor. Cetatea Severinului are o istorie particulară în raport cu alte cetăți din spațiul carpatic. Rolul și importanța sa a fost preponderent militar, comerțul aducător de bunăstare fiind dificil din pricina poziției geografice și a faptului că au stăpânit-o într-o succesiune permanentă, când regii maghiari, când voievozii din Muntenia. La fel era și cu
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
la festival castane din pădurile lor la cel mai mic preț.<br> Festivalul răciturilor se ține tot toamna la Vila Ursu de pe Valea Tismanei sau în satele vecine.<br> Un fapt istoric de mare importanță pentru continuitatea noastră în spațiul carpatic este bine dovedit la Tismana. Toate lăcașurile de cult de pe teritoriul orașului Tismana au fost construite pe locul sau lângă vechi biserici creștine de lemn, care la rândul lor au fost construite pe vechi locuri de cult getice, „păgâne”, care
Tismana () [Corola-website/Science/298017_a_299346]
-
foarte bogată și orientată, în general, de la est către vest. Principalele artere hidrografice sunt: Someș, Lăpuș, Crasna, Barcău, Crișul Repede, Crișul Negru, Crișul Alb, Mureș, Bega, Timiș, Bârzava și Caraș. Apele de adâncime apar în lungul faliilor din fundamentul marginal carpatic,având caracter termal. La limita Câmpiei de Vest cu Dealurile de Vest,prezența apelor termale,având și unele săruri în conținut (ca de exemplu bicarbonate-sulfurate la Băile Felix, 1 Mai, Tinca), a adus faima unor stațiuni balneare de interes terapeutic
Dealurile de Vest () [Corola-website/Science/312488_a_313817]
-
albă ("Salix "), iovă ("Salix caprea"), arin ("Alnus glutinosa"), corn ("Cornus mas"), alun ("Corylus avellana"), mur ("Rubus fruticosus L."), zmeur ("Robus idaeus") sau afin ("Vaccinum myrtillus L."). La nivelul ierburilor vegetează mai multe specii floristice, printre care: clopoțel de munte ("Campanula carpatica"), darie ("Pedicularis comosa"), albăstriță ("Centaurea kotschyana"), garofiță de munte ("Dianthus tenuifolius"), poroinic ("Orchis militaris"), angelică ("Angelica archangelica"), crucea voinicului ("Hepatica transsilvanica"), gălbinele ("Lysimachia punctata"), mlăștiniță ("Epipactis palustris"), năpraznică ("Geranium robertianum"), rușuliță ("Hieradum aurantiacum"), fierea pământului ("Marchantia polymorpha"), colțișor ("Dentaria bulbifera
Ineu - Lala () [Corola-website/Science/311375_a_312704]
-
de etnonim, aplicată unor grupuscule tribale cu identitate etnică bine conturată, pare să duca în ultimă instanță înapoi în timp la onogurii proto-bulgari de sub hanul Kuber (Кубер in bulgară, grafiat și Kuver) care s-au stabilit alături de avari în bazinul carpatic în secolul al VI-lea (567-568 e.n) imediat după disoluția Regatului gepizilor. Potrivit altei teorii, tarcanii din bazinul carpatic sunt rămășițele unui popor turcic medieval numit "bulaq" sau "bulak" respectiv ’tarka-lovú’ )uneori denumit și "ala yuntlu" atestat pe teritoriul
Tarcani () [Corola-website/Science/311377_a_312706]
-
la onogurii proto-bulgari de sub hanul Kuber (Кубер in bulgară, grafiat și Kuver) care s-au stabilit alături de avari în bazinul carpatic în secolul al VI-lea (567-568 e.n) imediat după disoluția Regatului gepizilor. Potrivit altei teorii, tarcanii din bazinul carpatic sunt rămășițele unui popor turcic medieval numit "bulaq" sau "bulak" respectiv ’tarka-lovú’ )uneori denumit și "ala yuntlu" atestat pe teritoriul Transilvaniei, trib în ultimă instanță parte a confederației pecenegilor. Uneori, tărcanii au fost asociați cu o ramură a secuilor medievali
Tarcani () [Corola-website/Science/311377_a_312706]
-
Mlaștini alcaline, Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase, Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane și Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Orientalilor. Flora parcului național este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Conifere cu specii arboricole de: brad ("Abies alba"), molid ("Picea Abies"), pin ("Pinus"), larice ("Larix
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
Măgura Priei (cu altitudinea maximă de 996 m, atinsă în vârful omonim) este o subdiviziune geomorfologica a Meseșului (grupare montană importantă a Munților Apuseni ce aparțin lanțului carpatic al Occidentalilor). Vârful Măgura Priei este o zona montană de interes turistic al județului Sălaj și cel mai înalt vârf al Munților Meseș. Vârful Măgura Priei se află în extremitatea nord-estică a Munților Apuseni și cea central-vestică a Meseșului , în
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
(Bazinul Transilvan, Podișul Transilvaniei, în germană: ""Siebenbürgisches Becken") este o unitate geografica aflată în zona interioară a arcului carpatic. Are un relief colinar, de unde și denumirea de "colinară" și este mărginită de cele trei ramuri carpatice: Carpații Orientali (în nord și est), Carpații Meridionali (în sud) și Carpații Occidentali (în vest). Spre nord-vest contactul cu Dealurile de Vest se
Depresiunea colinară a Transilvaniei () [Corola-website/Science/312480_a_313809]