3,622 matches
-
prefaci doar. Fraser se Îndreptă În scaun din nou, ridicîndu-și brațele și Întinzîndu-și picioarele lungi. Dar stătea În continuare cu spatele la Duncan, și, brusc, acesta Își dori ca el să se Întoarcă și să privească În sus. Se uită fix În ceafa lui Fraser și Încercă să-l determine să se Întoarcă. Se concentră cu toată ființa, trimițînd cuvintele ca pe niște raze, Privește, Fraser! se gîndi el. Privește, Robert Fraser! Folosi chiar și numărul de deținut al lui Fraser. Privește, 1755
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o sărute. Fața lui Helen era uscată, caldă și moale, frumoasă, Într-un cuvînt; părul Îi era puțin electrizat, ca la un copil adormit. Stătu Întinsă puțin, clipind, apoi se săltă mai sus În pat și-și trase perna la ceafă. Făcu aceste mișcări destul de anapoda, nefiind total trează, iar cînd căscă, Își puse mîinile pe față și-și duse degetele la colțurile ochilor să dea la o parte cojile din timpul somnului. Ochii Îi erau ușor umflați. — Nu te superi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și, În cele din urmă, Julia luă inițiativa și o sărută. Ridică mîna și-i atinse fața și ghidă cele două guri oarbe să se Întîlnească și, În timp ce sărutul, ca de foc, puse stăpînire pe ele, Își strecură mîna spre ceafa lui Helen și o aduse și mai aproape. După o clipă, totuși, se retrase. Slăbi nodul fularului lui Helen și Începu să tragă Încet de nasturii paltonului. După ce-i descheie paltonul, se Întoarse la haina ei; Își dădu la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și ușoară ca fulgul mă apropii de poartă, neștiind ce să fac- să intru sau să bat mai întâi? Dar cum stam pe gânduri, ușa de la intrare se deschide și o femeie între două vârste, legată cu un batic dupa ceafă și îmbrăcată cu un capot din mătase bleumarin cu trandafiri galbeni, își face apariția în prag. Am rămas lipită de poartă, privind. În mâini ține un ghiveci cu clopoței roșii, pe care-l pune în fața casei pe o bancă. Pe
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
țesuturile lezate. 3. Primul ajutor în caz de stop cardio respirator Trebuie să înceapă prin asigurarea libertății căilor respiratorii superioare. Pentru aceasta trebuie efectuate următoarele manevre: - plasarea capului în hiperextensie victima se culcă pe spate, o mână se aplică sub ceafă iar cealaltă se aplică pe fruntea victimei și se împinge capul pe spate; - controlul libertății căilor respiratorii se face astfel: folosindu-se degetul arătător se înlătură din cavitatea bucală corpii străini și se asigură permeabilitatea orificiului glotic; - propulsia mandibulei împreună cu
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
auzi un zgomot de tocuri și o femeie atrăgătoare, între două vârste, intră în bibliotecă. Purta pantaloni de călărie bleumarin, cizme de călărie pline de glod și o cămașă albă bărbătească. Părul ei șaten era prins într-o plasă la ceafă. Părea desprinsă dintr-o reclamă Ralph Lauren, doar că era mai șic. —Eu sunt Caroline, mama lui Charlie. Tu trebuie să fii doamna de la adăpost? mă întrebă, uitându-se la mine. Dintr-odată mi-am amintit de vechea vrajbă dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
n-am vorbit serios despre petrecere. — Sunt sigur că majoritatea oamenilor ar prefera să rămână blocați în trafic decât să vină la una din petrecerile mamei tale, spuse tata. Aaauuu! strigă el când mama i-a tras o scatoalcă după ceafă. —Peter, este vorba despre petrecerea ta. — Atunci, aș fi vrut să mă lași să-i invit și pe câțiva din prietenii mei. —Mamă, sunt sigură că toată lumea o să se simtă minunat, am asigurat-o. —După ce-ai plecat, am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ne lăsăm. — Danvila, da..., murmură Frank, jucîndu-se cu pachetul de țigări.) Un om drăguț, cred că l-am cam șocat. Și pe tine, aș Îndrăzni să spun. Îi reapăruse zîmbetul prietenos, dar șmecher. Se lăsă pe spate cu mîinile la ceafă, acum Încrezător că putea face față vizitei mele. Deja ne asumaserăm rolurile de familie stabilite Încă din copilărie. El era spiritul născocitor și nestăpînit, eu eram neghiobul de frate mai mare care Încă nu pricepuse poanta. În ochii lui Frank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Am așteptat pînă ce un furgon Împodobit cu scene de trafic În manieră trompe-l'œil a garat În curtea unui atelier de sculptură. O femeie lată În umeri, cu trăsături germanice și păr blond prins cu un ac la ceafă, supraveghea doi adolescenți care Începură să descarce butuci de argilă pentru modelaj. În interiorul atelierului deschis, cîțiva artiști lucrau la mesele lor de sculptură, cu salopete peste Îmbrăcămintea lejeră. Un tînăr spaniol arătos, al cărui organ genital impozant de-abia Încăpea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În sala de mese de la Clubul Nautico. Relaxat, exaltat și afabil, Frank prezida În smochingul său alb, În mijlocul unui grup de preferați ai săi dintre membrii clubului - blonde temperamentale cu decolteuri adînci și soți toleranți. LÎngă Frank, cu mîinile la ceafă, stătea bărbatul cu păr deschis la culoare pe care Îl văzusem pe terenul de tenis. Așa Împietrit sub lentila aparatului foto, avea aerul unui atlet intelectual, trupul său puternic fiind compensat de trăsăturile fine și privirea pătrunzătoare. Se lăsase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
aventura lui cu Bibi. Oamenii sînt În stare de cele mai bizare gesturi pentru cele mai mărunte motive. Poate... — Prea mulți de „poate“. Paula Încercă să mă calmeze, așezîndu-se lîngă mine pe fotoliul de piele și punîndu-mi o perniță sub ceafă. — Ai grijă, Charles. Data viitoare cînd o să te mai atace cineva s-ar putea să iasă mult mai urît. — M-am gîndit la asta. De ce-ar vrea cineva să-mi bage frica-n oase? Te poți gîndi că atacatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din apă, el o Înfășură În prosop, uscîndu-i cu blîndețe umerii, În timp ce se holba la sfîrcurile ei În plină creștere. Ascunse pe sub prosop, mîinile Îi zăboviră pe sînii și fesele ei, apoi Îi adunară și-i răsuciră părul, lăsîndu-i-l pe ceafă Într-o coadă grea și umedă. Era o tăcere stranie În micul dormitor, de parcă toată casa aștepta răspunsul nostru. Mi-am dat seama că nici eu, nici Crawford nu mai respiram. Pieptul lui era nemișcat, iar mușchii feței păreau gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lui spartă, am abătut lumina în râpa întunecată, unde își dăduse drumul în scrânciob, ceva mai înainte, Pamfil Duran Și mi s-a făcut părul măciucă, de ce am văzut acolo, că Pamfil Duran, petrecându-și un capăt de funie pe după ceafă și făcându-l laț, și-l pusese deasupra mărului lui Adam, slobozindu-se din scrânciobul de frânghii și având limba scoasă și vânătă, ca o vită doborâtă pe o parte, căznea unduind, numai oleacă, din trup Iar atunci, și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ca să devină niște inamici redutabili, pentru unul ca mine, raționă Mircea. Totuși, se gândi din nou să-și ia avânt pentru un zbor peste zid. Însă era, deja, prea târziu: cei doi, în vestoanele lor cafenii, îi gâfâiau chiar în ceafă. Terorizat de panică, Mircea împinge cu eforturi disperate, încercând să deschidă portița de scânduri groase, camuflată în zidul robust, care-l ține captiv, pe ultimii metri, împiedicându-i evadarea în spațiul râvnit. Împinge, împinge, împinge!... Cei doi puști în vestoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
după un timp a dispărut fără urmă. Mama mai povestea că fata lui Marinescu fu atât de impresionată de propria-i dramă, încât începu să deteste prestațiile militare și războiul, nu numai din cauza execuțiilor de prizonieri, uciși cu pistolul în ceafă, ci pentru faptul că inamicii răniți erau puși să se persecute și să se tortureze reciproc, ajungând la acele monstruozități atât de rafinate, încât se împușcau singuri, îngropându-se apoi de vii, fără intervențiile altor indivizi și fără contribuția celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
surâzând mai puțin binevoitor. Dacă nu l-am cunoaște, ar trebui să plecăm privirile. Așa e el, pare uneori gata să-ți sară În gât. Dar, fiindcă nu Înțelegem, Îl privim În ochi. El vede altceva: - Să se scarpine pe ceafă bizonul când dă cu ochii de poezie. Cum stă el agățat de bară-n tramvai, hopa, citește din Mazilescu! - Sau din Vasile Leac! Unul din noi Încearcă să fie rău, Însă Leac nu-l bagă În seamă. Continuă: - Sau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Îi ofeream aparența unui amănunt cotidian. În plus, un public mult mai mare decât al lor, al oficialilor, chiar dacă mai țintit, măcar geografic, de vreme ce nu aveam planuri să ieșim din Arad. Ăsta era publicul nostru: proletarul arădan, băscarii de pe Mureș, cefele rase și zulufii cu permanent. În mijlocul lor speram noi să ne găsim suflete pereche, gata să rezoneze, să savureze confuzia. * Dar, mai Întâi, aveau nevoie de un ghid. Așa că l-am inventat pe Spătarul Milea. Ăsta, cum spunea Florin când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să-mi spună că se Îndrăgostise de Andreea? Asta nu putea. Măcar din delicatețe. Știa că-s topit după ea, ce mama dracului! Dar de-acum, gata cu pudorile. Iat-o pe Andreea luând-o de talie, sărutând-o pe ceafă. Mie mi se făcea rău, lui Sorin i se făcea rușine. Eu sufăr ca un câine, el e decent. - Hai să dăm drumul la film! Cine mai are chef? Dar băgăm caseta, Andreea redevine profesionistă, privește materialul nostru, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
sunat atunci În cap ceva din manualul de istorie. A făcut un salt, poate prea spectaculos, Într-o parte, Leac spunea că nu voia să se Împiedice la coborâre În șiretul anapoda. Așa că s-a trezit cu o palmă peste ceafă, o scatoalcă sănătoasă, i-a sunat apa În cap din pricina nojițelor. Garda interpretase saltul ca pe o tentativă de evadare, fiindcă a urlat: - Ce faci, mă, treci pe trotuar! Poate că Într-adevăr era nevoie ca Leac să fie pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-se, până la urmă Îi dau lacrimile, i-o fi intrat uleiul În ochi. Se uită la mine, plâns, cu ochi limpezi, albaștri. Din boxe o voce caldă cântă calm despre singurătate. Simt cum o boare plăcută, răcoroasă, Îmi mângâie spatele, ceafa rasă. Mă iau În brațe, mă uit din nou la Pârvu, el Îmi zâmbește pașnic. Îmi trec palmele peste umeri, ceva mă cutremură blând, de-abia mă-nfioară. Îmi place moliciunea bumbacului, așa cum Îmi strecor mâinile pe sub mânecile tricoului, umerii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
palmă am o chestie rece, umedă. Încep să mă recompun pornind de acolo: țin În mână ceva tare, lunecos, cu muchii groase, Înghețate. Fiorul Îmi străbate brațul, urcă pe umăr, coboară pe omoplații transpirați, șerpuiește din nou În sus, spre ceafă, spre creștet, pe frunte Își pierde vigoarea, strivit de peretele la care mă holbez și de care mă sprijin cu toată greutatea. Îmi Încord mușchii gâtului, zvâcnesc, Îmi desprind fruntea de zid, mă clatin, aud clinchetul gheții din paharul plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Marius: Beau cu domnul ofițer! Ura, să trăiască eroii noștri! Nici el nu bea domnule, îi spune sergentul, trăgându-l de mâneca pardesiul ros și destrămat pe la margini. Cu o comică încurcătură pe figură, bărbatul își dă pălăria mult spre ceafă și își scarpină fruntea. Păi cum, vine de la mănăstire? Nici acolo nu se întâmplă așa ceva. Pe sub cozorocul caschetei, Marius aruncă o scurtă privire amuzată celor doi și se ferește tocmai la timp de câțiva copii care aproape că dau peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
închis, saltă pe umeri în ritmul pantofilor trotteur ce lovesc grăbiți treptele. O bucurie intensă luminează ovalul plin al feței. Râd ochii negri, gropițele din obrajii ca de heruvim, râde toată tinerețea ei fericită. Marius! Îl cuprinde cu mâinile după ceafă, sărutându-l îndelung și încolăcindu-se în jurul lui ca o liană, sub privirea vag dezaprobatoare a spilcuitului butler. Marius o ridică în brațe și începe să se învârte cu ea în cerc, în timp ce Smaranda râde cu capul dat pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cafea. După câteva zile ne-am retras și în urma noastră au venit cei de la N.K.V.D31. Cineva o turnase pe Ana. Pactizare cu inamicul și propagandă defetistă. Atât ea cât și tânăra mamă s-au ales cu un glonț în ceafă. Satul a fost incendiat, ca exemplu pentru alții care ar fi dorit să facă la fel. Toate astea le-am aflat când, după un contraatac, am revenit pe vechile poziții și sătenii ne-au povestit îngroziți ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
îmbrățișare rapidă în fața ușii deschise. Amândoi și-au refuzat acel "la revedere" sau "pe curând", formule familiare, dar străine de realitatea vremurilor. A sărutat-o ușor pe buze. Smaranda și-a trecut apăsat palmele prin părul lui, de la frunte către ceafă, ca și cum dorise să absoarbă complet tot ceea ce însemna el, gânduri, idei, sentimente. "Vorbim, a spus ea, când te întorci." O afirmație împotriva morții, a războiului, spusă cu dorința disperată că viața și dragostea lor nu se sfârșise. Privirile se întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]