4,822 matches
-
rănilor de pe picioarele lui Jim erau infectate și, dată fiind alimentația săracă, n-aveau să se vindece niciodată ca lumea, dar deasupra Încheieturii mîinii drepte era o ulcerație de mărimea unui bănuț, plină de puroi. Doctorul Ransome mută tava cu ceară topită de pe lampa cu lumînare. Puse să fiarbă o lingură de apă Într-un vas de metal, apoi stoarse și curăță ulcerația cu o bucățică de vată. Jim se supuse fără să protesteze. Își formase singura lui legătură strînsă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
imitînd modul În care cîntase la pianul cel alb din casa goală de pe Amherst Avenue. — Da... Doctorul Ransome se Întinse și apăsă cu blîndețe mîinile lui Jim pe masă, Încercînd să-l calmeze. Scufundă un nou pătrat de pînză În ceara din tavă. — Poate o să lăsăm trigonometria și o să Încercăm puțină algebră. Vrem ca războiul să se termine, Jim. — Bineînțeles, doctore Ransome. — Tu vrei ca războiul să se termine, Jim? Doctorul Ransome părea adesea să se Îndoiască de lucrul acesta. Mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
algebră și Îi dădu două fîșii de bandaj din hîrtie de orez pe care să rezolve ecuațiile simultane. CÎnd se ridică În picioare, doctorul Ransome scoase cele trei roșii din buzunarul lui Jim. Le puse pe masă lîngă tava cu ceară. — SÎnt din grădina spitalului? — Da. Jim Îl privi În față pe doctor Ransome. De puțină vreme, Începuse să-l vadă cu un ochi mai matur. Lungii ani de detenție, disputele continue cu japonezii Îl făcuseră pe acest medic tînăr să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
m-am gîndit că o să te găsesc aici. Domnul Maxted Își ridică fața palidă spre soare. O transpirație paludică fină Îi acoperea obrajii și fruntea. Își frecă murdăria din spațiul dintre coaste, de parcă voia să-și expună pielea ca de ceară luminii vindecătoare. Deci asta am tot așteptat noi... — Nu v-ați adus bagajul, domnule Maxted. — Nu, Jim. Nu cred că o să mai am nevoie de el. Cred că ți se pare ciudat să fii afară. — Acum nu mi se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
avea, Sfânta Vinerea/ Un fecior de domnișor/ Ochii-n cap Îi lăcrima / Nime-n lume n-auzea / Numai surorile lui Lazăr/ Culegând flori de amin / Și a luat o floare / Și a dat lui Iștină / Iștină s-a făcut ceară / Ceara s-a aprins / Și Sfânta Vinerea a zis / Că cine se va afla / Să zică rugăciunea mea / Seara de trei ori și dimineața de trei ori / Du-l, du-l, Doamne, du-l / La mese Întinse / Pe la făclii aprinse / Pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să mai respire. Eu mă agitam stânjenit pe scaun. N-o fi chiar așa de proastă să creadă că se poate cu adevărat face sex în felul ăsta ? Dar atunci când ieșeam din sală, ea era absentă, ca o figură de ceară. Îmi scuipă în față puțină apă de mare, apoi se scufundă, continuând să înoate în fața mea. Ascultam zgomotul trupului ei care despica apa, tot mai departe. Eram nemișcat, țineam ochii închiși, picioarele puțin desfăcute, mă lăsam legănat de curent. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
simțul orientării. Gata, acum apăs pe claxon, îl fac să-i sune în oasele spinării. Dar mă gândesc deja la mama. Și ea își luase carnetul de conducere târziu, își făcuse un cadou. Urca în mașinuța ei care mirosea a ceară de lustruit mobila și se ducea cine știe unde. Cu paltonul din stofă în brăduleț bine împăturit pe scaunul de lângă ea. Conducea exact ca femeia din fața mea, strângând prea tare volanul, de parcă i-ar fi fost frică să n-o înjunghie cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
căptușit. Îi aranjaseră bluza în fustă și îi pieptănaseră părul. Luxul aranjamentului aceluia ascundea originea ei umilă, îi dădea un aer de mireasă de țară, o țărancă sfântă, bună de dus în procesiune. Poate îi dăduseră cu ceva pe față, ceară sau cremă, obrajii Italiei luceau puțin și tocmai lucirea aceea o sărăcea. — Lipsește un pantof, zise omul de la pompele funebre. M-am întors în piațetă și am găsit pantoful de culoarea vinului cu tocul foarte înalt și subțire care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nașteri, după venirea pe lume a celui de-al patrulea copil al nostru, s-a îmbolnăvit atât de grav, atât de grav, încât am crezut că moare. Și-a pierdut mai tot sângele din vine și-a rămas albă ca ceara, îi cădeau pleoapele... Am crezut că o pierd. Am simțit că înnebunesc, m-am făcut și eu livid ca de ceară; îmi îngheța sângele în mine. M-am dus într-un ungher al casei, unde să nu fiu văzut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
grav, încât am crezut că moare. Și-a pierdut mai tot sângele din vine și-a rămas albă ca ceara, îi cădeau pleoapele... Am crezut că o pierd. Am simțit că înnebunesc, m-am făcut și eu livid ca de ceară; îmi îngheța sângele în mine. M-am dus într-un ungher al casei, unde să nu fiu văzut de nimeni, am căzut în genunchi și m-am rugat lui Dumnezeu să mă omoare mai degrabă pe mine decât s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în cap. M-am întors pe partea cealaltă, și imaginea soției mele dormind, ceea ce eu nu puteam să fac, mă irită. Dormea pe o parte, cu genunchii la piept și cu spatele la mine. Am ridicat ușor pătura. Pielea ei părea de ceară în lumina lunii. Coloana făcea o curbă delicată sub ea. Cât de ușor se poate rupe. Aproape că o puteam auzi rupându-se. Am întins pătura peste ea, m-am dat jos din pat și am ieșit din cameră. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pustii. Trecând pe lângă casă, ridicase privirea și Își văzuse părinții pe terasă. Stăteau drepți și rigizi, de aceeași Înălțime, Îmbrăcați amândoi În haine Închise la culoare, foarte aproape unul de altul, dar fără să se atingă. Ca două figurine de ceară. Și i se păruse că amândoi erau În doliu după un oaspete de mult invitat, În a cărui sosire nu mai sperau, dar pe care continuau totuși să-l aștepte. Pentru prima oară În viață sesizase atunci, vag, profunzimea stânjenelii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
când mergeam spre casă, a crăpat. Spre deosebire de mine, camarazii mei purtau pantofi cu ținte bătute în tălpi, unii chiar cu tălpi de lemn, ceva ce nu văzusem niciodată. „Podele“ le ziceau; ăștia scoteau un sunet special pe parchetul dat cu ceară și pe treptele de granit ale școlii, încât până și mersul însuși părea de lemn. Spre deosebire de ghetele cu ținte, mai aveau și avantajul să lase pe ghețușuri - limbi de gheață pe sub șirurile de ferestre ale școlii, pe care se dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mă las tras împreună cu alți vizitatori amatori de sporturi de iarnă într-o telecabină, printre stânci și brazi, sus de tot, până la marginea unei cești pline ochi de zăpadă. Acolo se înălțau, alături de cabane modeste de lemn, hotelurile. Mirosea a ceară pentru schiuri și cremă împotriva arsurilor solare, oamenii se așezau într-un „Tea Room“, cu fața la soare, priveau în sus spre crestele munților și în jos spre o cuvertură de ceață sub care se ascundea cotidianul ăla cenușiu, știut de toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ocup mâinile cu ceva. În absența unui mesaj cu instrucțiuni de la Lisa și Maria, m-am gândit că asta ar părea mai puțin ciudat pentru cel cu care eram la întâlnire decât să modelez o efigie a lui Mark din ceară și să-i înfig în ochi un băț de chibrit aprins. —E ușor când afli despre bărbatul respectiv în fiecare zi ceva care te face să-ți dai seama că nu l-ai cunoscut deloc și că întreaga relație a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în seara zilei de...”. Chihaia Gheorghe îngălbeni. Sângele îi pieri din obraji. Dar nu trăda nici cea mai mică neliniște. Primise lovitura în poziție de „drepți”, ținând palmele întinse pe vipușca pantalonului, după ce paznicul îi luă din mână lumânarea de ceară. Era ultima noapte de groază și de nebunie. După ce furăm mutați în altă cameră, trompetul rămase singur. Sora Nineta ne povestise mai târziu că nefericitul îi vorbise toată noaptea de măicuța lui care trăise într-un sat de lângă Fălticeni, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
În sicriu, acoperit cu un giulgiu ngru; pe față are o bucată de pânză albă, pe care Minnie o trage la o parte, lăsând să se vadă chipul imaculat bărbierit. Arată foarte bine, ca o operă de artă sculptată În ceară de culoarea fildeșului, cu desăvârșire liniștit, dar desprins de tot ceea ce a Însemnat personalitatea lui. Theodora Înțelege ce a vrut să spună dna James când a vorbit de tandrețea față de trup, pentru că spiritul care l-a locuit nu mai este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
trecut cu toată gașca dă republicani dă la gradu dă Colonel dă Ață la ăl de mic poștaș fluvial pântre bălți. Ghiara temută, care aldat Învârtea În aer flinta cu țava tăiată, acepta acu să ducă decât legăturici sigilate cu ceară or plicuri lunguiețe. La moment o să-ți glisez În urechi că tata n-a fost factoru poștal care pentr-o ștampilă primește chiar și plata În limas, chirimoyas, papaya și felii dă fructe; mai bine făcea dân rahatu dă destinatar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tot. Nimănui n-are să-i vină să crează: sunt porcării care io nu le ocrotesc. Poliția ie pă urmele tale, nefericite fost pretenar. Nu Însista și nu importuna. A Închis telefonu pă loc și așa energic, că mi-a scos ceara dân ureche. Prodența m-a Închis cu cheia În debara la mine, da chiar și ăl mai mărginit să prinde În câteva zile că, dacă e apsente distracțiile, frica dă rădăcini; așa că, riscând totu sau nimic, am ieșit În stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
BOEM Zidit în margini de cer și cuvânt. Lacrima din mine mă arde, mă minte prin ceruri de gând... și-mi cere în durere RENAȘTEREA Tălpile timpului se descompuse spre un hazard suferind de unde s-a desprins un DECOR DE CEARĂ... PĂMÂNTUL TĂCERII DIN SERI Oprește Doamne înserarea, să pot să iubesc soarele ce se ascunde după tainele norilor. Oprește Doamne timpul în care El nu-mi mai răspunde, Și mi-a luat în adâncurile neînțelesului toată iubirea absolută. Oprește-mi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ICOANA VIE n nemurire. O sete de iubire, O sete de-nceput Amorul irosit în clipe amăgitoare Tu taci și-n calmul Sfânt, O rodie te-a vrut, Să mai săruți tăcerea, dintr-un destin de Zare. 28-08-2007 DECOR DE CEARĂ Domnului Tibi Hâncu Tu înger de vecie, ce-n alb te-ai îmbrăcat Cu straiele-ți de nopți încet ai suspinat Că m-ai pierdut și-n viață îți este interzis Ca o dorință vie, să-ți moară încet în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
El, murirea arde, prin AERUL stingher. Eu am să fiu o viață de sfere amestecate Pe un asfalt de lună cu doruri vindecate Și-am să trăiesc durerea din ploile de vară Ce-n glasul conjuncturii e un decor de ceară. 30-07-2007 ALTAR DE LUME domnului Tibi Hâncu Alerg ca o nebună, în noaptea ta de lună Să-ți spun că sufletul mi-i plin de soare, Și port în trup pământul strămoșesc de mumă Ce-mi lasă liniștea, ca un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ăia oribili. În sfârșit, am ajuns în spațiul sigur al bucătăriei. Mi-am dat seama că-mi lăsasem revista în grădină. Ei, putea să stea acolo! Nu m-ai mai fi prins, de bunăvoie, în preajma lui Adam nici picată cu ceară. Of, Doamne! Eram foarte supărată. Pentru că, în ultimele săptămâni, începusem să mă suspectez de faptul că poate Adam nu mi se păruse de fapt așa de atrăgător. Că, din cauza abandonului suferit recent, judecata îmi fusese afectată. Că probabil îi fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
așa? Nu te uita așa. Dacă ți-e frică de el, Înseamnă că ești un om normal. Acum hai să discutăm cu tînăra. Intrară În cameră. O doamnă de la Biroul Șerifului bloca patul - Înaltă, grasă, cu păr scurt, dat cu ceară ca să stea pe spate. Gallaudet făcu prezentările: — Ed Exley, Dot Rothstein. Femeia Înclină din cap și se dădu la o parte. Inez Soto. Ochi negri. Față cu tăieturi și vînătăi. Păr negru, ras pe frunte. Suturi. Tuburi În brațe, tuburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
credea că-i doar un jaf armat. La magazie li se iau poșetele și portofelele - am descoperit o bucățică din permisul de conducere al lui Gilbert Escobar plutind În sînge chiar lîngă ușă, alături de șase ghemotoace de vată pline cu ceară. Trăgătorii au avut suficientă minte ca să-și protejeze urechile. Ultima informație nu prea se potrivea: negrii lui erau prea repeziți pentru așa ceva. Nu mi se pare c-au fost destui oameni ca să facă treaba asta. Pinker ridică din umeri. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]