19,801 matches
-
în colegii ca cel înființat de Jean Pittard, la 1260 (Collège Saint-Côme). Dar chirurgia se afirmă, totuși, din ce în ce mai mult. Renumitul Guido Lanfranchi, ajuns la Paris, a făcut școală, iar tratatul său Chirurgia Magna, a făcut epocă. Răsunet a avut și Chirurgia scrisă de Jan Yperman, în Belgia. Marile universități de medicină aveau anexe în centrele mai mici, al căror număr va crește mereu până la 1793, când vor fi desființate. Prima disecție, în 1281, pe cadavru uman a fost urmată de prima
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mai laic și mai raționalist a avut un impuls și în Sf. Toma d’Aquino unitorul inimii cu rațiunea în cunoașterea lumii sensibile și transcedentale. Dar scolastica, printre alții l-a dat și pe Bruno de Longoburgo autor a unei Chirurgia Magna (sec. XIII). și tot produs al scolasticii și al aceluiași secol este Sf. Albert cel Mare, „doctor universal“, teolog, filosof renovator de idei, partizan al deontologiei hippocratice și autor al marii enciclopedii a plantelor medicinale, intitulată Summa naturalium, parcă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
încercată. La 1531 Florența făcea eforturi să scape de acest flagel. Este adevărat că atenția acordată anatomiei a neglijat, oarecum, bolile infecțioase iar clinicienii nu s-au ridicat la înălțimea rezultatelor obținute în Renaștere, de anatomiști. Împreună cu anatomia se dezvoltă chirurgia, urologia, obstetrica, oftalmologia, domenii în care se afirmă Ambroise Paré și discipolii săi Nufer și Roeslin, elvețianul obstetrician Rueff și călugărul Mercurio. La Viena Paul Dirlewang reușește o operație de cezariană (1559), fiind și specialist în bolile aparatului urinar. Se
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
anatomiei moderne, deschizător de drum în fiziologie, fiziopatologie. Alți medici vestiți îl vor completa, în sec. XVII. În Renașterea pasionată de anatomie, au strălucit și alte nume: Fallope, profesor Padova, supranumit Esculap al timpului său. El unește cunoașterea anatomică cu chirurgia. A fost un medic complex, specializat în anatomia capului, abdomenului, aparatului uro-genital, cu rezultate excelente în chirurgia ulcerelor, tumorilor, luxațiilor. În anatomia creierului a rămas foarte cunoscut Constant Varole; în studiul urechii Eustache. La Paris Charles Etienne, în 1545, publică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
În Renașterea pasionată de anatomie, au strălucit și alte nume: Fallope, profesor Padova, supranumit Esculap al timpului său. El unește cunoașterea anatomică cu chirurgia. A fost un medic complex, specializat în anatomia capului, abdomenului, aparatului uro-genital, cu rezultate excelente în chirurgia ulcerelor, tumorilor, luxațiilor. În anatomia creierului a rămas foarte cunoscut Constant Varole; în studiul urechii Eustache. La Paris Charles Etienne, în 1545, publică „De disectione“, în Spania Jean Valverde de Amusco publică „Istoria compoziției organismului uman“, carte de succes internațional
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
organismului uman“, carte de succes internațional. Odată cu Renașterea învățământul anatomic direct, prin disecții, devine o realitate în toată Europa. UN CHIRURG: AMBROISE PARÉ (1509 - 1590) S-a născut în Franța, urmează cursuri medicale la Hôtel Dieu unde se specializează în chirurgie. Ajunge medic militar, luând parte la campanii militare. A fost medic al patru regi. Pasionat și neobosit, publică lucrări de oftalmologie, urologie, stomatologie, obstetrică, medicină legală și patologie internă. Paré înlocuiește cauterizarea plăgilor prin ligatura vasculară. Realizează produse noi în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
anatomistul Vesal, Ambroise Paré s-a impus prin fapte și exemplul personal. Începând cu el, chirurgul este numit și medic. Pasiunea, priceperea, munca neobosită și atât de complexă i au asigurat recunoașterea posterității, meritând cu prisosință numele de „Părinte al Chirurgiei“, autor al unor valoroase tratate de chirurgie (1571), între care: Chirurgie Universelle. Confrații săi europeni cu nume de răsunet, îi sunt competitivi: în Italia Guido-Guidi (m.1569), în Anglia William Clowes (m.1604), în Germania Hilden (m.1634), pentru a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
prin fapte și exemplul personal. Începând cu el, chirurgul este numit și medic. Pasiunea, priceperea, munca neobosită și atât de complexă i au asigurat recunoașterea posterității, meritând cu prisosință numele de „Părinte al Chirurgiei“, autor al unor valoroase tratate de chirurgie (1571), între care: Chirurgie Universelle. Confrații săi europeni cu nume de răsunet, îi sunt competitivi: în Italia Guido-Guidi (m.1569), în Anglia William Clowes (m.1604), în Germania Hilden (m.1634), pentru a cita doar câțiva dintre marii chirurgi ai
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
personal. Începând cu el, chirurgul este numit și medic. Pasiunea, priceperea, munca neobosită și atât de complexă i au asigurat recunoașterea posterității, meritând cu prisosință numele de „Părinte al Chirurgiei“, autor al unor valoroase tratate de chirurgie (1571), între care: Chirurgie Universelle. Confrații săi europeni cu nume de răsunet, îi sunt competitivi: în Italia Guido-Guidi (m.1569), în Anglia William Clowes (m.1604), în Germania Hilden (m.1634), pentru a cita doar câțiva dintre marii chirurgi ai Renașterii. UN FIZIOLOG: JEAN
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
celebrități ale Renașterii li se pot adăuga numele multor medici de seamă care s-au format pe lângă principalii titani, onorând cu studiul, experiența și perseverența lor progresul medicinii. Menționăm ca importante: Anatomia lui Charles Etienne (1545), Anatomia lui Colombo (1558), Chirurgia lui Franco (1556), Observațiile anatomice - lui Fallope (1561), Tratatul Ciumei a lui Paré (1568), Cartea nervilor a lui Varole (1583) care sunt și astăzi cercetate de pasionați. Iată de ce Renașterea nu este reductibilă la resuscitarea clasicilor Antichității. Fructificând critic pe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
diferite, prin care observă, notează și reflectează. Stabilește concluzii. își conturează convingerea și explică deductiv ideile la care ajunsese inductiv. Devine membru al Colegiului Regal al Fizicienilor. I se încredințează funcții oficiale. în 1615, Harvey ocupă catedra de Anatomie și Chirurgie a unei renumite școli medicale, rămânând un pasionat cercetător. După două decenii de cercetări aprofundate și neîntrerupte publică: Exercitatio anatomica de motu cordis et sanguinis in animalibus, care apare la Frankfurt în 1628. Această capodoperă, care va fi elogiată peste
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
îi oprește ascensiunea. Fiu de medic, face studii la Lyon și Paris, unde ajunge colaboratorul și prietenul vestitului anatomist și chirurg Pierre Desault. Face disecții în spitale, cercetează cadavre în cimitire, aprofundează studiul și are pasiunea cunoașterii profunde, complete. Elogiază chirurgia ca pe o bază esențială a oricărei cunoștințe medicale. Spirit excepțional, Bichat, amenințat de tuberculoză forțează timpul, își concentrează disponibilitățile și își uimește contemporanii publicând doar în 4 ani: Traité des membranes en général, des diverses membranes en particulier (1799
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1796). Fizioterapia și balneoterapia, prin Friedrich Hoffmann cu Disertatio de motu optima corporis și prin J. Hann descoperitorul unor noi valențe ale apelor minerale, dobândesc statutul științific prin rigoarea metodologică utilizată. În același timp, obstetrica și ginecologia se separă de chirurgie. La Paris, Viena, Strasburg, apar școli de obstetrică; medicina de familie se conturează și în legătură cu creșterea rolului igienei și al medicinei preventive; dermatologia abandonează empirismul; stomatologia, mai ales prin Pierre Fauchard, ajunge la noi tehnici, mijloace, în stomatologie folosind materiale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Centrului Medical de la Viena, și a medicinei occidentale, apare la Sibiu, după 1750, un Institut de moașe, instruite de maistrul Michael Blasius și în 1775, ia ființă la Cluj un Liceu Regesc Medico-chirurgical în care se formează cadre în arta chirurgiei și altele în cea a moșitului, magister magistrorum fiind Joseph Leffer. însă, în această provincie românească, încă din sec. XVI și XVII apăruseră la Brașov, Sibiu și Bistrița școli de moașe cu diplomă. Cele fără diplomă sunt supuse, de acum
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
practica obstetricală, un subcapitol impunând examinarea moașelor necalificate și eliberarea de atestat pentru cele cu experiență, cunoștințe, comportament corespunzător. La Liceul Medico-chirurgical din Cluj se remarcă oculistul și eruditul transilvan Ioan Piuariu- Molnar, autor al tratatului de precepte pentru discipolii chirurgiei, în limba latină: Paraensis ad auditores chirurgiae (1793). Acest erudit, traduce lucrări medicale, scrie, ca și ceilalți corifei ai școlii ardelene, gramatici, dicționare, concepe proiectul unei societăți științifice românești ardelene, luptă să scoată un ziar în limba română și semnează
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
având de câștigat. Se înființează catedra clinică a gravidelor și nașterilor onorată de Jean Louis Beaudeloque (1746 - 1810) care publicase deja L’Art des accouchements (1782). Pe lângă maternitatea spitalului Port Royal, vestitul obstetrician mai creează și o școală de moașe. Chirurgii și ginecologii care se formează ajung și cunoscători ai patologiei interne, toți aflându-se într un continuu schimb de cunoștințe și experiență cu medicii. Napoleon și Imperiul deschid noi orizonturi de atracție și progres medical. Numărul clinicienilor crește ca și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și Bichat și Bayle, nu cunoaște odihna. Experiența studiilor medicale de la Nantes se continuă la Hôtel Dieu, în Paris. Spirit complex și profund nu-și neglijează dragostea și pentru literatură, arte, filologie, științe, publică de student, la Journal de médicine chirurgie et pharmacie și frecventează numeroase spitale, urmărește cazuri, notează și verifică observații, satisface cu prisosință sarcinile și funcțiile ce i se încredințează, este iubit de bolnavi și devine un exemplu pentru studenții de la Collège de France unde ajunge profesor. Numeroșii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și medic de țară, pasionat de studiu și cercetare în clinică, Bretonneau dobândește o bogată experiență, mai ales în febra tifoidă și difterie. La 37 de ani își ia doctoratul în medicină. În spitalele din Tours și Paris practică și chirurgia, face autopsii, aprofundează anginele maligne și publică Traité de la diphtérie. Doi din elevii săi și-au impus numele peste ani: Trousseau și Velpeau care, la rândul lor, vor deveni mari clinicieni și creatori de școală. Încă din prima jumătate a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
alți agenți patogeni. Este vorba de paraziții de diverse categorii și grade de nocivitate, ca și virușii. Pe unii Pasteur i-a întrezărit doar. Dezvoltarea microbiologiei a avut un important răsunet și în alte domenii ale medicinei, în special în chirurgie și obstretică. în acel timp chirurgii nu luau măsuri de precauție impotriva infecțiilor, adeseori operau în aceeași ținută în care efectuaseră necropsiile. Mortalitatea post operatorie ajunsese în 1864 în Anglia la 45% iar în Franța la 58%. Lister a fost
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
laborator, aportul anesteziei (cu eter) realizată de William Morton în marele spital din Boston a facilitat posibilitatea de abordare a bolnavilor, ajutând la stabilirea diagnosticului, Ulterior se ajunge și la anestezii cu alte substanțe ca protoxidul de azot, cloroformul ș.a. Chirurgia preia metoda anesteziei generalizând-o. Valoarea antisepsiei lui Ioseph Lister în chirurgie explică preluarea ei în toate spitalele. Cât privește asepsia ea devine regulă, lege pentru chirurgi, moașe, dar și pentru asigurarea igienei propriu-zise. William Halsted (1852 - 1922) impune folosirea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
din Boston a facilitat posibilitatea de abordare a bolnavilor, ajutând la stabilirea diagnosticului, Ulterior se ajunge și la anestezii cu alte substanțe ca protoxidul de azot, cloroformul ș.a. Chirurgia preia metoda anesteziei generalizând-o. Valoarea antisepsiei lui Ioseph Lister în chirurgie explică preluarea ei în toate spitalele. Cât privește asepsia ea devine regulă, lege pentru chirurgi, moașe, dar și pentru asigurarea igienei propriu-zise. William Halsted (1852 - 1922) impune folosirea mănușilor de cauciuc sterilizate. În a doua jumătate a sec. XIX se
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și organizare moderne. în 1838 se inaugurează la București Spitalul Brâncovenesc. Nevoia de medici, chirurgi, felceri, infirmieri e tot mai resimțită. Spitalul Oștirii își propune și acționează în sensul formării, prin practică în două școli, de felceri și de mică chirurgie, a unor cadre sanitare de prim ajutor prin tinerii veniți la oaste și care, întorcându-se în localitățile natale își vor putea folosi cunoștințele și experiența dobândite. În 1842 Nicolae Kretzulescu are inițiativa înființării unei școli de mică chirurgie pe lângă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mică chirurgie, a unor cadre sanitare de prim ajutor prin tinerii veniți la oaste și care, întorcându-se în localitățile natale își vor putea folosi cunoștințele și experiența dobândite. În 1842 Nicolae Kretzulescu are inițiativa înființării unei școli de mică chirurgie pe lângă Spitalul Colțea. Cele două școli vor fi contopite de vestitul Carol Davila în școala ostășească de mică chirurgie (1855) care, în 1857 va deveni școala Națională de Medicină cu statut de Institut medical. Dr. Nicolae Kretzulescu scoate pentru școala
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
localitățile natale își vor putea folosi cunoștințele și experiența dobândite. În 1842 Nicolae Kretzulescu are inițiativa înființării unei școli de mică chirurgie pe lângă Spitalul Colțea. Cele două școli vor fi contopite de vestitul Carol Davila în școala ostășească de mică chirurgie (1855) care, în 1857 va deveni școala Națională de Medicină cu statut de Institut medical. Dr. Nicolae Kretzulescu scoate pentru școala inițiată și condusă un timp de el, un Manual de anatomie descriptivă, fiind primul de acest fel în limba
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
rețelei spitalelor, dezvoltarea specialităților și crearea, în cadrul facultăților de medicină a primelor școli medicale românești. Carol Davila (1828 - 1884) adept al medicinei preventive și curative, este numit în 1852 la Spitalul oștirii, apoi participă la înființarea Muzeului de anatomie și chirurgie, primul din țara Românească. Reorganizează școala de felceri și se ocupă intensiv de organizarea învățământului medical. La școala Națională de Medicină și Farmacie recomandă profesorilor să redacteze cursurile sprijinindu-i financiar. Prestigiul școlii crește, diplomele sunt recunoscute în străinătate, Franța și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]