2,820 matches
-
pe care ducea hârdaiele. O fost teroarea mare atunci... Bătăi extraordinare, și-n fiecare duminică era bătaie de la ora opt și până pă la 12. Urla celularul! P-un fost coleg, Victor Orha, l-o dus În pavilionul doi, și cică i-o dat 25 la fund. Și asta pentru că un gardian i-o dat ordin să mute o piatră mare și el avea un necaz cu-n picior, că era paralizat, și o refuzat, că nu poate. Și i-o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la deținuți... Era și ei, unii, a lu’ Dumnezău... Și doar și acolo, dacă ești băiat bun o duci bine... Și comandantu’ ăsta, Nicolae Nica, a fost și pe la Galați șăf, și a găsit o femeie pe acolo prin penitenciar, cică studentă, sau nu știu ce era, și a luat-o de nevastă... Și l-am găsit la stațiune la Covasna. Golanu’ ăla cu pălărie de paie... era vai de capu’ lui, vai de curu’ lui. Da’ așa-i românu’... Ăla trebuie omorât
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a venit să-și vadă circumscripția (Livezi), în care, sigur, va fi ales. În redacție, cei ce l-au însoțit agită ideea că numai el ne poate readuce la periodicitatea de lunar și că - hotărît lucru! - o va face. Intră, cică, în obiectivele programului său electoral. Cum să numesc asta decît naivitate! * Cine publică, în aceste zile, poezie, în reviste? în afară de cîteva nume știute, tot necunoscuți. La rîndul lor, recenzenții comentează volume submediocre, dar care corespund tematic perioadei. Sîntem în „vîrf
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cum s-a procedat etc. Lipea, totuși, de formă, la sfîrșitul cuvîntului său un angajament, apoi se întorcea să le soilească. Gras, față rotundă, roșie, satisfăcut și neglijent în costumul din stofă bună, părea menit să apuce bătrînețea. De altfel, cică de curînd și-ar fi „turnat” o vilă în centrul orașului. Dar, iată încă un exemplu frapant!, socotelile oamenilor nu sînt aceleași cu socotelile lui Dumnezeu. Funeraliile sale vor fi de o amploare indecentă: va fi îngropat în prima linie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de cusurgiu, „strîmbături din nas”. „Ce tot îi pute ăstuia?”, se întreabă, lezați, unii din cei care mi-au simțit „mușcătura” și, probabil, atunci cînd nu sînt de față, mă foarfecă mărunt. Ceva-ceva mi-a ajuns zilele trecute la urechi. Cică de ce îndrăznesc să am „opinii”, dacă n-am „operă”? Pe cînd acuzația de chelie? Dincolo de glumă, o asemenea confuzie a punctelor de vedere ar trebui să mă îndemne la schimbarea tacticii. Dar, deși îmi dau seama bine de faptul că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dispariția sa va crea un dezechilibru greu de remediat în viața breslei. Dăduse recent romanul Cel mai iubit dintre pămînteni, devenit, imediat, best-seller. Prietenii săi spun că s-a grăbit cu redactarea ultimului volum, care, de altminteri, e mai slab. Cică, într un fel, avea premoniția sfîrșitului apropiat. Faptul că presa și radioul nu i-au anunțat încă (după o zi și jumătate) moartea a dus la apariția unor zvonuri dintre cele mai senzaționale. Se bănuiește chiar că ar fi vorba
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
au pus altfel decît le vedeți dumneavoastră...” *Laudă poetului care a spus că un arbore înverzit e mai frumos decît un prinț! Cozile la săpun, lungi de sute de metri, pulverizează retorica despre „culmile de progres și civilizație” pe care, cică, deja le-am atins. *Sînt un om „bun de sfat”, care, pare-se, stimulează confesiunea. Interlocutorii îmi fac, uneori destul de repede, cîte-o „confidență”, îmi spun cîte un „secret”, pe care - zic ei - nu l-au mai spus încă nimănui, convinși
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
păcate produse adesea doar în minte, ei rîd de lucrurile grave pe care le-au făptuit, total indiferenți la consecințele lor morale, iar o atare manifestare e considerată drept „sănătate”! *În aproape fiecare ședință, G. Încearcă „să ne ia fața”: cică prin ceea ce face (inclusiv la revistă) „devansează directivele ce urmează să apară”. Iar ca dramaturg „prospectează fenomenele”. Azi a admis că „despre Eminescu se merită să se scrie și în mai, și în iunie”! Lui Adam, care s-a îndoit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
primit de-acasă o lădiță cu unt, dar n-a dat o bucățică nimănui, l-a ținut pînă s-a alterat, ba se mai și mira că la căpătîiul său miroase a rîncezeală! Despre Labiș îmi spune un lucru stupefiant: cică aproape toți colegii lui erau de părere că poetul trebuie să moară, altminteri nu va fi cineva. Un generos, autorul Primelor iubiri împrumuta cărți din biblioteca proprie (procurate de la anticariatul lui Sterescu), ținută într-un dulap din lemn de fag
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un articol din „Harper”, despre experiența ieșeană a unei foste lectorițe la Universitatea „Al.I. Cuza”. Ce descrie ea? Oameni care tînjesc după o portocală, o cafea, „penuria absurdă” din magazinele de orice fel, frica de a comunica deschis: acum, cică, primește scrisori prudente, compuse pentru ochii nimănui. Pur retorică, întrebarea pe care și o pune e: „De ce nu protestează, de ce nu se revoltă oamenii aceștia?” Nu se poate să nu Te uimești, Doamne, de ceea ce ai făcut Tu însuți, de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
instituției pe care o conduce, păstrează, la modul ipocrit, o figură convențională, preocupată, rigidă. Prin grotescul ei, întîmplarea e antologică, bună de știut de către un prozator ca Fănuș Neagu sau de către un regizor cu apetit pentru sarcasm. E copioasă, halucinantă! Cică, după o „activitate complexă” la Podu Turcului, eroul acestei povestiri à tiroirs i-a făcut semn să-l urmeze „pe șestache” și l-a dus într-o poiană. Acolo, pe iarbă, masă lungă, cu de toate, plus un taraf. Iar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
valorilor”. *Ascult (cu întreruperi, din cauza bruiajelor) un fragment din Orizonturi roșii de Mihai Pacepa, în care e evidențiat clivajul profund între felul de trai al conducătorilor și cel al populației de rînd. Nici un efort de sobrietate, în cazul celor dintîi: cică, din superstiție, „Tovarășul” își schimbă zilnic costumele, care apoi sînt arse! Adevăr sau ficțiune? Deși quod licet Jovi..., nu pot să nu mă gîndesc la mine: vîrsta medie a unui costum depășește cinci ani, la fel și cea a altor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aduceți o mare contribuție la funcționarea fără întrerupere a activității economice și sociale din municipiul nostru!” *Zvonuri? Pe Bistrița ar fi fost lansate două sicrie avînd lipite pe capace portretul „Tovarășului” și, respectiv, al „Tovarășei”. Pe buletinele de vot (constatare, cică, a unui colonel de securitate, răspunzător de una din secțiile locale), „foarte multă lume a scris: Gorbaciov”! *BBC a transmis (4 și 5 noiembrie 1987) o selecție din memoriile lui Enver Hodja, publicate în șase volume în Albania și într
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de aur, de lumină”. Sau gogomănia rezultată din aplicarea unor termeni noi la realități vechi: „în secolul al XII-lea s-au așezat pe teritoriul patriei unii oameni ai muncii de alte naționalități” (adică, explică ea: cavalerii teutoni!), frază debitată, cică, la Congresul al III-lea al Culturii. *Cu o voce sugrumată de emoție, Ioan Petru Culianu a vorbit la timpul trecut (BBC, 4 decembrie 1987) despre Constantin Noica. Am luat (forma mea de omagiu) prima sa carte care mi-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din cîteva ședințe: era un „abonat la cuvînt”, cu treceri de la tonul inchizitorial la cel pompieristic. Sentimentul de frustrare îi vine - m-a lămurit un coleg de-al său - din faptul că a fost sancționat „pentru vin și femei”. Acum, cică, trece pe la foștii săi cursanți și le spune: „Dă-mi 25 de lei și-ți rezolv testul”. O fi o glumă, o fi un viciu? Oricum, cazul lui Chiriloae evocă deriva vechilor propagandiști, neîncrederea lor în ce este și precauția
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Isteț nevoie mare, Grivei a mîrîit următorul răspuns: «La noi lanțul a rămas tot de 3 m. O schimbare totuși s-a produs: mîncarea a fost mutată la 4 m!»” *Sînt „bancurile” - cum se susține - dovezi ale sănătății noastre morale? Cică în circumstanțele dramatice ale momentului de față, românul „se răzbună” făcînd bancuri. Le fac însă, ori le colportează, și cei de la școala de Partid, care nu prea au ce răzbuna. Azi, Sp. s-a întors de-acolo cu trei asemenea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
s-ar face pe seama unui coleg. Am înțeles de aci că, în cazul lui Sp., ea se va realiza pe seama mea. „Nu toți sînt la fel”, i-am răspuns lui V.M. și am plecat să-l caut pe E.V., care, cică, n-ar fi de acord cu „scrisoarea”... Cînd l-am găsit, a pozat repede în supărat: „Dacă m-ați fi consultat...” Obiecția sa e că, în final, trebuia să propunem ca (lucrurile) „cele semnalate” să fie cercetate de colegiu, nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
așa-zișilor „inamici”. Din discuții a reieșit că „individul e capabil de orice ticăloșie”, „nu are decît interese”, e „arivist și megaloman”. „Singura lui iubire - oarbă, animalică - e fi-su, pe care-l crede geniu”, a fost de părere Adam. Cică - a povestit acesta - înainte de a-l înscrie la „Bacovia”, G. și-a făcut de treabă pe acolo într-o pauză. Întîlnind pe un profesor în fața cancelariei, l-a întrebat: „Ce fel de liceu e ăsta?” „Din cîte știm și din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ale căror autori sînt de cele mai multe ori ignorați de cei ce le folosesc. Cîți - nu zic dintre cititorii obișnuiți, ci dintre profesori - știu sau se întreabă cui aparțin formule ca „epoca de aur”, „artă pentru artă”, „turn de fildeș” etc.? *Cică „moș” Gogu Rădulescu ar avea următoarea deviză: „Nu refuz nimic din ceea ce-mi pică în farfurie”. Fără a fi capabili de o asemenea formulare cinică, ideea din vorbele sale e ilustrată de numeroși alți „nomenclaturiști”: cariere bazate pe oportunism
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prima generație de intelectuali din familiile lor. El a făcut Dreptul, ea Filosofia, fiind actualmente „chargée de cours”. Fata lor, Irina, e cercetător principal într-un institut de medicină, iar ginerele, Anatoli, specialist în chirurgia vasculară. Una din întrebări, venită cică de la mai mulți cititori, e ce salariu are. Răspunsul: „1200 de ruble pe lună, la fel ca toți membrii Biroului Politic”. „Membrii supleanți primesc 1100 de ruble și secretarii Comitetului Central, 1000”. În ceea ce-l privește, „toate onorariile pentru publicarea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Cine a avut insomnii a văzut. Eu, de pildă. Și alții ca mine. Două variante: ori familia regal-republicană a cerut program special, ori televiziunea a vrut să facă un cadou și o surpriză fidelilor ei ascultători. Ar mai fi una: cică în seara respectivă s-a desfășurat revelionul chelnerilor, care după cum se știe are loc după cel oficial, pentru că în acea noapte categoria respectivă de oameni este la muncă. Pentru ei, zic unii, s-a prelungit programul. Alții, demagogi, au împrăștiat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în funcțiune. Pagubele nu trebuiau să afecteze economia națională. Dar suntem în secolul vitezei și în România cuvântul auto e foarte des folosit. Și nu e vorba doar de automobile. Timp de mai multe luni circulația automobilelor a fost interzisă. Cică din cauza zăpezii și a iernii grele care s-a abătut peste România. A trecut iarna, prin decret circulația automobilelor a fost reluată, dar ele totuși continuă să nu prea circule. Benzina e raționalizată, însă numai atunci când se găsește. În schimb
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dacă e fiica arhitectului. Zice că e nepoată. Vrea să apar la televiziune. Nu pot duduie, sunt urât. Nu pot concura cu Răcănel. A râs. I-am zis de Răcănel, că de... Altcineva, Înțelegi ’mneata, nu se putea. A insistat. Cică avem noi un unghi din care nu se vede. Ce unghi să aveți? N-o să mai fiu diform? Și-apoi, aveți alți colaboratori, Păunescu, Dragoș, Paul Anghel. Ce mi-a rămas mie de la aritmetică e că nu se pot aduna
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din care nu se vede. Ce unghi să aveți? N-o să mai fiu diform? Și-apoi, aveți alți colaboratori, Păunescu, Dragoș, Paul Anghel. Ce mi-a rămas mie de la aritmetică e că nu se pot aduna oi cu cireșe. Auzi! Cică au ei un unghi!... Ce i-o fi apucat? Echilibrul Între antiteze? De-asta mă vor?” Scenografia Încăperii În care mă primea era mereu aceeași: portretul Dinei pe masă, lângă volume de Proust, Joyce sau Musil. Mereu, Alain. În decembrie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Întâmpla, din când În când, să mă trezesc cu un telefon, În care mă chestiona, cu Dicționarul Limbii Române pe genunchi, presupun: „Cacialma, ce zici? Turcesc, cuvânt turcesc, e clar. Ca și mahala, ca și sarma, narghilea, ciulama, nu? Dar cică, ce părere ai de cică? Și... cicăleală? Turcesc, tot turcesc. Colibă e slav. Influențe... Meseriile sunt nemțești, florile franțuzești... dar rastel vine din italiană: rastello. În latină: rastellum. Ca și rău, tot din latină. Reus: acuzat. Și perpetuu, noapte, nocturn
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]