2,672 matches
-
cocosul de munte, mierlele, privighetori, ciocănitoarea și unele specii de vulturi). În arealul subetajului gorunului sunt frecvente specii de animale existente și în subetajele anterioare , după cum unele provin din stepa și silvostepa. Numeroase sunt speciile de păsări (mierla, sturzul, potârnichea, ciocârlia, pițigoiul), reptile (șarpele orb, șopârla), batracieni, insecte. Zona geoparcului este o zonă rurală, cu o tendință de îmbătrânire a populației și de migrare, mai ales în străinătate. Locuitori celor 16 comune sunt distribuiți inegal, comuna Berca fiind cea mai numeroasă
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
dar devin independenți față de părinții lor la vârsta de 2 luni. Dacă supraviețuiesc dușmanilor lor (frigului sau bufniței), atunci pot trăi 25 de ani. Prada șoimului călător este reprezentată mai ales de alte păsări. Dintre păsările cântătoare îi cad pradă ciocârlia de câmp și potârnichea de lăstăriș, iar dintre păsările mai mari porumbelul de stâncă. Iarna șoimii vânează la gurile de vărsare ale râurilor în mare, iar meniul lor cuprinde mai ales pescăruși, rațe și stârci. Au nevoie de aproximativ 100
Șoim călător () [Corola-website/Science/322673_a_324002]
-
fi arbori mici (de exemplu specii de "copac dragon"), arbuști și ierburi. Viața sălbatică include multe ierbivore, cum ar fi zebra Grevy, gazela Soemmering, antilopa Beisa și, în special, populația ultimilor măgari sălbatici africani ("Equus africanus somalicus"). Păsările includ struțul, ciocârlia lui Archer care este o specie endemică ("Heteromirafra archeri"), pasărea secretar, etc.. În partea de sud a câmpiei, în Etiopia, se află Rezervația Mille-Sardo (stabilită în 1973). Multe fosile au fost descoperite în regiunea Awash, nu numai hominizi, ci și
Depresiunea Afar () [Corola-website/Science/322053_a_323382]
-
secundare sunt inserate pe marginea posterioară a zeugopodului (antebrațului), la partea externă a osului cubitus și continuă remigele primare spre baza aripii. Ele sunt mult mai scurte și mai puțin rigide decât remigele primare. Unele specii, ca de exemplu alaudidele (ciocârliile), au remigele secundare cele mai posterioare (de lângă corp) foarte lungi. La unele păsări, de exemplu la rațe, o parte din remigele secundare sunt colorate diferit și bătător la ochi în culori vii, constituind așa-numita oglindă, care folosește la determinarea
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
la prima etapă a concursului de interpretare a cântecului popular - Floarea din grădina. În iunie 1972 s-a prezentat la cea de-a doua etapă. După câștigarea etapei a doua a concursului Floarea din grădina a activat în cadrul Ansamblului folcloric Ciocârlia - rampă de lansare pentru multi interpreți ai muzicii populare românești. A cântat în multe spectacole cu artiștii de la acest ansamblu folcloric dar și cu alte formații artistice din București. are un repertoriu alcătuit din peste 200 de cântece ( muzică populară
Cornelia Ardelean Archiudean () [Corola-website/Science/329736_a_331065]
-
Cetatea Orgame - Argamum”. Rezervația adăpostește și asigură condiții de hrană și cuibărire pentru păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, cu specii de: pietrar negru ("Oenanthe pleschanka"), drepneauă neagră ("Apus apus"), pasărea ogorului ("Burhinus oedicnemus"), lăstun de stâncă ("Hirundo rupestris") sau ciocârlie de Bărăgan ("Melanocorypha calandra"). În arealul rezervației este semnalată prezența unui mamifer : dihorul pătat ("Vormela peregusna"), precum și a mai multor specii de reptile (țestoase, șopârle, șerpi) și de broaște. Vegetația este constituită din elemente floristice cu specii de plante (meridional-continentale
Capul Doloșman () [Corola-website/Science/329776_a_331105]
-
aniversar închinat împlinirii a 40 de ani de activitate a lui Grigoraș Dinicu, în calitate de dirijor al Orchestrei „Barbu Lăutaru”. Împreună cu Nicu Stănescu se afirmă repede în viața artistică a capitalei cu acest ansamblu, apoi în 1950 trece la noul Ansamblu „Ciocârlia”, cu care pleacă, chiar în acest an, în turneu în Ungaria. Principala lui preocupare a fost constituirea unui bogat și autentic repertoriu și a unui colectiv de mare valoare artistică. Vechea orchestră „Ciocârlia” s-a mărit cu 60 de persoane
Victor Predescu () [Corola-website/Science/329880_a_331209]
-
apoi în 1950 trece la noul Ansamblu „Ciocârlia”, cu care pleacă, chiar în acest an, în turneu în Ungaria. Principala lui preocupare a fost constituirea unui bogat și autentic repertoriu și a unui colectiv de mare valoare artistică. Vechea orchestră „Ciocârlia” s-a mărit cu 60 de persoane. Au sosit cei mai bun soliști din țară, precum violoniștii Florea Cioacă și Varga Zoltan, taragotiștii Iosif Milu și Ion Murgu, fluierașul Marin Chisăr, cobzarul Ion Șerban (zis Tarzan), clarinetistul Adolf Guți etc.
Victor Predescu () [Corola-website/Science/329880_a_331209]
-
fluierașul Marin Chisăr, cobzarul Ion Șerban (zis Tarzan), clarinetistul Adolf Guți etc. În paralel, a preluat cu jumătate de normă, conducerea proaspetei Orchestre de muzică populară a Radiofuziunii Române, având drept obiectiv înregistrările și concertele în direct. Dacă la Ansamblul „Ciocârlia” a lucrat cu un număr restrâns de soliști, la Orchestra Radio a colaborat cu artiști din întreaga țară, în fruntea cărora se situează înregistrările și discurile cu Maria Tănase. Foarte puțini știu că orchestra lui Predescu este ca fundal sonor
Victor Predescu () [Corola-website/Science/329880_a_331209]
-
are în promovarea unor tinere talente cum ar fi Sofia Popa, dar mai ales, Ileana Constantinescu, și în realizarea primelor înregistrări pe discuri standard ale celebrei hore „Perinița”. O etapă de vârf artistic pentru Victor Predescu a coincis cu turneele „Ciocârliei” în Albania, în 1956, cu Angela Moldovan, Aurelia Fătu-Răduțu și Ion Cristoreanu iar în 1959 în Iugoslavia, cu Orchestra de muzică populară Radio. În 1967 „Ciocârlia” cunoaște o consacrare mondială în urma unui turneu de trei luni în Anglia. Așa cum remarcă
Victor Predescu () [Corola-website/Science/329880_a_331209]
-
hore „Perinița”. O etapă de vârf artistic pentru Victor Predescu a coincis cu turneele „Ciocârliei” în Albania, în 1956, cu Angela Moldovan, Aurelia Fătu-Răduțu și Ion Cristoreanu iar în 1959 în Iugoslavia, cu Orchestra de muzică populară Radio. În 1967 „Ciocârlia” cunoaște o consacrare mondială în urma unui turneu de trei luni în Anglia. Așa cum remarcă Emrys Bryson în „Guardian Jurnal” pe 26 octombrie 1967, turneul a dezvăluit spiritualitatea și rafinamentul unui popor, schimbând imaginea României, nu numai în fața publicului englez, ci
Victor Predescu () [Corola-website/Science/329880_a_331209]
-
el dând curs chemării în 1968 în Statele Unite. A fost, de altfel, ultimul moment de satisfacție majoră a dirijorulului. Se stinge din viață în ziua de 27 decembrie a anului 1984 în București. În 1960, după importante realizări cu orchestra „Ciocârlia” și dupa lansarea unor valoroase discuri cu Maria Tănase în calitate de dirijor, este distins cu titlul de „Artist Emerit”.
Victor Predescu () [Corola-website/Science/329880_a_331209]
-
naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN; astfel: căprioară ("Capreolus capreolus"), mistreț ("Sus scrofa"), jder ("Martes martes"), râs ("Lynx lynx"), vulpe roșcată ("Vulpes vulpes crucigera"), veveriță ("Sciurus carolinensis"), stăncuță ("Corvus monedula"), ciocârlie ("Alauda arvensis"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), sticlete ("Carduelis carduelis"), pupăză ("Upupa epops"), cuc ("Cuculus canorus"), mierlă ("Turdus merula"), erete-vânăt ("Circus cyaneus"), scatiu ("Carduelis spinus"), grangur ("Oriolus oriolus"), sfrâncioc-roșiatic ("Lanius collurio"), presură galbenă ("Emberiza citrinella"), codobatură ("Motacilla alba"). Flora are în componență
Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/327216_a_328545]
-
tundră ("Falco rusticolus"), vânturel roșu ("Falco tinnunculus"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), muscar ("Ficedula parva"), ciocârlan ("Galerida cristata"), codalb ("Haliaeetus albicilla"), acvilă-porumbacă-mică ("Hieraaetus pennatus"), rândunică de hambar ("Hirundo rustica"), sfrâncoc ("Lanius excubitor"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), sfrânciocul cu frunte neagră ("Lanius minor"), ciocârlie de bărăgan ("Melanocorypha calandra"), prigoare ("Merops apiaster"), presură sură ("Miliaria calandra"), gaia neagră ("Milvus migrans"), codobatura albă ("Motacilla alba"), codobatura galbenă ("Motacilla flava"), pietrar răsăritean ("Oenanthe isabellina"), viespar ("Pernis apivorus"), lăstun de mal ("Riparia riparia"), silvie cu cap negru ("Sylvia
Stepa Saraiu - Horea () [Corola-website/Science/330693_a_332022]
-
piciorong ("Himantopus himantopus"), rândunică de hambar ("Hirundo rustica"), stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), sfrânciocul cu frunte neagră ("Lanius minor"), pescăruș argintiu ("Larus cachinnans"), pescăruș râzător ("Larus ridibundus"), pescăruș cu cap negru ("Larus melanocephalus"), pescăruș mic ("Larus minutus"), ciocârlie de bărăgan ("Melanocorypha calandra"), ferestraș mic ("Mergus albellus"), ferestraș mare ("Mergus merganser"), ferestraș moțat ("Mergus serrator"), presură sură ("Miliaria calandra"), rață-cu-ciuf ("Netta rufina"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), rață cu cap alb ("Oxyura leucocephala"), pelicanul comun ("Pelecanus onocrotalus"), cormoran mic
Lacul Techirghiol (sit SPA) () [Corola-website/Science/330718_a_332047]
-
seară ("Falco vespertinus"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), acvilă-porumbacă-mică ("Hieraaetus pennatus"), frunzăriță-galbenă ("Hippolais icterina"), rândunică roșcată ("Hirundo daurica"), rândunică de hambar ("Hirundo rustica"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), sfrânciocul cu frunte neagră ("Lanius minor"), sfrâncioc-cu-cap-roșu ("Lanius senator"), ciocârlie-de-pădure ("Lullula arborea"), privighetoare ("Luscinia megarhynchos"), ciocârlie de bărăgan ("Melanocorypha calandra"), prigoare ("Merops apiaster"), presură sură ("Miliaria calandra"), gaia neagră ("Milvus migrans"), codobatura albă ("Motacilla alba"), codobatura galbenă ("Motacilla flava"), pietrar răsăritean ("Oenanthe isabellina"), pietrar negru ("Oenanthe pleschanka"), grangur ("Oriolus oriolus"), pelicanul comun ("Pelecanus onocrotalus"), viespar ("Pernis
Stepa Casimcea () [Corola-website/Science/330727_a_332056]
-
prim-violoncelist al orchestrei filarmonice din București și profesor la Conservator. După câteva luni de la nașterea lui Grigoraș, tatăl său a plecat împreună cu Angheluș Dinicu, la Expoziția Universală de la Paris, cu ocazia inaugurării Turnului Eiffel, unde au cucerit cu interpretarea „Ciocârliei” pe vizitatorii expoziției. De mic, Grigoraș cânta în corul de copii al bisericii „Scaunele Vechi” din cartier, iar mai târziu, alături de tânărul Trandafir, fiul cunoscutului lăutar Dobrică, a prins gustul muzicii. Primele lecții de vioară le-a luat de la Moș
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
Trandafir, fiul cunoscutului lăutar Dobrică, a prins gustul muzicii. Primele lecții de vioară le-a luat de la Moș Zamfir, un lăutar bătrân, care l-a învățat să cânte „Doina haiducului”, „Lume, lume, soro lume”, „Arde foc la București” și chiar „Ciocârlia”. Muzică la gramofon a ascultat pentru prima oară, când avea 13 ani, în casa din București a muzicianului german Rudolf Malcher. La Conservatorul de muzică din București, unde a studiat vioara și compoziția în anii 1902-1906, a fost admis după ce
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
vestitul "Empire", se va întâlni cu George Enescu, iar peste câteva zile cu Fritz Kreisler, ale cărui compoziții pentru vioară figurau în repertoriul său. Urmează lunile petrecute la Paris cu un contract la "Ambassadeur", cel mai mare restaurant parizian, unde „Ciocârlia” fascinează un public cosmopolit. Aici se întâlnește cu vestitul muzician și violonist Jascha Heifetz, care îi cere permisiunea să transcrie „Hora staccato” ca piesă de concert, pe care o va executa pentru prima dată în această formă cu mult succes
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
și, uneori, George Enescu. În timpul unui turneu din 1943 la Ankara și Istanbul, suferă un accident vascular cerebral, în urma căruia mișcările cu mâna stângă devin dificile. În 1946, vine să-l revadă Yehudi Menuhin, pentru care interpretează pentru ultima dată „Ciocârlia”. În 1947, artistul simte o durere din ce în ce mai intensă la gât, punându-i-se diagnosticul unui cancer al laringelui urmat de o inevitabilă intervenție chirurgicală. În ziua de 23 aprilie 1947, Uniunea Sindicatelor de Artiști, Scriitori și Ziariști a organizat la
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
Berlingen, Francois Xavier Bilger, Amaury du Closel, Peter Csaba, Lawrence Foster, Gerd Schaller, Neil Thomson, Gian Luigi Zampieri, Jin Wang ș.a. S-a remarcat prezența unor soliști români de prestigiu din țară și din străinătate: Cristina Anghelescu, Dana Borșan, Dana Ciocârlie, Viorica Cortez, Ileana Cotrubaș, George Crăsnaru, Ruxandra Donose, Teodora Gheorghiu, Valentin Gheorghiu, Daniel Goiți, Dan Grigore, Nicolae Herlea, Dan Iordăchescu, Silvia Marcovici, Mihaela Martin, Horia Mihail, Eugenia Moldoveanu, Mariana Nicolesco, Adina Nițescu, Aurelian Octav Popa, Liviu Prunaru, Ion Ivan Roncea
Orchestra de Cameră Radio () [Corola-website/Science/330099_a_331428]
-
specii de păsări migratoare, de pasaj, răpitoare și berze pentru iernat. În arealul sitului este semnalată prezența mai multor păsări cu specii de: acvilă-țipătoare-mare ("Aquila clanga"), bufniță ("Bubo bubo"), acvilă de câmp ("Aquila heliaca"), uliu cu picioare scurte ("Accipiter brevipes"), ciocârlie de câmp ("Alauda arvensis"), fâsă de câmp ("Anthus campestris"), acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), pasărea ogorului ("Burhinus oedicnemus"), barză albă ("Ciconia ciconia"), barză neagră ("Ciconia nigra"), șorecar mare ("Buteo rufinus"), ciocârlie-cu-degete-scurte ("Calandrella brachydactyla"), caprimulg ("Caprimulgus europaeus"), șerpar ("Circaetus gallicus"), erete de stuf
Deniz Tepe (sit SPA) () [Corola-website/Science/330212_a_331541]
-
rubecula"), presură bărboasă ("Emberiza cirlus"), lișiță ("Fulica atra"), vânturel de seară ("Falco vespertinus"), becațină comună ("Gallinago gallinago"), ciovlica roșcată ("Glareola pratincola"), piciorong ("Himantopus himantopus"), rândunica de hambar ("Hirundo rustica"), sfrâncoc ("Lanius excubitor"), pescăruș argintiu ("Larus cachinnans"), pescăruș râzător ("Larus ridibundus"), ciocârlie de bărăgan ("Melanocorypha calandra"), prigoare ("Merops apiaster"), presură sură ("Miliaria calandra"), codobatură galbenă ("Motacilla flava"), grangur ("Oriolus oriolus"), pelicanul comun ("Pelecanus onocrotalus"), cormoran mic ("Phalacrocorax pygmeus"), lopătar ("Platalea leucorodia"), codroș de munte ("Phoenicurus ochruros"), pitulice de munte ("Phylloscopus collybita"), țigănuș
Ianca - Plopu Sărat () [Corola-website/Science/330319_a_331648]
-
la pasiunea pentru muzica ușoară, Predescu îndeplinește mai multe angajamente pasagere la marile restaurante între care „Cina”. Agenția Română de Impresariat Artistic (ARIA) îl trimite la Berlin (1961-1964) și apoi la Stuttgart (1969-1970). Datorită solicitărilor la turnee peste hotare cu „Ciocârlia” și „Rapsodia română”, ia decizia de întrerupere, la cerere, a colaborării cu Radiodifuziunea Română. În 1967 participă la spectacolul de revistă din Israel cu N. Stroe și un grup de soliști de frunte din România, între care: Marica Munteanu, Angela
Nicușor Predescu () [Corola-website/Science/330332_a_331661]
-
România, între care: Marica Munteanu, Angela Moldovan, Vasile Tomazian, Bimbo Mărculescu, Gică Petrescu sau Dan Spătaru. În cadrul revistei „Allo, aici e Stroe”, încheie prima parte a spectacolului cu momentul „Pe strune de vioară”, interpretând „Koll Nidrei”, „Mein Steitola Beltz” și „Ciocârlia”. Moare în București la data de 12 aprilie 1986, fiind înmormântat în cimitirul „Izvorul Nou”. În 1962, pentru importantele rezultate dobândite mai ales în cadrul muzicii simfonice românești, este distins cu medalia „Ordinul Muncii”, cls. a III-a.
Nicușor Predescu () [Corola-website/Science/330332_a_331661]