3,154 matches
-
să iei aminte! Să nu mai pierdem timpul, tovarășa Rodicuța, să vedem brigăzile muncitoarelor de la Holdingul de curci.“ „Te mai interesează?“, îl întrebă pe tânărul scorțos din fața ei. Gabriel era profesor de muzică, cu vioara după el. Și cu un ciorap roșu, căci îl declaraseră nebun și trebuia să facă, în orice moment al „existenței lui de păduche“, după cum îi spusese tovarășul cu ochi albaștri, secretarul PCR al conducerii școlii, dovada dungii roșii din buletin. Domnul Aur, directorul, totuși îl tolera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
și pe Tanța la cântat? Ce idee năzdrăvană...“ Gabriel deschise cutia viorii și-și scoase brusc un sendviș cu mezeluri, căci imediat începu să miroase în împrejurimi, la celelalte mese. Rodicuța să leșine, nu alta. Credea că scăpase numai cu ciorapul roșu... „Cum mănânci ăla, nu e stricat?“ „Nu, cum să fie stricat? A stat mama, săraca, azi-noapte la rând la mezeluri. S-a trezit la două, a lăsat sacoșele la rând la lapte și a stat și la mezeluri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
marfă.“ „Mama ta e pensionară?“ „Da, a fost profesoară de biologie.“ Și îl pierdu iarăși, căci el mesteca din mezeluri, cu mintea rătăcită... „Gabriel, vorbește cu mine“, îndrăzni Rodicuța. „Uite, mâine îți fac o surpriză, dacă vrei... să-ți scoți ciorapul roșu“, șopti ea, să n-o audă ceilalți oameni de pe terasă. „Zi-i mamei tale că nu mai e nevoie să se trezească la 2, căci o să-ți aduc eu ceva pentru ea, bine?“ „Ce vorbești, băi, ce zici acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
socialistă multilateral dezvoltată și mama stă cu orele în picioare la rânduri, la mâncare.“ Rodicuța se înverzi, se scursese sub masă... Mama lui îi spusese: Draga mea, eu nu am ce să-i mai fac, de trei ani umblă cu ciorapul ăla roșu și și-l trage dimineața înainte să plece la școală. Nopțile cântă până târziu la vioară și, când îl apucă, începe să urle «Jos comunismul!»“. „Gabriel, hai să mergem, dragule“, încerca ea să-l domolească. „Stai jos, Rodico
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
treci în spate, Rodica. Gabriel își târî cutia viorii și urcă spăsit lângă tatăl Rodicăi. Ea nu zicea nimic, nici nu râdea, nici nu mai plângea. Se uita tâmp la Gabriel, la figura lui disperată, la părul răvășit și la ciorapul lui roșu lăsat pe pantof. Se dusese și de data asta vraja cerului negru-rozaliu... Tata l-a dus apoi cu mașina acasă și nu îi strânse mâna. Știa că nu o să mai sune la ei. Și nici vorbă de scârța-scârța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
sectorist și pe milițienii din cartier, puși mereu în situația de a număra biciclete furate, bucăți de gard de la fier vechi și să dezbine cauciucul de la ușile de autobuz, fixate la balcoanele închise fără aprobare. * „Gata, Tanțo. Trage-ți un ciorap roșu. Așa, și tu, Maria, ăla galben. Pui halatul albastru. Perfect. Ești un tricolor frumos. 1, 2, 3 și! «A venit aseară mama, din sătucu-i de departe...» Nu plângi, nu-i așa?“, întrebă Rodica. „Cum să nu plâng, tovarășa ingineră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Găinușă, o femeie mică și cu un coc foarte înalt, a trecut repede prin întreprindere și a gustat un vârf de aripă de curcan și o gură de Cico, plăcut impresionată mai ales de jocul de culori de pe scaune și ciorapii muncitoarelor de la Holdingul de curci. În urma lor, a ei și a tovarășei directoare Maria, care o urma ca un cățel credincios, fetele au tras o cântare pe cinste: „Trenule, mașină mică, unde-l duci pe Ionică“, „Cine-a pus cârciuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
-un magazin în care se găseau materiale! - și o croitoreasă ca lumea, care să-ți croiască ceva după o poză de pe vreo bucată de pagină ruptă din cine știe ce Quelle sau Neckermann și păstrată cu mare grijă. Alt articol delicat erau ciorapii. Ciorapii comuniști erau, ca toate celelalte articole, făcuți după criteriul rezistenței, nu al esteticii. Culorile erau terne, iar finețea nu era una dintre calitățile lor primordiale, deși se chemau „ciorapi subțiri“. Cum, chiar și așa, erau scumpi - raportat la veniturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
magazin în care se găseau materiale! - și o croitoreasă ca lumea, care să-ți croiască ceva după o poză de pe vreo bucată de pagină ruptă din cine știe ce Quelle sau Neckermann și păstrată cu mare grijă. Alt articol delicat erau ciorapii. Ciorapii comuniști erau, ca toate celelalte articole, făcuți după criteriul rezistenței, nu al esteticii. Culorile erau terne, iar finețea nu era una dintre calitățile lor primordiale, deși se chemau „ciorapi subțiri“. Cum, chiar și așa, erau scumpi - raportat la veniturile boborului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Neckermann și păstrată cu mare grijă. Alt articol delicat erau ciorapii. Ciorapii comuniști erau, ca toate celelalte articole, făcuți după criteriul rezistenței, nu al esteticii. Culorile erau terne, iar finețea nu era una dintre calitățile lor primordiale, deși se chemau „ciorapi subțiri“. Cum, chiar și așa, erau scumpi - raportat la veniturile boborului -, îi remaiam. Adică îi duceam la niște tovarășe care lucrau în niște gherete înghesuite, unde îi coseau. Acum, când îmi amintesc, mi se pare apocaliptic. Mă duceam mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
zgâia la o lumină chioară să prindă firele alea minuscule. Iar noi, o grămadă informă de femei de toate vârstele, coafurile, staturile sociale și nivelele de studii, stăteam la o coadă chinuită și așteptam să se uite „doamna“ remaieuză la ciorapii noștri mult-cârpiți și să ne zică dacă mai aveam vreo speranță de remaiere sau trebuiau aruncați. Deci trăiam prost. Multe însă din chestiile astea care nouă ni se păreau sordide și rezultatul unei ideologii aberante am descoperit mai apoi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
fuste negre, eventual plisate și musai până la genunchi și aveai deja o întreagă cohortă de pinguine asexuate și în creștere. Asta când nu eram în uniformă, iar pe sub uniformă, cinci luni din nouă, cu pantaloni (pentru că mă încăpățânam să port ciorapi, oricât de groși, dar ciorapi, îi ofeream deseori doamnei M. delicioasa plăcere a unor antologice sesiuni de pedepsire publică a cumplitului delict de cochetărie; să zicem că mă dau mare, de fapt nu era mare scofală, aveam fixuri de adolescentină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
musai până la genunchi și aveai deja o întreagă cohortă de pinguine asexuate și în creștere. Asta când nu eram în uniformă, iar pe sub uniformă, cinci luni din nouă, cu pantaloni (pentru că mă încăpățânam să port ciorapi, oricât de groși, dar ciorapi, îi ofeream deseori doamnei M. delicioasa plăcere a unor antologice sesiuni de pedepsire publică a cumplitului delict de cochetărie; să zicem că mă dau mare, de fapt nu era mare scofală, aveam fixuri de adolescentină prost îmbrăcată, că așa mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
să ne facă scandal, că mâine avem școală, iar Dragoș cică el nu merge la școală, merge la facultate și de aia îi zice facultate, fiindcă-i facultativă. În fine, frate-meu s-a hlizit de mine cum dorm cu ciorapii în pat: „Așa, Gigi, puneți-i bine, ca să-ți găsești degetele dimineața, să nu le cauți prin tot patul!“. Adevărul e că mi s-au învinețit un pic două degete de la picioare - de, și la școală e cancer de frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
tot patul!“. Adevărul e că mi s-au învinețit un pic două degete de la picioare - de, și la școală e cancer de frig. Mama mi-a pus niște foi de varză pe degerătură și de aia mi-am pus și ciorapii, doar nu era să mă frec cu varza prin pat. Christina e mai rău, i s-au colorat și câteva degete de la mâna dreaptă, pe care nu poate să poarte mănușă când scrie - are și asta o piele mai sensibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
noi! La alte clase îi lasă și cu paltoanele, numai noi tre’ să fim regulamentari... Mă și gândeam ce mișto ar fi să mă vadă Șerban cu pijamaua aia oribilă din molton, cu fața pătată de Juvenal și varză în ciorapi... Apropo, încă nu știu cu ce să mă îmbrac diseară la Corina. Mama zice că am destule țoale pentru o fată de vârsta mea și că ea, când era ca mine, avea un pulover și o fustă pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
o să mă fac matematiciană, doar de aia m-am dus la mate-fizică, să-mi zică bou’ ăla cum o să ajung muncitoare la Textila fiindc-am zis „lamă“ în loc de „lemă“) și ce-mi fac degetele. Uitasem de ele. Am dat jos ciorapii, foile de varză... Parcă arătau mai bine. Oricum, tata a insistat să mă ducă la doctorul Costăchel. Da, tata, mă duc și-mi iau și degetele cu mine. Numai spune-mi cu ce mă îmbrac seara asta. Și cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
mea de azi... Ce-ar fi să mă duc așa, nespălată, că doar tinerețea învinge totu’. Cămașa neagră deci; fusta roșie... nu prea merge, materialul și croiala sunt prea elegante pentru stilul sport al cămășii negre, dar ce să fac? Ciorapi negri, am ciorapi negri? Că gri n-am mai văzut de-un secol, iar culoarea piciorului... poate a piciorului de lemn, că piciorul meu sigur n-are culoarea aia. Victorie: am și ciorapi negri! Nou-nouți, neremaiați, foști piciorii, vopsiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Ce-ar fi să mă duc așa, nespălată, că doar tinerețea învinge totu’. Cămașa neagră deci; fusta roșie... nu prea merge, materialul și croiala sunt prea elegante pentru stilul sport al cămășii negre, dar ce să fac? Ciorapi negri, am ciorapi negri? Că gri n-am mai văzut de-un secol, iar culoarea piciorului... poate a piciorului de lemn, că piciorul meu sigur n-are culoarea aia. Victorie: am și ciorapi negri! Nou-nouți, neremaiați, foști piciorii, vopsiți de mama cu Gallus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
al cămășii negre, dar ce să fac? Ciorapi negri, am ciorapi negri? Că gri n-am mai văzut de-un secol, iar culoarea piciorului... poate a piciorului de lemn, că piciorul meu sigur n-are culoarea aia. Victorie: am și ciorapi negri! Nou-nouți, neremaiați, foști piciorii, vopsiți de mama cu Gallus negru. Și balerinii negri ai mamei, noroc că purtăm amândouă 38, iar ea nu prea se-ndeasă la pantofi fără tocuri. Norocul meu, că și-așa strigă idioții pe stradă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
vremea aceea să fac asemenea conexiuni. Frida Kahlo. Îmi plăcea să fiu la modă. Mă machiam cu negru, îmi tapam parul și mi-l dădeam cu bere sau cu apă cu zahăr, purtam cercei mari de plastic rotunzi și roșii, ciorapi negri de plasă. De ciorapi eram tare mândră, mai ales că mă umilisem destul ca să fac rost de ei de la Mioara, o fătucă cu care fusesem în tabără și care locuia în apropierea căminelor de studenți străini de pe Palade. Maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
conexiuni. Frida Kahlo. Îmi plăcea să fiu la modă. Mă machiam cu negru, îmi tapam parul și mi-l dădeam cu bere sau cu apă cu zahăr, purtam cercei mari de plastic rotunzi și roșii, ciorapi negri de plasă. De ciorapi eram tare mândră, mai ales că mă umilisem destul ca să fac rost de ei de la Mioara, o fătucă cu care fusesem în tabără și care locuia în apropierea căminelor de studenți străini de pe Palade. Maică-sa era femeie de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
de ei de la Mioara, o fătucă cu care fusesem în tabără și care locuia în apropierea căminelor de studenți străini de pe Palade. Maică-sa era femeie de serviciu pe acolo și făcea rost de o groază de chestii exotice - săpunuri, ciorapi: șampon. Mioara își dorea să fim prietene, dar, fără să știu de ce, aveam o aversiune fizică față de corpul său prea dezvoltat, față de privirea sa blândă și supusă. Senzualitatea sa precoce și nonșalantă mă intriga într-un mod pentru care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Însă acceptam să o primesc pe la mine, înduioșată de plocoanele pe care mi le aducea. Încetasem să mai colecționez junk, preferam acum ambalajele pline. Cu acest compromis, intrasem și eu în circuitul subteran al mărfurilor de lux: pastă de dinți, ciorapi fini, săpunuri, deodorante cu parfum de măr din Bulgaria și cam atât. Practicam trocul. Cum maică-mea nu mai avea nevoie de bijuterii pe care să le asorteze la două-trei capoate de finet la care se redusese mândrețea sa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
cu blugii românești de la taică-meu. Pe Mioara o mulțumeam cu puțin. Pentru un săpun, îi ajungea și un pahar de cristal roșu dintr-un serviciu deja desperecheat pe care maică-mea îl pusese deoparte, pentru zestrea mea. Pentru niște ciorapi, se mulțumea cu un ruj rânced pe care-l găsisem într-o poșetă-plic de seară, uitată de maică-mea în buzunarul interior al hainei de blană cu care se îmbrăcase la ultimul Revelion de dinaintea bolii. În cugetul meu, mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]