3,264 matches
-
țială după ce a primit serviciul de portar la o bancă. Chipiul și uniforma îi conferă atât dimensiunile statuare, cât și aplombul belicos care va costa viața lui Gregor Samsa. Intimidat, acesta contemplă de jos în sus cizma acestui tată statuar, cizmă care la rândul ei îi pare uriașă, metonimie pe care o facilitează deformarea orizontului perceptiv și care îl înscrie pe tatăl autoritar în economia simbolică a puterii. Este clar că în noua stare de agregare ontologică percepția lui Gregor Samsa
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Pere. Între zilele acestea, facem plimbări lungi de la San Antoni la San Pere, pe jos pentru a ne întâlni cu comunitatea - adică Giuseppe - sculptor și director al Centrului de arte, care umblă mereu cu o șapca pe cap, cu o cizmă ruptă și șchiopătând de un picior. Aici, la „crâșma” (Can Pau) în termeni românești, ne adunam noi cinci, căci finlandezii, ceilalți „pensionari” ai centrului cultural, nu vorbesc decât engleza, și catalanii nu vor să comunice decât în catalană, franceză, română
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
gol, dar avea o perucă, era machiat ca o prostituată, avea o bluză decoltată sub care își pusese un sutien cu sâni proeminenți și o pereche de chiloți din piele mulați pe corpul gol, cu o ață în fund și cizme lungi cu niște tocuri imense. Crăcănat trecea prin mulțime, mergând țanțoș, toată lumea oprindu-se măcar o clipă pentru a-l urmări. Reacțiile erau diverse: uimire, râsete, revoltă sau pasivitate. Marți 21septembrie 1999 - sala Pruteanu Parcă ar fi trecut o lună
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
săturate, i-au lăudat pe bucătari și au rămas uimiți de prețul mesei. Abia terminaseră când au apărut elicopterele erau două! Din unul a coborât Ceaușescu, din celălalt "suita", între care Oprea și Ștefan Andrei. Ceaușescu era în salopetă, cu cizme de cauciuc și binecunoscuta-i șapcă. Imediat după coborâre a și fost înconjurat de "ai mei", dotați cu camere de luat vederi, prăjini cu microfoane, aparate de fotografiat, reportofoane, care l-au asaltat în engleză, franceză, germană, spaniolă, cu tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mi-a venit a crede când directorul meu, Dumitru Trancă, fie-i țărâna ușoară, m-a anunțat că trebuie să intru în pregătire, ambasadorul de la Roma având "urgent" nevoie de mine. Precum soldatul care la auzul alarmei sare direct în cizme, și eu eram gata să-mi iau zborul spre cele șapte coline. Dar m-am gândit că trebuie să descind la aeroportul Fiumicino "beton", adică foarte bine pregătit. Conform uzanțelor, mi-am întocmit un "plan de pregătire" ce cuprindea discuții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe problemele relațiilor cu Italia, precum și la instituțiile centrale angrenate în colaborarea bilaterală economică, științifică și culturală, pe linia Uniunilor de creație etc. M-am înscris în MAE și la un curs intensiv de limba italiană pentru că "verii" noștri din "cizmă", de când cu strămutarea Mona Lisei la Luvru și cu Napoleon plimbându-se prin Roma, nu prea agreau franceza și de la führer încoace nici nu voiau să audă o vorbă în germană. Când i-am spus soției că plecăm la Roma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și magazine moderne, elegante, constituia un punct de atracție, deși salariul nostru minuscul nu ne permitea decât să "admirăm". (La încheierea misiunii, trecând pe aici pentru o vizită "de rămas bun", soția a văzut într-o vitrină o pereche de cizme turcoaz, cu intarsii de piele albă, o minunăție! Am întrebat de preț, costau 150 de dolari, respectiv un sfert de leafă, dar i le-am luat drept răsplată pentru că m-a urmat în țara "vulcanilor și cutremurelor".) Santiago este una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la capitolul "suveniruri" mi-am făcut cruce cu limba-n gură, gândind la ce au luat cu ei unii concetățeni ca "amintiri" de prin Spania, Franța, Italia, Germania portofele, carduri, bijuterii și, bomba ultimelor zile, 50 de excavatoare furate în "Cizmă"!). Șeful poliției mi-a spus că s-ar putea să fie turiști, da-s cam ciudați, întrucât la două zile de la sosire nu a ieșit nici unul din hotel! I-am zis că poate sunt osteniți, întrebându-l, la rândul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
l-am vizitat după sosire a fost "Museo del Gaucho". Gaucho este locuitorul nesfârșitelor câmpii, rătăcind călare dintr-un loc în altul, liber, fără stăpân, fără să depindă de nimeni, îmbrăcat cu cămașă și pantaloni largi din pânză groasă, cu cizme din piele de mânz, un poncho rulat pe umărul drept, o năframă în jurul gâtului și nelipsitul sombrero. Poartă cu el un lasou, "las boleadoras" trei mingi de mărimea celor de tenis, cu miez metalic, prinse de o funie, care-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
În fața tribunalului opiniei internaționale Îi este limitat. Uneori este greu s) faci o deosebire Între energia să personal) și urgență acestei necesit)ți. Dar iat) moară de vânt, un monument al inimosului vis)tor Șir Moses, cu barbă lui, cu cizme și joben englezesc pe capul s)u de evreu; și iat) și copilașii, turiștii, profesorii și ghizii. Adesea ei dau explicații cu glas tare chiar În pragul ușii noastre, În fața Mishkenot Sha’ananim. În drum spre cas), resimțind efectele votcii
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de meridional, dar cum cântase rolul În diverse teatre italiene, ne gândeam că era bine pregătit să preia de la Domingo costumul lui Calaf. Deși era Început de septembrie, Franco a apărut la Londra Îmbrăcat Într-o blană de astrahan și cizme de eschimos. Printre noi, toți În jeanși și tricouri, era clar că dorea să facă notă aparte, să arate că el e „star“: „Eu când cânt, nu am nevoie să mă mișc de colo-colo ca la balet!“. Gwyneth intervine prompt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Încadra pământul lui roșiatic. După o noapte umedă, terenul căpăta un luciu maroniu și liniile albe erau revopsite cu cretă lichidă, dintr-o găleată verde, de către Dmitri, cel mai scund și mai bătrân grădinar al nostru, un pitic blajin, cu cizme negre și rubașcă roșie, care se retrăgea Încet, Încovoiat de spate, În timp ce trasa linia cu pensula. Un gard viu din tufe de mazăre siberiană („acacia galbenă“ din nordul Rusiei), cu o deschidere În mijloc, care corespundea cu paravanul terenului, se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ani mai târziu, când a izbucnit Revoluția, diversele Încleștări și am văzut primul mort din viața mea: era purtat pe o targă și din piciorul care-i atârna peste ea, un camarad cu Încălțări jerpelite se lupta să-i scoată cizma, În ciuda ghionturilor pe care le primea de la brancardieri - și toate acestea se petreceau Într-un mers destul de rapid. Dar pe vremea lecțiilor cu Mr. Burness, n-aveai ce să vezi În afară de beznă, de strada cu zgomote Înăbușite și cu șirul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
locomotivei care gâfâie În gară; și În acel moment, Zahar, vizitiul nostru, ia În mână situația - o matahală de bărbat Îmbrăcat Într-un cojoc, din a cărui centură stacojie ieșeau În afară uriașele mănuși Îndesate acolo. Aud zăpada scârțâind sub cizmele lui de pâslă, În timp ce se ocupă de bagaje, aud hamurile zornăind, apoi aud cum Își ușurează nasul printr-o manevră dibace de stoarcere și scuturare executată de unul din degete și policar, În timp ce ocolește cu pași grei sania. „Madmazelia“ - cum
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
foarte singuratic. Dar ce caut eu În acest tărâm de vis stereotip? Cum am ajuns aici? Nu știu cum, cele două sănii au dispărut În zare, lăsând În urmă o iscoadă fără pașaport care stă pe drumul alb-albăstrui din New England, În cizme și manta pentru viscol. În urechi nu-mi mai sbârnâie zurgălăii care se Îndepărtează, ci doar șipotul propriului meu sânge. Totul este nemișcat, Încremenit, vrăjit de lună, oglinda retrovizoare a imaginației. Zăpada este Însă reală și când mă aplec și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un deget, mă trăgea de-a lungul unei poteci acoperite cu zăpadă, pe sub copacii albi, În timp ce Serghei ședea pe o a doua sanie, tapițată cu pluș roșu, atașată de săniuța mea albastră, iar eu vedeam În fața mea călcâiele a două cizme de pâslă pășind foarte repede cu vârfurile ușor Îndoite și, când o talpă, când cealaltă aluneca pe o porțiune aspră de gheață. (Mâna și picioarele aparțineau lui Dmitri, grădinarul nostru cel mai bătrân și cel mai scund, iar poteca era
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o păpușă de cârpă să mâne mai iute, el se apleca doar Într-o parte cu o mișcare semicirculară specială a brațului, ca pentru a face calul să creadă că va scoate imediat biciușca pe care o ținea În carâmbul cizmei de pâslă de pe piciorul drept și că acest gest va fi suficient pentru ca mica mârțoagă jigărită să-și manifeste la fel de vag intenția de a mări pasul ca și birjarul pe aceea de a scoate knutișko. În starea aproape halucinatorie pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a trenului ce urma să mă ducă la St. Petersburg, după o zi de schi. Dâra de fum a apărut la timp și, În același moment, Polenka a trecut Împreună cu altă fată pe lângă mine, amândouă cu broboade pe cap, cu cizme imense de pâslă În picioare și Îmbrăcate cu niște pufoaice matlasate, lungi, oribile, fără nici o formă, din care ieșea vatelina În porțiunile sfâșiate ale materialului negru grosolan; când a trecut pe lângă mine, Polenka, Învinețită sub ochi și cu o buză
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
poliția. De la aceste mari muzee am avansat la unele mai mici, de pildă Muzeul Suvorov, din care Îmi amintesc o sală foarte tăcută, plină de armuri și tapiserii vechi, flamuri de mătase sfâșiate și mai multe manechine cu peruci, cu cizme grele și uniforme verzi stând de strajă deasupra noastră. Dar oriunde ne duceam, invariabil, după câteva vizite, un paznic bătrân, cu ochi urduroși și cu papuci de pâslă, devenea bănuitor și trebuia să ne transferăm patima consumată pe furiș În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ne găsim locul nostru sub soare. Destul am orbecăit prin întunericul veacurilor, destul am fost târâți de beregată să ne închinăm la câte o Înaltă Poartă, fie ea la Răsărit, la Miazăzi au la Apus... Nu îndur nici papuc, nici cizmă pe grumazul țării mele. Țamblac exaltat, profetic: Va veni vremea când orice om va striga: Sunt om! Sunt liber!". Iată visul de aur al omenirii! Doamne! Învățătorule! Omul, mai presus de toate"! Mi-ai împuiat urechile cu Sfinții tăi Platon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
robiți?! Cu ce drept?! Cu ce drept?! Pe ce temei să rupem de la gura oamenilor ca să le plătim lor birul? De frica iataganului?! Nu suntem robii nimănui! Aista-i jaf! Hoție! Samavolnicie! Nu mai suferim pe grumazul nostru papucul au cizma nimănui! rostește și începe să măsoare încăperea de colo-colo, frământându-și mâinile. Pace! Da! Dar nu pace în genunchi! N-o primim! strigă Mihail. Ștefan tace. Bea. Se duce încolo, încoace, gânditor. Umbra sa în ultimele raze ale apusului se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nevăzut, pe care, harcea-parcea, îl taie cu latul palmei: Mamăăăă!! Ce-am mai spârcuit la tătărâme, harști-harști, din goana calului! "Și ei lepădau armele, șeile, veșmintele și goi, goi, fugeau înspăimântați, doar, doar, și-or scăpa viața!" Ștefan șchioapătă. Carâmbul cizmei e spintecat și lasă să se vadă, alb, bandajul de la gleznă. Mihail îl ajută să-și scoată cămașa de zale; a rămas într-o cămașă albă, nădușită-lac. Ștefan se întoarce spre boieri, cu îngrijorare: Ați auzit! Turcii forțează Dunărea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mișcările rămâne invizibilă. O lumină crudă se revarsă asupra întregului păienjeniș de relații care se creează între călăi și victime. Unui grup de prizonieri i se cere pe un ton potolit, lipsit de asprime, aproape prietenos, să-și scoată cămășile, cizmele. Sadism? Poate, dar peste realitate se suprapune aici proiecția unei subiectivități. Glasul călăilor poate suna chiar astfel (din cinism), dar poate că nu e vorba decât de o halucinație auditivă a condamnaților la moarte, de prelucrarea inflexiunilor printr-un filtru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
băgați câte doi. În întuneric, cu boccelele pe genunchi, băgați unul în altul la strânsoare, am stat mult de vorbă în șoaptă. Mașina a staționat îndelung până să pornească spre locul de destinație. Din timp în timp se auzeau bocanci, cizme, comenzi scurte : pe rând, mai erau introduși și alții în cabine. În tot acest timp, cu unele întreruperi (datorate, pe cât se părea, intervenției purtătorilor de cizme), se făcea auzit un glas de femeie tânără care cânta, plângea, cânta iar, ca
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
până să pornească spre locul de destinație. Din timp în timp se auzeau bocanci, cizme, comenzi scurte : pe rând, mai erau introduși și alții în cabine. În tot acest timp, cu unele întreruperi (datorate, pe cât se părea, intervenției purtătorilor de cizme), se făcea auzit un glas de femeie tânără care cânta, plângea, cânta iar, ca un fel de litanie : „Rodiica mamii... fetiița mamii... iubiiita mamii...”. Din când în când și râdea, un râs ciudat. Purtătorii de cizme renunțaseră, probabil, să o
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]