3,254 matches
-
Se opri la intrarea în cameră. Trase de câteva ori aer în piept pentru a-și calma vocea și, mai emoționată decât fusese vreodată pe scenă, păși în cameră. Pauză. Apoi: - Bună, mamă. Mama se întoarse cu fața de la televizor. Clipi surprinsă și îi zâmbi. - Ia uite cine a venit. Bună, draga mea. Dumnezeule, se gândi Kara, privindu-i ochii sclipitori. S-a întors. Chiar s-a întors. Se îndreptă spre femeie și o îmbrățișă, apoi trase scaunul mai aproape. - Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
închis. Se auzi soneria. Thom dispăru și după o clipă Kara intră pe ușă în cameră. Privi în jur, ciufulindu-și părul, care își pierduse strălucirea purpurie și era acum la fel de roșcovan ca un pistrui. - Bună, spuse ea către grup, clipind surprinsă la vederea lui Kadesky. - Pot să aduc ceva cuiva? întrebă Thom. - Poate ne poți lăsa singuri un minut, Thom. Te rog. Asistentul îl privi pe Rhyme și, remarcând tonul ferm și preocupat al vocii sale, dădu din cap afirmativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
adusesem în discuție. Pentru că asta făceam: nu am nici o urmă de-ndoială. Când aveam nevoie să mă „dreg“ un pic, așa, cu hobby-ul meu, mă lua durerea de cap. O migrenă autentică, dureroasă, pe o parte, cu tot cu luminile care clipeau și umbrele oribile care le urmau, dar pe care oricum eu o puneam la cale. Vedeți voi, era așa de ușor să petrec un timp sus în dormitor fără să mă ia nimeni la-ntrebări. Ați putea crede că problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de tanga, stătea pe pat și citea dintr-o carte. Nu făcea decât să-și mângâie stomacul din când în când și să răsfoiască paginile, iar Adriana își dădu seama că fata era dublura Angelinei. — Tăiați! strigă Tobias. Cât ai clipi Gilles se duse glonț la actriță și începu să-i răsfire părul cu degetele. Nu părea să observe că ea stătea sprijinită în coate cu capul dat pe spate de parcă ar fi fost în extaz. Câteva minute mai târziu, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Emmy, i-a dat un plic cu itinerarul complet și a bătut-o ușurel pe obraz. — Du-te. Stai plajă. N-aș vrea să se irosească. — Mulțumesc, Duncan, așa o să facem. Cu accentul pe facem, bineînțeles. El nici măcar n-a clipit. Ticălosul. Emmy îl ura pentru că o încuraja să se ducă, dar pe ea se ura încă și mai mult pentru că îi permitea lui s-o facă. Ar fi putut să renunțe detot, dar când le-a spus prietenelor ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Întreagă companie de soldați japonezi se odihnea pe acest vechi cîmp de luptă, de parcă și-ar fi Întregit rîndurile cu morții altui război, fantome ale foștilor camarazi ridicați din mormînt și Înzestrați cu uniforme și rații proaspete. Își fumau țigările, clipind În lumina nefamiliară a soarelui, cu fețele Întoarse spre zgîrie-norii din centrul Shanghai-ului, ale căror firme de neon străluceau dincolo de orezării. Jim privi Înapoi spre fuselajul avionului de luptă, așteptîndu-se să-l vadă pe pilotul mort stînd În cabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim tînjea Întodeauna să se urce la bordul acestor vase și să le exploreze cabinele, acum Înecate, o lume de călătorii uitate, invadată de grote de rugină. Privi cu atenție vasul de război de lîngă Grădina Publică. Lampa de semnalizare clipea insistent de pe punte. Oare platforma uzată a tunurilor era gata să se scufunde pe propriile ancore? Deși Jim avea un respect adînc față de japonezi, vapoarele lor erau Întotdeauna disprețuite de britanici la Shanghai. Crucișătorul Idzumo, ancorat lîngă consulatul japonez de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și din parașută, poate chiar și propriul său trup, se vor răspîndi pe Întinderea orezăriilor, hrănindu-i pe deținuții din spatele sîrmelor și pe chinezii care mureau de foame la poartă... — Jim...! șopti doamna Philips. Repetă la latină! Forțîndu-se să nu clipească, spre iritarea santinelei japoneze, Jim se uită În lumina soarelui de afară, dincolo de fereastra dispensarului. Peisajul tăcut părea că fierbe În flăcări; era acea aură născută din trupul pilotului american care ardea. Lumina atinse sîrma ruginită a gardului și frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
uitîndu-se spre cîmp cu un binoclu japonez. — Domnule Tulloch... Jim trase de poartă, zgîlțîind Închizătoarea și lanțul greu. Domnule Tulloch, ai Încuiat porțile. Tulloch se uită nemulțumit la Jim, evident nerecunoscîndu-l pe acest băiat de paisprezece ani, În zdrențe, și clipi bănuitor spre cartușul de țigări. — De unde dracu ai apărut? Ești englez, băiete? — Domnule Tulloch, am fost la Lunghua. Am locuit aici trei ani. CÎnd Tulloch Începu să se Îndepărteze, Jim strigă: Am lucrat la spital cu doctorul Ransome! — Doctorul Ransome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu un contur Înfricoșător și el vede un om care aleargă spre un gard cu gura căscată și ochii măriți de spaimă. Această imagine i se pare că scoate un sunet prelung: Uuuuuuuuuuuuuuuuu! și stă cu mâinile peste urechi și clipește repede și Îi e frică. Și face pipi pe el. Despre Marele Război pentru apărarea patriei știe foarte puțin: un soldat care fuge și se agață din mers de scara vagonului. Filmul se cheamă Căderea Berlinului. Iată iarna În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
se Întoarcă de la serviciu. În acest timp, te joci cu pisica, te uiți la cer și te gândești la Gagarin. Când ea vine de la fabrică, o filatură de pe lângă depoul de tramvaie Dudești, și intră În curte, o minți fără să clipești că ai luat zece În teză la română și capeți pe loc cinci lei. O tulești ca din pușcă. Cosmonaut mă fac, Gagarin, Îi strigi. După ce-ți cumperi o pungă de rahat și bei un sirop cu revista Cravata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tresărire. Doar broaștele, departe de lac, și puful scămos al scaieților vineții ascunzându-se sub frunze groase de brusturi. Iepure! Ieee-puuu-reeeee! Iee-puuuuuu-reeeeeee! Lângă zidul vechi de cărămidă, un băiețel de vreo șase ani stă În genunchi În fața unui iepure alb, clipind anesteziat de apropierea copilului. Bot În bot. Nu știi dacă este frică, bucurie sau Încercarea de a descoperi lumea În strigătul acestui copil. Întinde mâna spre urechile aduse pe spate ale iepurelui și urlă: Ieee-puuuu-reeeeeee! Și ronțăie copilul la știuletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
undeva pe linia de manevră. Cerul este senin și plin de stele, dar nu poți ști care sunt capriciile vremii. Vagoanele rapidului calcă lin ácele printre semafoare albastre, iar de la cișmeaua gării care țârâie, un fir de apă, printre sloiuri, clipește spre tine, ca și cum și-ar freca mâinile Omul Roșu. În spatele lui, În lumina de var nestins a neonului, pe o tablă prăpădită, citești că: „Trăiască scumpa noastră patrie, Republica Socialistă România, În frunte cu tovarășul Nicolae Ceaușescu!” Brusc ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
clopot de sticlă și experiența asta l-a cam marcat. O să-ți găsesc pe altcineva. Promit. Prietena mea, Kate, are un prieten care-l cunoaște pe conductorul ăsta. —De orchestră sau autobuz? Întrebă Ruby, doar pe jumătate În glumă. Fi clipi. Acum că ai adus vorba, nu mi-a zis. — Uite, spuse Ruby, când ți-am zis că nu mai vreau să merg la alte Întâlniri cu tipi pe care nu-i cunosc, vorbeam serios. Apreciez că Îți pasă de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
astea doar ca să atragă atenția?... Nu, nu vin acasă. Refuz să fiu șantajată de un bebeluș de doi ani. Trebuie să Închid. Sunt Într-o ședință importantă. Te sun eu. Izbucnirea rece și tăioasă a Claudiei o lăsă pe Ruby clipind fără să-i vină a crede. Gândurile i se Întoarseră la articolul din Hello! pe care Îl citise În camera de așteptare de la St. Luke. Absolut fiecare propoziție se referea la Claudia ca la o persoană calmă, foarte spirituală, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
masă. Se Îndreptă spre masa de alături cu un zâmbet strălucitor. Bărbații Îi zâmbiră și ei, crezând că, În ciuda faptului că e Însoțită, le face avansuri. —Guten Abend, zise ea. Schoenes Veterinare in Anbetracht 1. Mutrele zâmbitoare deveniră cât ai clipi din ochi uluite și stânjenite. Fuseseră descoperiți. Unul dintre ei reuși să bâlbâie un „Guten Abend“2. Se făcuseră stacojii și lăsară capetele În jos, studiind cu atenție spuma din paharele de bere. Ruby se Întoarse rânjind la locul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nemișcați. Urmă unul dintre acele momente Încărcate de emoție, care nu lăsa nici un dubiu asupra a ceea ce urma să se Întâmple. Sam Îi luă fața În palme și o trase spre el. Apoi o sărută ușor pe buze. Cât ai clipi, o cuprinse strâns cu brațele, iar ea Își deschise buzele. Când limba lui o Întâlni pe a ei, Ruby simți emoțiile În stomac. Gura lui avea gust de suc de portocale. Simți cum se topește de plăcere și Își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ci doar purta un stomac fals? Dar de ce ar fi vrut să facă o lume să creadă că era Însărcinată dacă nu era? —Planeta Pământ către Ruby. Intră, Ruby, zise mătușa Sylvia, fluturându-și mâna prin fața ochilor lui Ruby. —Scuze, clipi Ruby. Eram pe altă lume. — Ziceam doar, de ce nu vii să-l cunoști pe Nigel? E În living cu tatăl tău. Ruby vru să-i Împărtășească lui Ronnie teoria ei cu proteza, dar aceasta flecărea absorbită cu Sylvia. —I-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
spuse Sam, asta face foarte bine reputației spitalului. Mătușa Sylvia puse jos furculița și se strâmbă: —Ronnie, suntem totuși la masă. —A, chiar, după ce mâncăm trebuie să vă arăt mulajul pe care mi l-am făcut după burtă. Mătușa Sylvia clipi nevenindu-i să creadă: —Poftim? Mi-am făcut un mulaj din gips după pântec. — Acum le-am auzit pe toate, spuse mătușa Sylvia clătinând din cap. — Am simțit că trebuie să fiu cumva recunoscătoare felului În care trupul mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de chestia asta. — Aș dori să plătesc acum, dacă se poate. Căruciorul și hainele făceau În total vreo 1200 de lire. Fata băgă o mână În geantă și scoase un teanc de bancnote. Ruby nu se putu abține să nu clipească surprinsă. Clienții obișnuiți de la Les Sprogs plăteau cash pentru câte un flecușteț - de exemplu un animăluț de pluș - dar când era vorba de sume mai mari, de-obicei scoteau câte un card de aur sau de platină American Express. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Întinse pe birou. Se uita prin ele. —Vai, Sam, sunt grozave! Toate sunt de la clienți satifăcuți, bănuiesc. El dădu din cap afirmativ. Mă gândeam să le pun pe pereți. Se duse spre fereastra cu vedere. Trase jaluzelele sus. Luminile Londrei clipeau ca niște bijuterii care se vărsaseră din cutia lor. —Uau, uite ce priveliște! Se poate vedea și vârful lui Big Ben. După o vreme Își luă privirea de la fereastră. Abia după câteva momente observă paravanul. Fusese acolo, fără Îndoială. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
St.Luke’s. —OK, dar de ce m-ai mințit că te duci la spital? Nu putea să se uite În ochii ei. —A trebuit să mă duc la cineva. Avea probleme mari. Cine era? Nu pot să-ți spun asta. Clipi de uimire și râse Încet. Cum adică nu poți să-mi spui? — Pur și simplu nu pot. Trebuie să mă crezi. —Ce? Așa cum te-am crezut și când mi-ai zis că te duci la New York din cauză că Buddy a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nu umblu la curve. El se supără, dar continuă să râdă, i se înroșește fața, zice că sunt un măgar, „același măgar dintotdeauna“. Dar între timp plictiseala a dispărut, atmosfera s-a schimbat, a intrat în încăperi mai intime, unde clipește ceva care seamănă a adevăr și poate chiar este, iar Manlio, în timp ce se îndreaptă spre mașină, are alura unui om sincer. Disperat. Ne salutăm grăbit, cu două lovituri pe umăr, și după câțiva pași în întuneric suntem departe, fiecare de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ridicol. Casa mea este în ordine, soția mea este puternică, înaltă și puternică. Seara privesc pe fereastră. Mă aflu în dormitor, dau la o parte perdeaua și cercetez strada dincolo de coroanele copacilor, pe o parte și apoi pe cealaltă, unde clipește semaforul. Nu se vede nimic în afară de o mașină care trece, o mașină anonimă care duce acasă pe cineva. O caut pe ea. Nu știu dacă o caut pentru că îmi lipsește sau pentru că mă tem că s-a postat aici dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în Amsterdam în timpul războiului un olandez care trăise în Germania? — Am fost la Auschwitz. Vocea mea scârțâi ca o cheie într-un lacăt ruginit. Își ridică privirea din carnețelul galben. — Ca gardian sau ca prizonier? Ticălosul naibii. —Ca prizonier. Ticălosul clipi. Trăsăturile se rearanjară în expresia aceea. Nu o mai văzusem de ceva vreme. Războiul se încheiase de șapte ani. Nu eram singurul dornic să o uite. Dar fusese o vreme când știusem acea expresie cum îmi știam liniile din palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]