7,569 matches
-
într-o apă și-și pune pe balanța existenței, viața, salvând o alta. În buzunarul destinului, numărul cifrelor sunt limitate pentru cei ce adună clipele altora, aici și dincolo, ca preț de răscumpărare. O catedrală privește orașul și bate un clopot de liniște și pace. În altă parte urletul unei sirene, alunga un ucigaș de la locul faptei. Un strigăt se propagă prin întreaga lume. Sărăcia sub multe nume, caută de mâncare. În buncăre, zac aurul adâncului, pietrele luminii și hârtiile prețului
NEBUNUL de VIOREL MUHA în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345941_a_347270]
-
ai diavolului într-un proces amânat gesturile rotund conturate ajung vinovați în lanțurile unei prese plină de cuvintele goale apasă rob al torturii inima cerului poate vei strivi credinței miezul păcălește-te că ești învingător până la Înviere în acel punct clopotele vor atinge timpanele surzilor de douăsprezece ori într-un șirag de lacrimi autentic prelinse pe obrazul neîncrederii lumina luminilor va înveli inimile pentru încă un fragment de timp prins în colțuri de zid în piatra unghiulară a realității spiritului imagine
REALITATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345999_a_347328]
-
bazar vizitatorii insulei își puteau procura unele mărfuri precum rom din Italia, Spirt de la Banovița , zahăr de la Giurgiu, cafea din Brazilia , Monedele care au circulat pe insula nu au fost turcești ci ungurești, iar din 1919 a circulat moneda românească . Clopotul de la capelă ortodoxă de pe insulă Ada Kaleh a fost mutat la Biserică Maioresii din Tr Severi . Casele erau joase cu o bucătărie , o cameră de dormit , o cămara . Cele mai multe locuințe fuseseră amenajate în catacombele cetății , iar după 1930 s-au
FOSTA INSULĂ ADA KALEH ÎN LUMINA UNOR SURSE DOCUMENTARE.2 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346006_a_347335]
-
DEZNĂDEJDE Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 825 din 04 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Îmi pare rău dar nu e primăvară v-am spus și voi nu m-ați crezut de-aceea m-am retras la țară biet clopot surdomut V-am spus și voi nu m-ați crezut că trântorii își fac averi de miere că mută viitorul în trecut că paguba li-i singura avere Când trântorii își fac averi de miere din sărăcia voastră ordinară voi
RECURS LA DEZNĂDEJDE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346053_a_347382]
-
plecat făcându-mi cu mâna, era o chemare ori semnul despărțirii. Sângele era subțire, de pasăre, se aprindea că un filament sau că o dara de melc până la inimă înrobita. Clipele sonore curgeau în timpane băteau cu ciocăne într-un clopot al timpului, ochii tăi sticloși erau de felina. Totul era complicat, imprevizibil, ascuns, diminețile te dezbrăcau agreabil. Măștile purtate din obișnuință, acopereau față clawnului obosit, mimau trist bucuria. Referință Bibliografica: Mimau trist bucuria / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
MIMAU TRIST BUCURIA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347778_a_349107]
-
mai multe cu George, decât eu cu el. - Nu m-am gândit nici pe el, să-l întreb ce face în afară de a scrie poezie, dar despre Emilian. La mine relația este proiectată pentru scurtă durată, nu ca la tine cu clopote și „pirostrii”. - Această noapte, ca și pentru tine, cu tot ce s-a întâmplat în ea, a fost o totală surpriză. Nici nu am bănuit măcar că se vor precipita lucrurile, ajungându-se la cereri în căsătorie. Cine se aștepta la
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347726_a_349055]
-
ce nu se dăruise niciodată și nimănui până atunci și nu se uită, plăcând-o până la fericire. Cântecele Nicolei sunt vuiete și mângâieri în cumpăna zilei, când șoaptele se-adună într-una singură precum chemarea la rugăciune, în limba unui clopot. Nimeni nu caută să înțeleagă de unde izvorăște atâta sunet în glasul acesta care cântă asemeni unei orchestre de violoncele, pentru că nu ar putea! Dar fiecare află, ascultându-l, că nimic nu-l înduplecă să uite de tot pământul de sub picioare
NICOLA. FRUMUSEŢE ŞI FERICIRE DIN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347823_a_349152]
-
îmbujorați și se hotărî să plece. Făcu câteva tumbe pe Hauptstrasse până se apropie ora potrivită, apoi sună. Îl întâmpină în ușă un bătrânel căruia îi atârna barba în neorânduială, cu un piept de bivol și cu un glas de clopot dogit. Nu-l mai văzuse și nu-l cunoștea, deși stătuse și el aici. -Ce dorește domnul? - îngână în barbă moșneagul. -Cu doamna Lovenbach! - scurtă Eminescu dialogul. Din spatele omului apăru aceeași femeie grasă pe care o cunoștea, cu mersul ei
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
în care se prinseseră fete și flăcăi în frumoase costume naționale din toate ținuturile locuite de români. Cântau vestiții lăutari ai Sucevei, era veselie peste tot, de la moșneag până la țâncii care se hârjoneau pe lângă maicile lor. Deodată încep să bată clopotele mânăstirii vestind venirea delegației Iașului, sosiseră în rădvane domnul Kogălniceanu, primarul Cerchez, poetul Alecsandri și alți mari oameni care salutau ceremonios adunarea. Din ultimul rădvan coboară această ființă cu rectorul; acum o recunoscu, fusese îmbrăcată cu aceeași manta albastră, având
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
a aruncat Începând cu Adam în strămoșescul păcat De încălcare a Legilor Divine, în neascultare Tot “progresând” așa, acum trăim în poluare. Mor peștii -n apă și se despart de viață Pământul are nevoie de haina-i de verdeață Bat clopote spre seară, cheamă la unire Pământul nostru are nevoie de iubire! Păsările-n aer mor și cad apoi că secerate Altele pe țărm de ocean, în petrol scăldate. Pământul arde, vietățile fug înspăimântate Fără-de-Mila, Nepăsarea nu sunt condamnate! Omenirea e
PĂMÂNTUL NOSTRU VREA IUBIRE! de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347890_a_349219]
-
secundă. E trist... și-a lui privire se-nalță spre zenit; În suflet, ce furtună!... Un gând l-a răscolit: „De plec în veșnicie și-mi las pe frații mei... Tu, Creator, mă lasă să fiu mereu cu ei!” „Of!... clopotul iar bate, resemnat ascult... Cine se mai duce și intră în mormânt? Câte gânduri omul toată viața-și face... Numai când sfârșește, odihnește-n pace. Dorul nu-l mai cheamă, totul s-a sfârșit... Tu, Destin hain!... cum le-ai
FONDATOR POETUL AV. MARCEL ION FANDARAC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347907_a_349236]
-
DIN ȚARĂ: Este prezent în revistele de cultură și spiritualitate din România: „Acropolis” (București); „Adversă Res” (Brașov); „Archeus” (Baia Mare); ,,Art-Emis"; „Alo Plus” (Cluj Napoca);Armonii Culturale(Adjud); ,,Ag Pe Rime”(Pitești); „Astra” (Baia Mare); „Blanca” (Oradea); ,,Boema"(Galați); „Buciumul”; „Caiete Silvane” (Zalău); „Clopotul” (București); „Condeiul ardelean” (Covasna); „Credință Ortodoxă” (Român); „Cruce și Înviere” (București); „Dacoromania” (Albă Iulia); „Dor de Dor” (Călărași); „Ecoul”; „Lumea credinței” (București); „Familia Română” (Baia Mare); „Foaia Govândarului” (Reșița); „Lumea oamenilor de afaceri creștini din România” (Oradea); „Monitorul” - de Suceava; „Murmur
PREOTUL RADU BOTIŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347896_a_349225]
-
nu aș fi vrut! Tot la Onești, în ceasul maximei luminozități din zi, într-un ianuarie cenușiu al anului 2012. Se așternuse mohorârea peste municipiul Bacău, pentru că tatăl Nadiei avea să îl privească de atunci, de la fereastra cerului; pentru el, clopotul vechi al bisericii Sf. Ier. Nicolae a sunat chemarea într-un alt răsărit de lume. Se întrețesuse prin nori un fir galben de lumină, între nesfârșitul albastru de sus și petele cenușii ale orașului, arătând parcă o cale spre eternitate
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
o slujbă de rugăciune pentru tatăl Nadiei. Preasfințitul Episcop a transmis printr-un mesaj telefonic, o poezie pe care a compus-o spre a o mângâia pe Nadia. Poezia s-a citit de către un preot la sfârșitul slujbei de înmormântare! Clopotul a bătut a tristețe adâncă și plâns, pe urma și amintirea tatălui Nadiei! Sunt rare întâlnirile cu Nadia! Cei care o iubesc au pentru ea un amvon de mătase în inimi! Atunci când o văd suferind, suferă și ei, alături! Clipa
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
viața sexuală de timpuriu. Ne aducem aminte de idilele lui din sat cu iubita din poezia „Seara pe deal”. Poezia aparține perioadei de tinerețe (1871). Și este o amintire proaspătă a trăirii din sat. Cadrul rustic al începutului înserării, răsunetul clopotului, toaca, oamenii care se întorc acasă de la muncă, pregătesc starea emoțională tulburătoare a poetului: „ Ah! în curând satul în vale-amuțește, Ah! în curând pasu-mi spre tine grăbește; Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagi, Ore întregi spune-ți-voi cât
A AVUT EMINESCU COPII? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347293_a_348622]
-
vie/ minunea noastră, a tuturor,/ în zbor de vineri, poezie/ un zbor ce nu va fi prescris/ printre atâtea amintiri/ tot zi de vineri au înscris/ minune, rugă și iubire.” Parcă dorind să consfințească cele afirmate anterior, poeta precizează în „clopote de lumină”: „urc una câte una treptele amintirilor/ până unde e lumină/ și nicio clipă nu voi coborî de pe pragul ei/ unde gândurile m-au dus/ răsuflând împăcată/ și fericită/ ... mă contopesc cu lumina/ mă depărtez odată cu ea”. Da! Autoarea
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
Picură din streașina de dor Și se-aștern în inimă, maramă Neagră-n suferință de cocor. Zgribulite sub noroasa scamă Se întrec cu păsările-n zbor Și ascund în lacrimă-a lor teamă De neîmblânzitul viitor. Turla cu-a ei clopot de alamă Sus pe deal, cu glas tânguitor, Le recheamă, precum trista mamă Pe-al ei fiu plecat, rătăcitor. Anotimpurile-s prinse-n ramă De penelul unui muritor, Toamna rebegită azi ne cheamă Să privim cocorii din pridvor. Pletele-i
GÂNDURI ARĂMII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 977 din 03 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347394_a_348723]
-
în pielea tobei seci. Călcâiul își retrage mersul, să lovească Pădurile bârfei cu ochii stinși și seci” (La vânătoare). Prezente sunt și fiziologiile morale ale trădătorului de țară (întâmpinat cu verdictul: Colinele cu pumni de piatră, / trădarea nu-ți iartă. / Clopot la îngropăciuni, / Tu n-ai țară, n-ai minuni...”), insului care n-a păstrat ”făptura de om”, demagogului: Ideea demagogului mai are și remorci / Și planul zilnic îl supraîmplinește”, confratului de condei, căruia i-a ”scos Domnul sufletul pe față
CARDIOGRAMA LIRICĂ A RENATEI VEREJANU de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347375_a_348704]
-
să mi-i alini. CÂTE O ZI DIN MILENIUL TREI Mi-a ațipit surâsul pe stropul ploii duse: Portretul unei zile în care n-am trăit. Cum scârțâie minutele cu roțile neunse, De parcâ-și târâse picioarele dorul rănit... Rămasă-n clopotele bisericii din sat, Îți las în loc de limbă versul tămâios: Să strige peste lume - văzduh înfometat! - Să sfarme toată carnea vorbei de prisos ... Ci eu mai rog a nopților falangă Să rețină colinele, ce-alunecă grăbit. Poporul meu cu jalea în
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
LA COZIA Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1190 din 04 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului MIRCEA LA COZIA Florile recunoștinței îi împodobesc mormântul. Florile mărului îi încununează sufletul. Magnoliile îi înnobilează gândurile. Mirenii din strană îi înalță imnurile. Clopotele îi veghează nopțile. Dumnezeu și oameni îi iluminează căile. Elena Trifan Referință Bibliografică: MIRCEA LA COZIA / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1190, Anul IV, 04 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate
MIRCEA LA COZIA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347439_a_348768]
-
plină de maxime... R.V. Aceste versuri, aceste poezii - înclin să cred - au fost scrise cu ajutorul Puterii Divine. Reporter: Țin neapărat să citez... doar câteva, deși cartea “ În lumea Renatei Verejanu, Maxime și Cugetări” am citit-o de zeci de ori: Clopotele bat în mine - semn că mult am să trăiesc. Sau alte asemenea versuri: Și mă simt în toate-nvinsă - dar supusă nu pot fi,/ Sunt datoare c-o iubire clipei în care voi muri. Sau: Gerul taie din zâmbet o hrincă
UN MARE POET ŞI ATÂT DE CUMINTE... de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347380_a_348709]
-
de opt zile, la recomandarea preotului. Agheasma Mare este folosită, în Ajunul Bobotezei, la sfințirea caselor credincioșilor și a locuințelor acestora. Tot cu ea se stropesc și lucrurile care trebuie binecuvântate sau sfințite, cum ar fi: antimisele prapurii, crucea, troițele, clopotul, vasele și veșmintele liturgice, precum și icoanele și bisericile. De asemenea, tot în Ajunul Bobotezei (5 ianuarie) se ține post negru, nu se mănâncă și nu se bea nimic. Dacă Agheasma Mică se poate săvârși ori de câte ori credincioșii doresc acest lucru, Agheasma
TEOFANIA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347487_a_348816]
-
pădurilor sărace. copacii își uită locurile și pornesc hotărâți spre ferăstrăul banalului. un vârf de aripă îi cade pescărușului în lumină. declară pace cu forma lui reală. continuă călătoria deasupra oceanului de vise. lumea în care trăiesc are glas de clopot spart. are un aspect de grafic neterminat în care s-a înfipt țărușul minciunii. fericirea e ascunsă sub umbrela de iarbă amară. în iarbă, melcul a adormit. tremură cochilia încă nevândută. melcul își continuă călătoria tulburat numai de apa încropită
CĂLĂTORIA MELCULUI (POATE TREI ŞI POATE PATRU) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348776_a_350105]
-
Bucovu Publicat în: Ediția nr. 732 din 01 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului anii trec ca turme pe cer, ca norii de pufuri ce zboară pe vânt, tăcut, vin cu veacu-n spinare, urcându-l mereu în cuvânt. strâng la piept clopote de fum, citesc cu ochii stelele-n vreme, sunt singur, acum las sufletul să-mi picure-n gene. în mine oasele strămoșilor plâng, lumina lor mă orbește, doamne, ce suflet nătâng, în mine doar gândul vorbește. de ce pe pământ doar
ANII TREC PE ARIPI DE VÂNT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348799_a_350128]
-
PĂRĂIANU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 746 din 15 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion.I.Părăianu TE-AM PRINS ... Te-am prins ca pe un fluture în mână Și te-am pus într-un clopot de crin, Al cărui clinchet mai argintiu răsună Ca trilul ciocârliei sub înaltul senin . Te-am urmărit numai cu ochii flămânzi În jocul tău atât de larg Și așteptam o aripă să-ntinzi Ca mângâiere-a unui suflet cald . Doream
TE-AM PRINS..., POEZIE DE ION I.PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348802_a_350131]