2,803 matches
-
acidul clorhidric (HCl): Clorul face parte din familia halogenilor, grupa 17. Are 7 electroni de valență, 18 neutroni, 17 protoni și 17 electroni. Configurația electronică este: 1s2 2s2 2p6 3s2 3p5. Deoarece are 7 electroni pe ultimul strat, atomul de clor este instabil și caută un element cu care să se combine pentru a-și forma structura stabilă de 8 electroni. Este situat în perioada a 3-a, grupa a VII-a principală. Valență: electrovalență -1, covalență - față de H:Cl (I
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
electrovalență -1, covalență - față de H:Cl (I) față de O:Cl(VII,V,III,I). Are caracter electrochimic electronegativ și caracter chimic nemetalic. Are molecula diatomică: Cl. -Stare gazoasă; -Culoare Galben verzui; -Solubil în apă, formând o soluție numită APA DE CLOR; -Densitate mai mare decât a aerului; -Extrem de toxic; -Acționează asupra căilor respiratorii. -Reacționează cu substanțe simple Cl2+H2=2HCl Cl2+Mg=MgCl2 3Cl2+Fe3=2FeCl3 -Reacționează cu substanțe compuse -Reacționează cu baze tari Cl2+2NaOH=NaCl+NaClO+H2O -Reacționează
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
-Extrem de toxic; -Acționează asupra căilor respiratorii. -Reacționează cu substanțe simple Cl2+H2=2HCl Cl2+Mg=MgCl2 3Cl2+Fe3=2FeCl3 -Reacționează cu substanțe compuse -Reacționează cu baze tari Cl2+2NaOH=NaCl+NaClO+H2O -Reacționează cu săruri Cl2+2KBr=2KCl+Br2 Clorul poate avea următoarele stări de oxidare: Clorul se găsește în natură sub formă de cloruri. Clorurile alcătuiesc cea mai mare parte a sărurilor din apa oceanică - ionii de clorură reprezintă aproximativ 1,9% din masa oceanica - dar se întâlnesc și
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
-Reacționează cu substanțe simple Cl2+H2=2HCl Cl2+Mg=MgCl2 3Cl2+Fe3=2FeCl3 -Reacționează cu substanțe compuse -Reacționează cu baze tari Cl2+2NaOH=NaCl+NaClO+H2O -Reacționează cu săruri Cl2+2KBr=2KCl+Br2 Clorul poate avea următoarele stări de oxidare: Clorul se găsește în natură sub formă de cloruri. Clorurile alcătuiesc cea mai mare parte a sărurilor din apa oceanică - ionii de clorură reprezintă aproximativ 1,9% din masa oceanica - dar se întâlnesc și sub forma depozitelor solide în scoarța terestră
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
de clorură reprezintă aproximativ 1,9% din masa oceanica - dar se întâlnesc și sub forma depozitelor solide în scoarța terestră. În natură se găsesc doar izotopii 35 și 37, într-o proporție de aproximativ 3:1, ceea ce dă atomilor de clor o masă generală de 35,5. Molecula diatomică de clor se poate obține din clorurile sale prin oxidare cu agenți oxidanți puternici sau electroliză, sau din compușii cu numere de oxidare superioare lui 0 prin reducere. Industrial, se obține prin
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
se întâlnesc și sub forma depozitelor solide în scoarța terestră. În natură se găsesc doar izotopii 35 și 37, într-o proporție de aproximativ 3:1, ceea ce dă atomilor de clor o masă generală de 35,5. Molecula diatomică de clor se poate obține din clorurile sale prin oxidare cu agenți oxidanți puternici sau electroliză, sau din compușii cu numere de oxidare superioare lui 0 prin reducere. Industrial, se obține prin electroliza unei soluții de NaCl, după ecuația: 2NaCl + 2 HO
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
oxidare cu agenți oxidanți puternici sau electroliză, sau din compușii cu numere de oxidare superioare lui 0 prin reducere. Industrial, se obține prin electroliza unei soluții de NaCl, după ecuația: 2NaCl + 2 HO → Cl + H + 2 NaOH În industria chimică, clorul este, de obicei, produs prin electroliza clorurii de sodiu dizolvată în apă. Această metodă, industrializată în 1892, este folosită în prezent pentru a traduce tot clorul gazos industrial. Odată cu clorul, metoda produce hidrogen gazos și hidroxid de sodiu (hidroxidul de
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
de NaCl, după ecuația: 2NaCl + 2 HO → Cl + H + 2 NaOH În industria chimică, clorul este, de obicei, produs prin electroliza clorurii de sodiu dizolvată în apă. Această metodă, industrializată în 1892, este folosită în prezent pentru a traduce tot clorul gazos industrial. Odată cu clorul, metoda produce hidrogen gazos și hidroxid de sodiu (hidroxidul de sodiu fiind, de fapt, cel mai importantă dintre cele trei produse industriale obținute). Procesul funcționează conform ecuației chimice următoare: 2NaCl + 2HO → Cl + H + 2NaOH Electroliza soluțiilor
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
2NaCl + 2 HO → Cl + H + 2 NaOH În industria chimică, clorul este, de obicei, produs prin electroliza clorurii de sodiu dizolvată în apă. Această metodă, industrializată în 1892, este folosită în prezent pentru a traduce tot clorul gazos industrial. Odată cu clorul, metoda produce hidrogen gazos și hidroxid de sodiu (hidroxidul de sodiu fiind, de fapt, cel mai importantă dintre cele trei produse industriale obținute). Procesul funcționează conform ecuației chimice următoare: 2NaCl + 2HO → Cl + H + 2NaOH Electroliza soluțiilor de clorură are loc
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
H (g) Anod: 2Cl-(aq) → Cl (g) + 2 e- Procesul global: 2NaCl (sau KCl) + 2HO → Cl + H + 2NaOH (sau KOH) În electroliza cu diafragmă, o diafragmă din azbest (sau fibră de polimer) separă un catod și un anod, prevenind formarea clorului la anod la reamestecare cu hidroxidul de sodiu și hidrogenul format la catod. Soluția de sare (saramura) este continuu alimentată la compartimentul anodic și curge prin membrana la compartimentul catodic, unde se produce caustica alcalină și saramură sunt parțial epuizate
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
este trecută prin compartimentul anodic, lăsând la o concentrație mai mică. Această metodă este mai eficientă decât cea cu diafragmă și produce un sodiu foarte pur (sau potasiu), hidroxidul de la concentrație este de aproximativ 32%, dar necesită saramură foarte curată. Clorul este folosit în purificarea apei, dezinfectanți, înălbitori fiind un gaz asfixiant este folosit și la producerea gazului de luptă gazul de muștar. Clorul se regăsește și în utilizările de zi cu zi: În chimia organică se folosesc proprietățile oxidante ale
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
sodiu foarte pur (sau potasiu), hidroxidul de la concentrație este de aproximativ 32%, dar necesită saramură foarte curată. Clorul este folosit în purificarea apei, dezinfectanți, înălbitori fiind un gaz asfixiant este folosit și la producerea gazului de luptă gazul de muștar. Clorul se regăsește și în utilizările de zi cu zi: În chimia organică se folosesc proprietățile oxidante ale clorului pentru a substitui atomi de hidrogen din componența moleculelor, conferindu-le diferite proprietăți superioare(de exemplu în copolimerii din cauciucurile sintetice) Soluțiile
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
este folosit în purificarea apei, dezinfectanți, înălbitori fiind un gaz asfixiant este folosit și la producerea gazului de luptă gazul de muștar. Clorul se regăsește și în utilizările de zi cu zi: În chimia organică se folosesc proprietățile oxidante ale clorului pentru a substitui atomi de hidrogen din componența moleculelor, conferindu-le diferite proprietăți superioare(de exemplu în copolimerii din cauciucurile sintetice) Soluțiile perfuzabile, denumite ser fiziologic sunt soluții de 0,9% NaCl. Alte utilizări includ: producerea de clorați, cloroform, tetraclorură
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
hidrogen din componența moleculelor, conferindu-le diferite proprietăți superioare(de exemplu în copolimerii din cauciucurile sintetice) Soluțiile perfuzabile, denumite ser fiziologic sunt soluții de 0,9% NaCl. Alte utilizări includ: producerea de clorați, cloroform, tetraclorură de carbon și extragerea bromului. Clorul este mortal în cantități mari. Pentru că este mai greu decât aerul, el înlocuiește oxigenul din plămâni.
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
Țesăturile de mătase acetat sunt mai rezistente dar mai puțin higroscopice decât cele din mătase viscoză. În România, fibrele artificiale se fabrică prin procedeul vâscoză la Brăila, Lupeni și Popești-Leordeni. Celuloza etilică rezultă atunci când celuloza este tratată cu sulf sau clor etilic. Este folosită în comerț, pentru extinctoare și în industria electronicelor. Este cea mai scumpă celuloză. Mătasea artificială a fost produsă în 1884 pentru a fi folosită în industria confecțiilor dar a fost scoasă repede de pe piață deoarece era inflamabilă
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
slabe, cât și cele puternice sunt lipsite de acțiunea anticoagulantă. Cercetările au fost reluate de W. Huiskamp (Utrecht), care a confirmat rezultatele în mare parte ("Zeitschrift Physiol-Chemie", 1905). La lista lucrărilor de hematologie se mai adaugă cea referitoare la "Variațiile clorului în organismul vârlanului ("Cobitis fossilis") în funcție de conținutul în clor al mediului", lucrare apărută în "Pflüger’s Archiv", în 1910. Pe atunci se știa că presiunea osmotică a mediului intern al unor animale marine variază în funcție de cea a mediului extern, dar
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
anticoagulantă. Cercetările au fost reluate de W. Huiskamp (Utrecht), care a confirmat rezultatele în mare parte ("Zeitschrift Physiol-Chemie", 1905). La lista lucrărilor de hematologie se mai adaugă cea referitoare la "Variațiile clorului în organismul vârlanului ("Cobitis fossilis") în funcție de conținutul în clor al mediului", lucrare apărută în "Pflüger’s Archiv", în 1910. Pe atunci se știa că presiunea osmotică a mediului intern al unor animale marine variază în funcție de cea a mediului extern, dar nu se știa cum se comportă în această privință
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
în această privință animalele dulcicole. Călugăreanu a cercetat problema pe exemplare de Cobitis fossilis, unele ținute în apă distilată, altele în soluții saline de diferite concentrații. A constatat că exemplarele ținute în apă distilată pierdeau aproximativ 17% din cantitatea de clor a mediului lor intern, în timp ce în apa salină câștigau acest element în proporție de peste 100%. Autorul a arătat că schimburile se fac prin tegument, branhii și intestin. Din același cadru al studiilor hematologice fac parte și cercetările fizico-chimice asupra sângelui
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
care dizolvă doar Pt, Pd și Rh. Cu excepția platinei, metalele platinice se combină la cald cu oxigenul. Rh și Os prezintă cea mai mare afinitate pentru oxigen, Pd și Pt cea mai mică. La cald toate metalele platinice reacționează cu clorul și fluorul. Metalele platinice formează combinații în mai multe stări de oxidare; numai Ru și Os ating însă în unele dintre combinațiile lor (de exemplu MO) valența maximă 8, caracteristică grupei. Din acest punct de vedere se observă o asemănare
Metale Platinice () [Corola-website/Science/308477_a_309806]
-
identici din punct de vedere genotipic) decât la gemenii dizigoți (care au în comun doar 50% din alele și care pot suferi influențe variabile ale mediului înconjurător). Cand proteină CFTR este defectă, celulele epiteliale nu pot regla modul în care clorul (care face parte din sarea numită clorura de sodiu) trece prin membranele celulare. Acest lucru perturbă echilibrul esențial al sării și apei, necesar pentru a menține o căptușeala normală subțire de fluid și mucus în interiorul plămânilor, pancreasului și al căilor
Fibroză chistică () [Corola-website/Science/308516_a_309845]
-
dificultate în identificarea mutațiilor prin secvențializare) și corespunde unui ARN mesager de 6,5 kb ce codifică o proteină de 168 kDa formată din 1.480 acizi aminați. Proteină CFTR este o proteină transmembranară care funcționează ca un canal de clor dependent de cÂMP (adenozin-monofosfatul ciclic) și este localizată în membranele apicale ale celulelor pulmonare, ale sinusurilor, pancreasului, mucoasei intestinale, a vaselor deferente și a glandelor sudoripare. Peste 1.500 mutații în genă "CFTR" au fost identificate. Aceste mutații sunt clasificate
Fibroză chistică () [Corola-website/Science/308516_a_309845]
-
să se usuce puțin între două udări. Uscarea excesivă a solului poate duce la ofilirea și îngălbenirea frunzelor. Când udați planta folosiți apa la temperatura camerei. Dacă folosiți apa de la rețeaua de apă a orașului lăsați-o o perioadă pentru ca clorul să se poată evapora. Spathiphyllum supraviețuiește luminii scăzute din interiorul locuinței dar preferă camerele luminoase. Se pot așeza lângă ferestrele sudice în spatele perdelei. Nu se vor pune plantele în soare direct deoarece frunzele vor fi arse. În general Spathiphyllum nu
Spathiphyllum () [Corola-website/Science/308550_a_309879]
-
ionic. Fritz Haber a fost de asemenea autorul unui proiect de cercetare militară în urma căreia Germania wilhelmiană a folosit, în cea de-a doua bătălie în Ypres (Flandra, Belgia), o armă chimică bazată pe răspândirea atmosferică a unui gaz toxic (clor). După încheierea primului război mondial, Fritz Haber a continuat colaborarea în proiecte de cercetare militară, ca și munca de cercetare în chimie pentru scopuri civile, sub conducerea lui cercetătorii de la Institutul de Chimie Fizică și Electrochimie din Berlin obținând un
Fritz Haber () [Corola-website/Science/308769_a_310098]
-
sulfatul de sodiu în procesul Mannheim, din care rezulta hidrogen clorurat gazos. Joseph Priestley din Leeds, Anglia a preparat acid clorhidric pur în 1772, iar în 1818 Humphry Davy din Penzance, Anglia a demonstrat că structura acidului conține hidrogen și clor. În timpul revoluției industriale din Europa, cererea de substanțe alcaline a crescut. Un nou proces industrial de fabricare de carbonat de sodiu a fost dezvoltat de către Nicolas Leblanc (Issoundun, Franța), principalul avantaj al acestuia fiind costul redus. Procedura consta în obținerea
Acid clorhidric () [Corola-website/Science/307993_a_309322]
-
sau hidrogen dezvoltând 184 kW (255 hp). Avantajele utilizării hidrogenului la motoarele cu ardere internă: Pilele de combustie sunt dispozitive de conversie electrochimică ce produc energiei electrică utilizând drept combustibil hidrogen, metan, metanol, soluție de glucoză, iar ca oxidant oxigen, clor, bioxid de clor, peroxid de hidrogen etc. Tensiunea la bornele pilei de combustie cu hidrogen, teoretic, este de 1,23V dar practic se atinge 0,5-1V din care motiv sunt legate în serie și paralel în grupuri de obicei mai
Utilizarea hidrogenului () [Corola-website/Science/308015_a_309344]