3,191 matches
-
duce la ne-dezvăluirea misterului, la sporirea tainei și măreției acestuia. Este o metodă de esență negativă, la fel ca și metoda apofatică. În plus, am văzut că metoda apofatică este însoțită, ca un complement, de metoda antinomiei sau a coincidenței contrariilor, prin care limbajul este forțat să comunice intelectului ceva inefabil. În ceea ce privește metafizica lui Blaga, într-adevăr ea pare să preia tema abisului divin, sub forma fondului abisal care este Marele Anonim. Acesta se anunță mai curând în negativitatea sa
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
referitoare la analogii matematice ale dogmaticului, precum și referirile la teoria relativității și a cuantelor ca expresii fizicale ale unei cunoașteri dogmatice de tip antinomic "sunt mai degrabă dezvoltări în sens original de către L. Blaga ale unor sugestii florenskiene, decât remarcabile coincidențe". Dacă nu ar fi făcut adăugarea pe care o voi cita imediat, care mai atenuează tonul observației critice, acuza de plagiat ar fi fost fără drept de apel: Diferența fundamentală față de Florenski e că Blaga instrumentalizează dogma într-un sens
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
prezența firească și totodată semnificativă sub aspect destinal a negativității ca atare" sau "fatalitatea firească a negativității"434, la Vasile Pârvan, în teoria ritmurilor istorice, la Mircea Eliade, în interesul său aparte pentru gnosticism, doctrinele dualiste timpurii și pentru metoda coincidenței contrariilor, și chiar la Emil Cioran, în reflecțiile sale cu privire la rău din Căderea din timp și Demiurgul cel rău, unde acordă răului tot atâta ființă cât și binelui și susține că lumea aceasta nu poate fi decât creația unui Dumnezeu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
structură polară, realitatea absolută este concepută "ca un termen paradoxal prin care se tolerează antinomia, aceeași antinomie pe care o presupunea și pe care o genera în mod inerent polisemia simbolului"547. Realitatea supremă este o totalitate a contrariilor, o coincidență a relativului cu absolutul. În felul acesta, "experiența metafizică este deci, ca și cea simbolică, concepută ca o experiență paradoxală"548. Sergiu Al-George susține că, urmând linia culturii indiene, Mircea Eliade ajunge să contribuie la un curent de gândire ce
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și fantasticul, ci însăși filosofia și chiar știința"549. Adoptând această "interpretare alternativă"550 a hermeneuticii, Mircea Eliade pune în joc un cod al interpretării pe măsură, ce poate fi cuprins în "acel paradox absolut numit coincidentia oppositorum"551. Ideea coincidenței opușilor este împrumutată de la Nicolaus Cusanus. Pentru acesta, paradoxul coincidenței opușilor era menit să indice modul de a fi și calea de cunoaștere a lui Dumnezeu. Mircea Eliade îl generalizează, și "va căuta să recunoască prezența acestui paradox cu orice
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
această "interpretare alternativă"550 a hermeneuticii, Mircea Eliade pune în joc un cod al interpretării pe măsură, ce poate fi cuprins în "acel paradox absolut numit coincidentia oppositorum"551. Ideea coincidenței opușilor este împrumutată de la Nicolaus Cusanus. Pentru acesta, paradoxul coincidenței opușilor era menit să indice modul de a fi și calea de cunoaștere a lui Dumnezeu. Mircea Eliade îl generalizează, și "va căuta să recunoască prezența acestui paradox cu orice experiență esențială a omului (...). Vom găsi astfel în paginile sale
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și "va căuta să recunoască prezența acestui paradox cu orice experiență esențială a omului (...). Vom găsi astfel în paginile sale ilustrări ale acestui paradox în zone care nu sunt neapărat mistice sau teologice"552. El consideră că este posibilă sesizarea coincidenței opușilor într-un câmp mai larg de experiențe: "Pentru istoricul religiilor, coincidentia oppositorum sau misterul totalității poate fi descoperit atât în simbolurile, teoriile și credințele referitoare la realitatea ultimă, acel Grund al divinității, cât și în cosmogoniile care explică Creația
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
interpretare este legat de o coordonată fundamentală a hermeneuticii lui Mircea Eliade, anume "năzuința cuprinderii întregului"555. Este o exigență obligatorie a unei hermeneutici a fenomenelor religioase și simbolice, deoarece acestea tind prin natura lor să realizeze totalitatea. Practic, ideea coincidenței contrarilor este menită să exprime fenomenul de totalizare simbolică de la nivelul experiențelor care privesc o realitate ultimă. În consecință, hermeneutica gândirii simbolice devine "o hermeneutică a contradicțiilor cosmice și ontologice și a polarităților specifice existenței și condiției umane. Înțelegerea trebuie
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
realitatea ultimă (sacrul, divinul) depășește posibilitățile de înțelegere rațională, că temeiul ultim nu poate fi sesizat decât ca mister și paradox, prin abolirea fie și numai pentru câteva clipe a gândirii și reprezentării în termeni de experiență imediată"557. Paradoxul coincidenței contrariilor însoțește înțelegerea eliadiană a sacrului și simbolului, iar lucrul acesta îl voi arăta în cele ce urmează. Mircea Eliade preia de la Rudolf Otto ideea că sacrul este ceva cu totul altfel, radical diferit de realitățile naturale, însă nu merge
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de toate celelalte pietre. Pentru cei cărora o piatră li se revelează ca fiind sacră, realitatea ei imediată se preschimbă, dimpotrivă, în realitate supranaturală"560. În altă parte, acest paradox este definitiv fixat ca un aspect propriu oricărei hierofanii: "această coincidență paradoxală a sacrului și a profanului, a ființei și a neființei, a absolutului și a relativului, a eternului și a devenirii, este ceea ce dezvăluie orice hierofanie, chiar cea mai elementară"561. Hierofania exemplară pentru omul istoriei care ne cuprinde și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
gândirii antinomice, ambii gânditori se întorc la "mitul biunității divine", al "totalizării contrariilor", în care Binele și Răul, Ființa și Neființa stăteau împreună 576, de unde împrumută definiția Ființei supreme, care apare, și la unul și la celălalt, în forma unei coincidențe paradoxale a opușilor 577. În sfârșit, amândoi vorbesc despre alexandrinismul cultural interbelic și fac recurs la o gândire mai veche, primitivă, fără însă a o considera prelogică, ci doar ca expresie a unui alt tip de logică și raționalitate. 4
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
configurative și a formelor de viață în care se află cuprinsă moștenirea noastră socio-istorică"825. Această idee reușește să pună la îndoială cerința modernă a universalității și necesității, fără a cădea într-un anarhism epistemologic. "Ea face posibilă convergența fără coincidență, concordanța care nu îngheață într-o impermeabilă asemănare și armonia care permite disonanța"826. Traducătoarea cărții așează acest proiect al lui Calvin O. Schrag în spațiul paradigmei de gândire holist-complementaristă, de care aminteam la începutul acestui capitol, alături de acele filosofii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de raționalism transversal cum comunicare, suntem în măsură să facem diferența dintre logosul universal al modernității și antilogosul postmodernității, folosind resursele unei rațiuni extinse, ce poate să acopere diferențele de credințe și perspective, convergând totodată cu acestea, fără a atinge coincidența până la identitate. De aceea, am descoperit cu emoție filosofică asemănarea de familie dintre noțiunea noastră de rațiune transversală și noțiunea de antinomie transfigurată, ce aparține lui Lucian Blaga"831. Într-adevăr, putem vorbi doar de o asemănare de familie între
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Alba-Iulia, 2000. Roșca, D.D., "Despre o istorie a inteligenței (Încercări de lărgire a noțiunii de "rațional""), în Viața Românească, anul XXIII, nr. 7-8, 1931. Roșca, D.D., "Rațional și irațional", în Studi și eseuri filosofice, Editura Științifică, București, 1970. Săvulescu, Geo, "Coincidența transcendentului cu transcendentalul", în Contemporanul, nr. 35, 2000. Schrag, Calvin O., "Filosofia la sfârșitul secolului al XX-lea cu un comentariu despre Lucian Blaga", în Revista de filosofie, nr. 1-2, București, 1996. Schrag, Calvin O., Resursele raționalității, Editura Științifică, București
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
am amintit mai înainte și care exprimă însăși condiția umană, reprezintă aria de confluență, centrul focalizator al Trilogiilor blagiene" (Ibidem). 192 Lucian Blaga, "Censura transcendentă", în op. cit., p. 447. 193 Ibidem, p. 449. 194 Ibidem, pp. 450-451. 195 Geo Săvulescu, " Coincidența transcendentului cu transcendentalul", în Contemporanul, nr. 35, 2000, p. 8. 196 Lucian Blaga, "Censura transcendentă", în op. cit., p. 453. 197 Ibidem, p. 454. 198 Ibidem, pp. 454-455. 199 Ibidem, pp. 467-468. 200 Ibidem, p. 489. 201 Ibidem, p. 490. 202
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Cauzalitatea fizică și panquantismul, Editura Universității "Al.I. Cuza", Iași, 2002, pp. 8, 28-29). 448 Constantin Noica, "Cuvânt înainte" la Stéphane Lupasco, Logica dinamică a contradictoriului, Editura Politică, București, 1982, p. 6. 449 Fapt considerat de către Basarab Nicolescu "o minunată coincidență" ("Ștefan Lupașcu un model de gândire, un premergător. Basarab Nicolescu de vorbă cu Horia Bădescu", în Jurnalul literar, nr. 15-18, 2000). 450 Stephane Lupasco, L'expérience microphysique et la pensée humaine, Fundația pentru Literatură și Artă "Regele Carol II", București
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a conflictului dintre antropocentrism și ecocentrism. Astfel, Norton 134 formulează "ipoteza convergenței", potrivit căreia antropocentrismul luminat și ecologismul naturalist converg în cele din urmă în privința politicilor de mediu, așa încât aceleași politici sunt susținute pe baza unor poziții teoretice divergente. Această coincidență a politicilor este explicată prin aceea că în cazul antropocentrismului luminat conștientizăm faptul că interesele noastre pentru o viață bună depind de modul în care protejăm mediul înconjurător, de unde rezultă că un demers antropocentric își asumă și dimensiunea asigurării echilibrului
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
oferindu-i un câmp de vizibilitate. În cele mai multe cazuri, ea are densitatea materială a figurii ce definește corpul poetic al unui text: "E toamnă de lumină sălbatecă și rea" (Herța, VII); "iată fața de masă-a luminei întinsă pe lucruri" (Coincidențe); căruțele "au spart pietrele luminii", iar plămânul "sparge lumina" (După diluviu)2. În toate aceste situații, lumina nu semnifică mai mult decât arată: suprafața limpezită a lumii, dat al unei exteriorități preexistente, "naturale", chiar dacă uneori aceasta e resimțită fizic, în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unui ascuns răsfrânt, iradiant. Tot ce era nevăzut se vede, iese cu lumina - ca lumină - arătând priveliști ne(pre)văzute. "Și iată: noaptea-și sparge haotica păstaie/ și leapădă, prea coapte, semințele de sus" (Herța, VIII) - semințe care "sunt lumină" (Coincidențe) - iar "sub străvezii lăuntruri de cristal" (Înserare) se străvede "misterul [ce] domnește-n orice lucru" (N-am priceput, o, Doamne)8. Nu e sensul matur, recolta roadelor împlinite, ca tot atâtea imagini ce împletesc cununa poemului 9; e numai sămânța
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Venea mult mai des ca Moș Crăciun și n-aducea niciodată nimic, absolut nimic, afară de un curent de nedumeriri confuze, ca atunci când ușa și fereastra unei camere se deschid simultan și perdele fine se umflă, scoțând contururile obiectelor afară din coincidența lor cu sine. Musafirul infernal își rotea primprejur ochii lui numai cearcăne cu o căutătură ce trăgea lucrurile afară din aparențe, asemeni unei pompe cu vid, și-ar fi fost în stare să le-întoarcă pe dos cu așteptarea-i
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
N. Andrei, 1987) trebuie căutate în procese diacronice diferite. Există: (1) variante omonimice cu o singură invariantă: gr. cata- "în jos" este folosit cu sensul de "degradare": catabolism, catalepsie, cataliză; (2) omonime care au două invariante: dis-(dys-), eco-(eco-). Coincidența poate avea loc între afixoide latine vs. grecești, diferite ca formă și ca sens (omonime etimologice): lat. dis- "separat de" (cf. disecție, diseminare etc.) și gr. δυσ- "greu, dificil; indică o funcționare anormală" (cf. disartrie, discrazie). Frecvente sunt situațiile în
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de capul lor. Dau o fugă până la NK1 să-i iau un zmeu lui Petter. În cele din urmă găsesc o chestie ca un cârnat care se umflă. Mănuși pentru Malin. Nu mai apuc să ajung și la magazinul Nordquist. Coincidență ciudată pe aeroport. Aceeași stewardesă care s-a ocupat de hippie-ul cu parașuta. Nu-și amintește de subs. Nu-i rău să stai și să scrii în avion; te distrage și nu mai auzi toate piuiturile și manevrele motorului. 17
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
coordonate de șefii Securității, dnii Iulian Vlad și Nicolae Pleșiță, așa cum indică documente scoase la iveală, prefer să continuu a crede că a fost o simplă întâmplare. Nu-i pot împiedica, însă, pe alții să se îndoiască de asemenea imense coincidențe. Al doilea - sper că, după citirea acestei mărturii edificatoare pentru eforturile unui clasic agent de influență, dl Breban mă va scuti de neplăcerea să-i amintesc, public, și alte episoade de aceeași natură. Nu cred că e nevoie de alte
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
sature de această situație. Ascultând de sfaturile prietenului său Antoine, tânărul se distanțează de Louise. El așteaptă acum ca tânăra burgheză să facă "primul pas". Chiar în acest moment în care relația lor se răcește, Louise este doborâtă întâmplare sau coincidență de gripa spaniolă, această "infecție foarte gravă" care i-a ucis pe mulți dintre cei care supraviețuiseră Marelui Război. Înștiințat de starea fetei, naratorul va căuta să afle vești despre ea, fiind la rândul lui cuprins de o oarecare remușcare
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mânia bunei cuviințe este tăcerea...Purtăm blugi strânși pe corp, un tricou foarte scurt, lăsînd abdomenul plat să mi se vadă, fără pic de celulită și adidași originali, lucru rar pentru vremea aceea. Dar poate era doar o chestiune de coincidență bizară, rezultată din obligația de a împărți un spațiu închis cu persoane pe care nu le cunoști, lucru destul de riscant pentru un viitor agent secret; s-ar fi putut să fii forțată și silită să dai informații, unde pleci, ce
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]