27,125 matches
-
politica partidului comunist nu tolera, precum nu tolerează nici astăzi, nicio urmă de misticism, ca de altfel tot ce nu era întemeiat pe demonstrații științifice, cât pasiunea cu care era abordat și trăit acest subiect, de către te miri cine, pe la colțuri de stradă. Toate acestea nu împiedicau însă pe nimeni să nu se simtă mai ales în sala de lectură a bibliotecii orășenești, deosebit de confortabil, nu atât pentru liniștea pe care o gustă între imensele rafturi de cărți, multe din ele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-i în rechini, ca pe pirații care voiau să-l ucidă pe Naxos. Măcar atât. Să fi avut și eu puterea de a metamorfoza pe cine aș fi dorit... Regizorul se oprește din vorbit aproape transpirat și cu țigara în colțul gurii, ca și cum ar fi obosit. Când vorbea, din grabă uita să-și înghită saliva și, după un număr oarecare de cuvinte pronunțate rapid, i se umplea gura ca de o spumă albă și o puteai vedea cum îi scălda când
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fără bucătărie, fără baie și fără cămară, într o zi când, într-un moment de inspirație, siguri că nu va mai veni niciodată vreo lege care să le retrocedeze întreaga casă, se gândiseră să sacrifice una din camere, cea de pe colț, de unde puteai admira cele două străzi George Coșbuc și Avram Iancu, foste Nemeș și Rakozi. Nici nu ziceai că toate cămăruțele provenite prin montarea paravanelor despărțitoare frumos dichisite și cu uși croite cu gust și cu clanțe care cât de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
prin montarea paravanelor despărțitoare frumos dichisite și cu uși croite cu gust și cu clanțe care cât de cât să se asorteze cu cele vechi, fusese o singură cameră. Nu ziceai nici că ceea ce avea atractiv camera cea mică de pe colț, erau tocmai holul de la ieșire, care pe timpuri, ducea în pivniță și în fosta prăvălie devenită garaj, dar și scara de incendiu, blocată de multă vreme, pe care te urcai direct în podul casei, fără să treci prin celelalte apartamente
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu mulți ani în urmă, tronau căsuțe de pământ spoite decent într-un albastru azuriu, cu ferestre joase, la o jumătate de metru de pământ. De fapt ceea ce-l atrăgea pe stradelele acelea era liniștea. Era ca și cum acolo, în acel colț de lume, cu aer rural, cuibărit, în ciuda modernizării prost înțelese, mai ales în comportamentul locatarilor, nenorocirile lumii n-ar ajunge așa de repede. De multe ori dacă ajungea odată în această zonă, trăgea mai repede o raită și prin cimitirul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe soțul verișoarei, adică pe tata. Dar nu. Era convinsă că Epa o să revină târziu acasă. S-o fi întâlnit cu vreun prieten și or povesti la una mică în vreo cârciumă. Da. Mai obișnuia să treacă pe la cârciuma din colț. Ori s-o fi întâlnit cu colegul lui de table la Clubul Pensionarilor. Și acuma or fi întrat la una mică. Cu siguranță. Deschise televizorul și, în lipsă de altceva, adormi buștean. Abia pe la unsprezece seara, constatând că Epa nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ori trăgeam nădejde că n-o să dea tabloul meu preferat. Eticheta cu vândut o folosea adesea totuși, ca să trezească interesul vizitatorilor care n-ar fi pus ochii pe acea operă de artă dacă n-ar fi văzut mesajul scris în colțul din dreapta. Așadar eticheta era poate mai importantă într-un fel decât tabloul, deoarece interesul cumpărătorului era de a nu fi mai prejos decât cel care deja îl achiziționase. Deci se năștea în inima vizitatorului o invidie care îl determina să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ia găleata din mână și s-o imobilizeze, și atunci ea urlă ca din gură de șarpe: Ajutoor! Mă omoară! Săriți ! 11. Atunci Gerard o prinse în brațe. Ea se smunci cu o forță neprevăzută și căzu cu umărul pe colțul unui scaun. În câteva secunde, întreaga casă rămase pe întuneric. Panica deveni și mai mare. Gerard așteptă să se termine pana de curent, bâjbâind prin beznă, ca s-o găsească pe mătușa căzută scâncind de durere. Încercă s-o ridice
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Eu doar încerc să explic că în viață, mereu avem de ales și diferențele între oameni se văd tocmai după aceste alegeri. {i când unul reușește să joace un joc al prosperității sau fericirii, imediat este invidiat și vorbit pe la colțuri, sau că a avut noroc și multe altele. Bârfa cea de toate zilele. Până mai ieri și eu eram în clubul bârfitorilor și invidio șilor, dar am demisionat din acest job. Da și bârfa a devenit un job și din ce în ce mai
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Nu mai poate fi evitată nevoia de contemplare și instituire a sensurilor pentru noi înșine, prea des niște păsări singuratice și dezorientate. Desigur, trecerea anilor duce după sine schimbarea anotimpurilor interioare, neliniștite regeneratoare, dar mai ales sentimentul adevăratei ființări în colțul nostru de univers: căutarea, iubirea, casa, pasiunea unei munci alese, rosturile cetăților, uneori himere și modele inautentice, alteori valori sigure și temeiuri pentru o viață morală și care lasă urme în posteritate. {i atunci trăim o pendulare calmă și fecundă
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mi-o udat tunica ca o ploaie de vară și alta nu. <Și de atunci ai mai văzut-o pe cucoană?> - o întrebat curios nevoie mare Ion Prispă. Nici pomeneală. Cum s-o mai văd, când eu sunt într-un colț de țară și ea în celălalt...Unde mai pui că pe ofițeri îi cam rânduiește și cine știe pe unde îi mai strălucesc ochii căpitanului sau maiurului, dacă n-o fi oale și ulcele, fiindcă era cam bătrâior... Ea a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cunoșteau din vedere. I-au mai întâlnit de câteva ori în ultima vreme. Ce afaceri învârteau ei pe acolo, cărăușii nu știau și nici nu erau curioși. De fiecare dată se așezau cuminți la o masă din cel mai îndepărtat colț și se cinsteau în deei în liniște, iar după o vreme plecau cum au venit. Costache, grijuliu ca de fiecare dată, le-a ieșit cărăușilor cu felinarul aprins în poartă. De bine ce ați ajuns, intrați și rânduiți-vă după cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
stai fără lumină. Aista-i baiul”. A făcut lumina lămpii mai mare, în timp ce privea la Hliboceanu. Voia să afle cauza geamătului. I s-a părut că ochii lui Hliboceanu au căpătat un strop de lumină în plus și că în colțul gurii i-a apărut un zâmbet fugar... „Asta-i o părere doar. Vom vedea noi mâine dimineață...” Cu aceste gânduri, s-a aciuat în culcușul de pe podea. A ațipit pe dată... Pe la al doilea cântat al cocoșilor, a auzit ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
poți înșela pe un om atât de bun ca Costache. Dacă te-ar lăsa cumva, nu găsești altul ca el de-ai umbla cu opinci de fier. Să rămânem doar buni prieteni! Ai priceput, Măriuță? Ștergându-și lacrimile cu un colț al basmalei, Măriuța a răspuns într-un târziu: Am înțeles... Am priceput că nu-ți pasă de mine... Nu vorbi cu păcat, Măriuță! Lasă lucrurile așa cum au fost. Și acum, draga mea gospodină, gândește-te că ai în fața ta un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe tine! - a încheiat vorba Hliboceanu cu un râs care se vedea cât de colo că nu era al lui... Măriuța a lăsat să-i cadă mâinile a neputință. Un zâmbet trist izvorâtor de alte lacrimi i-a răsărit în colțul gurii. Hliboceanu o privea zâmbind, dar și zâmbetul lui purta pecetea tristeții... După o vreme în care nici nu l-a privit măcar pe Hliboceanu - cu mers de om sfârșit - a ieșit... N-a trecut prea multă vreme și Măriuța
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
au ales și o noapte cu o vreme turbată ca aceea... Străini de crâșmă nu-s!...Da ’ ia stai, Hlibocene! Tu n-ai băgat de seamă că acum două săptămâni, taman când împărțeai banii la oameni, la o masă din colțul cel mai întunecos al crâșmei ședeau doi cu țoiurile dinainte și șușoteau în taină trăgând cu coada ochiului la tine?” „Ba bine că nu” i-a răspuns alt gând. „Atunci de ce nu te-ai gândit băiete că îi lucru cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-o întâmplat nimic. Ba s-o întâmplat! Ce? Costache, omule. Mă frământă o întrebare. S-o aud, Vasile. Tu îți aduci aminte de doi drumeți care acum două săptămâni - vineri seara, când eu împărțeam banii oamenilor - ei ședeau în colțul acela al crâșmei și șușoteau între ei și ne urmăreau toate mișcările? Îmi aduc aminte, Vasile, și chiar i-am văzut de mai multe ori... De fiecare dată veneau înainte de sosirea voastră, cereau câte un deț cu rachiu și se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și șușoteau între ei și ne urmăreau toate mișcările? Îmi aduc aminte, Vasile, și chiar i-am văzut de mai multe ori... De fiecare dată veneau înainte de sosirea voastră, cereau câte un deț cu rachiu și se așezau acolo, în colțul acela... De cunoscut nu-i cunosc, dar sigur i-am mai văzut. Ba chiar ieri, așa spre chindie, au trecut pe aici... Au stat un timp și au plecat cum au venit. Călări pe niște cai voinici. Călări? Asta încă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Costache s-a întors cu o hârtie de cincizeci de lei. Uite, asta-i. Hliboceanu a luat hârtia și a cercetat-o cu atenție. „Aha! Voi sunteți!” - și-a spus în gând și apoi către Costache: Uite-te aici, pe colțul ista. Vezi un a mic scris cu creionul? Îl văd. Numai că n-aș bănui ce înseamnă. Îi simplu, Costache. Aizic mi-o spus că însemnează toți banii de hârtie cu un a mic, care vine de la numele lui. Și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și inițiară o liniște batjocoritoare, În timp ce grăsunul execută un șir de mișcări greoaie de karate prin aer, ultima, cu piciorul, dintr-o estimare greșită a distanței, aruncându-i cât colo bicornul lui Napoleon. — Oops, sorry, Napsie, rânji yankeul, ridicând un colț al gurii ca pe o jaluzea stricată, În timp ce un cor de chiuituri mai ceva ca la rodeo Îi saluta măiestria. Fiind luat prin surprindere - reflexele nu-i mai funcționau ca În 1796 -, Napoleon avu norocul să-și păstreze ținuta imperială
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ultima cu Marilyn?“ striga JFK, tăvălindu-se pe jos de râs. Manevra se dovedi inspirată: grație marelui strateg, europenii Își răpuseră adversarii peste tot. Până și Beethoven, care nu-l mai Înghițea de secole bune pe Bonaparte, țâțâia admirativ În colțul său, urlând În urechea lui Bach că poate, până la urmă, Îi va dedica din nou Împăratului Simfonia a III-a, Eroica. Împăratul se pregătea să dea ordinul final și ceru liniște cu un gest larg. Toți tăcură. În timp ce se gândea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de câteva ori de Împărat și-i scornise chiar și câteva porecle - printre care, Little Motherfucker și „Cizme-n cur“, ambele referindu-se, cu siguranță, la două dintre stadiile dezvoltării ființei umane -, Îi făcu semn de la distanță să vină În colțul ferit În care mâncau psihanaliștii. În Purgatoriu, aceștia constituiau cea mai de temut gașcă, mai dură chiar decât cea a dansatorilor de step ori a stiliștilor vestimentari, spre a nu mai aminti de banda creatorilor de parfumuri. Toți semănau cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
doamnă din Înalta societate dansau lipiți unul de celălalt, dar când The Sig Își Încorda Într-un anumit fel abdominalii, cei doi treceau la treburi mai serioase. În Purgatoriu devenise vegan, pentru a-și prelungi viața de după moarte, iar pe la colțuri se șoptea că era dependent de ceaiul de tei, pe care-l bea În cantități industriale, pentru a-și liniști nervii. Nici ceilalți doi membri ai găștii nu semănau deloc cu portretele care le supraviețuiseră În tratatele de specialitate: Adler
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu tărtăcuța la subsoară. Niște aparate făceau ceea ce era normal să facă, Însă În mijlocul altor mașinării care, brusc, refuzaseră să funcționeze. Toate firele erau sub ochii noștri, numai că la capătul lor nu se afla nimic, doar capul rotund și colții lungi, șerpești, ai ștecherelor. Cu unul dintre ele În mână, Gioconda a Început să râdă În hohote. — M-am prins, a spus ea, Încovoindu-se de sughițuri. Tu, cu băiatul dispărut sub capotă, dumneata, cu televizoarele vorbitoare... — Domnișoară, a zis
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Atenție, cadeee! a urlat Guido, iar un aparat de aer condiționat s-a făcut fărâme la picioarele noastre, Într-un nereușit atentat kamikaze. Poarta unui bloc s-a deschis și În cadru s-a ivit un frigider Înaintând bălăngănit pe colțurile bazei, urmat de o mașină de spălat care Învolbura mânioasă niște rufe În ochiu-i circular. — Ne-nconjoară! a strigat Gioconda. Într-adevăr, două automate de Înghețată ocupaseră deja singura noastră cale de retragere, gangul. Trei scutere au apărut În partea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]