2,821 matches
-
fost o figură de care am râs noi mult timp... cum domnul colonel a luat plasă. Și de la Jilava unde ați fost dus? În primăvara lu ’60 am mers În lagărele din Baltă (Balta Brăilei - n.n.), pe care le-am colindat cu multă plăcere... Ne-au dus direct Într-un lagăr nou din Baltă, la Grădina. O colonie, că așa se numea, În fața satului Ostrov, vizavi de Dunăre. Comuna Ostrov venea În față și comuna Dăeni puțin În dreapta... Și noi eram
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de reeducare... Dar erau dormitoarele 1 și 2, și Într-un alt capăt era dormitorul unde erau cei cu reeducarea. Și cumnată-mio avea vioară, și s-o dus cu colindu’. Și s-o dus și la ăia cu reeducarea să colinde. Și o fost un mare scandal că s-a dus să-i colinde și pe ei... Și dacă nu acceptai reeducarea te izola, te băga Dumitrescu la izolare. Gardienii erau foarte cumsecade, era moș Dumitrache..., te distrai cu el, pur
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era dormitorul unde erau cei cu reeducarea. Și cumnată-mio avea vioară, și s-o dus cu colindu’. Și s-o dus și la ăia cu reeducarea să colinde. Și o fost un mare scandal că s-a dus să-i colinde și pe ei... Și dacă nu acceptai reeducarea te izola, te băga Dumitrescu la izolare. Gardienii erau foarte cumsecade, era moș Dumitrache..., te distrai cu el, pur și simplu. Era cam agramat moș Dumitrache, nu-i așa? Moș Dumitrache? Păi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
destul de mult... Nu știu În altă parte cum era, da’ aici 40-50 mureau pe lună. Era colonia mare, era vreo 10 000. Era și drept comun acolo... Îmi amintesc că, de un Crăciun, În baraca unde eram cu colegii, am colindat și noi... Este drept că n-am colindat noi numai „O, ce veste”, că am colindat pe melodia lu’ „O, ce veste” și „A venit și-aici Crăciunul să ne mângâie surghiunul”, deci după versurile lui Radu Gyr, și „O
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era, da’ aici 40-50 mureau pe lună. Era colonia mare, era vreo 10 000. Era și drept comun acolo... Îmi amintesc că, de un Crăciun, În baraca unde eram cu colegii, am colindat și noi... Este drept că n-am colindat noi numai „O, ce veste”, că am colindat pe melodia lu’ „O, ce veste” și „A venit și-aici Crăciunul să ne mângâie surghiunul”, deci după versurile lui Radu Gyr, și „O, brad frumos”... Și ne-a chemat ajutorul de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
colonia mare, era vreo 10 000. Era și drept comun acolo... Îmi amintesc că, de un Crăciun, În baraca unde eram cu colegii, am colindat și noi... Este drept că n-am colindat noi numai „O, ce veste”, că am colindat pe melodia lu’ „O, ce veste” și „A venit și-aici Crăciunul să ne mângâie surghiunul”, deci după versurile lui Radu Gyr, și „O, brad frumos”... Și ne-a chemat ajutorul de comandant: „Ce-ați colindat?”. Și era unu’, Mușat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ce veste”, că am colindat pe melodia lu’ „O, ce veste” și „A venit și-aici Crăciunul să ne mângâie surghiunul”, deci după versurile lui Radu Gyr, și „O, brad frumos”... Și ne-a chemat ajutorul de comandant: „Ce-ați colindat?”. Și era unu’, Mușat, un dobrogean, mai fără frică așa... „Ei, am colindat «O, ce veste»”... N-o spus, de fapt, ce-am colindat, dar ăla era informat deja cu ce-am colindat... Și nu mai știu câți am fost
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
venit și-aici Crăciunul să ne mângâie surghiunul”, deci după versurile lui Radu Gyr, și „O, brad frumos”... Și ne-a chemat ajutorul de comandant: „Ce-ați colindat?”. Și era unu’, Mușat, un dobrogean, mai fără frică așa... „Ei, am colindat «O, ce veste»”... N-o spus, de fapt, ce-am colindat, dar ăla era informat deja cu ce-am colindat... Și nu mai știu câți am fost, vreo șapte-opt inși, și ne-o băgat În Închisoarea coloniei, care era o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lui Radu Gyr, și „O, brad frumos”... Și ne-a chemat ajutorul de comandant: „Ce-ați colindat?”. Și era unu’, Mușat, un dobrogean, mai fără frică așa... „Ei, am colindat «O, ce veste»”... N-o spus, de fapt, ce-am colindat, dar ăla era informat deja cu ce-am colindat... Și nu mai știu câți am fost, vreo șapte-opt inși, și ne-o băgat În Închisoarea coloniei, care era o baracă din scândură, fără căldură, fără nimic... Făceai un frig și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a chemat ajutorul de comandant: „Ce-ați colindat?”. Și era unu’, Mușat, un dobrogean, mai fără frică așa... „Ei, am colindat «O, ce veste»”... N-o spus, de fapt, ce-am colindat, dar ăla era informat deja cu ce-am colindat... Și nu mai știu câți am fost, vreo șapte-opt inși, și ne-o băgat În Închisoarea coloniei, care era o baracă din scândură, fără căldură, fără nimic... Făceai un frig și cu 125 de grame de pâine pe zi și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu se vedea de la vizetă, că de-acolo te pândeau. Și pe unde nu se vedea În colțuri ne mai vâram și ne mai culcam și peste zi. Și În ajunul primului Crăciun pe care l-am făcut acolo am colindat... Nu vă spun că acolo Îs temperaturi foarte scăzute și de-aia eram totdeauna Îmbrăcate, ’fofolite. Aveam niște zeghi de lână și toată lumea stătea cu alea peste cap și se gândea că-i Ajunul Crăciunului, se gândea acasă, la cei
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dragi... Era o tristețe așa... o situație groaznică și, la un moment, n-am mai putut suporta și am mers pe la fete și le-am desfăcut așa zeghea și am spus cum se spune aici, la noi: „Slobod Îi a colinda?”. Și le-am cântat câte-un colind. Atunci s-o trezit tote, pe rând, și-am făcut un cor de colinde. Am cântat „O, ce veste minunată” toate. Când eram mai fericite, s-o deschis ușa și-o intrat comandantu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
deschis ușa și-o intrat comandantu’ cu o sergentă-majoră... Româncă era asta, că cele maghiare o fost mai omenoase, dar aia era tare rea... S-o dus și l-o adus pe comandant, că n-aveam voie să cântăm, să colindăm. Știți? Și o intrat comandantul și-o zis: „Să vină aici, Înaintea mea, colindătorii”. Eu m-am dus prima, că io am fost capul răutăților, că io le-am trezit pe toate. Și am fost vreo șase care ne-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
intrat comandantul și-o zis: „Să vină aici, Înaintea mea, colindătorii”. Eu m-am dus prima, că io am fost capul răutăților, că io le-am trezit pe toate. Și am fost vreo șase care ne-am anunțat c-am colindat... N-apăi ne-o scris și-o zis: „Nu-i nimic, o să vă plătesc pentru colindele astea când o să fie mai mare gerul”... Aia era În perioada gerului Bobotezii, când era la minus 30-32 de grade. Și Într-adevăr, atunci ne-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În cameră și vorbea cu noi, vorbea frumos... Și m-am cerut la el la raport și i-am spus: „Domnul ofițer, uitați ce se-ntâmplă, eu am făcut de trei ori izolator. Și recunosc că am fost vinovată, am colindat, am râs, s-o găsit un ac la mine, dar, ca să fac nevinovată, asta nu mai Îmi convine... Nu știu ce are doamna cu mine, că tot timpul s-agață de mine... Și mi-am făcut cele trei zile de pedeapsă, să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Dl. M. Mureșeanu și-a publicat versurile Călător În insomnii, 1991; d. Grațian Jucan a găsit sprijin la Muzeul Bucovinei pentru lucrarea CÎmpulung - repere culturale, 1991; Emil Satco - Arta În Bucovina, editată de Biblioteca Județeană; iar prof. Nicolae Cojocaru - broșura Colinde, În editura Baltagul. S-a putut. Încă mai aștept sprijinul Inspectoratului Județean pentru Cultură - obligat să facă, fiind vorba de cultură pentru cei mulți: sătenii - și care poate lua legătura cu orice editură. Direcția „Carte” din M.(inisterul) C.(ulturii
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mă fura mai mult decât Îmi puteam Îngădui să stărui. E o lectură captivantă, iar bogăția fotografiilor vizualizează În chipul cel mai fericit relatarea. Îți vine să te sui pur și simplu În tren, să mergi la Fălticeni și să colinzi străzile cu ea În mână. De mulți ani Îmi doresc să mai bat nordul Moldovei ca odinioară, când urmam traseele mânăstirilor, fără să mă fi abătut, pe atunci, prin Fălticeni, ci numai prin Suceava, oraș care-mi e foarte drag
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
vă veți speria de cât poate câștiga un barman ceva mai mult decât un prim-secretar. Asta datorită tertipurilor și îndemânării cu care deșartă halbele în gâtul unor consumatori abrutizați de neșansa unui trai civilizat în totalitatea sa. După masă, colindați din nou prin magazine (mai ales prin cele alimentare) să vedeți goana jalnică a muncitorului, a intelectualului după cele necesare traiului, panorama sărăciei asta da multilateral dezvoltată, și gândiți-vă atunci la cei ce locuiesc în zona Medicinei ori a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
care vă complaceți. Aplecați-vă cu mai multă dăruire asupra durerilor celor de jos. Ia vedeți ce-i prin Gara de Nord, care ar trebui să fie o poartă de intrare demnă de tradiția civilizată a orașului, nu un focar de infecție; colindați seara pe străzile cufundate în beznă ale periferiei și vă veți convinge cât sunteți de luminați. Nu uitați nici de copiii orașului. Parcul pionierilor se îmbujorează doar o dată pe an (de Anul Nou), și atunci atât de artificios și rece
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
multe altele, trebuie să așteptăm ca cineva să le fure de la o întreprindere și să le vândă cu suprapreț. Căutăm în magazine pâine proaspătă: ni se răspunde că nu sunt aprovizionați decât cu pâine veche, ca să mâncăm mai puțin. Am colindat atâtea țări, atât socialiste, cât și capitaliste, în niciuna nu am văzut produse industriale românești; în țările capitaliste am văzut însă salam de Sibiu, carne, brânză telemea, cașcaval etc. Rezultă că România vinde produsele agricole în țările capitaliste ca să-și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
lei pe zi, singur, la un particular din Mangalia, urmând să fac zilnic naveta pentru a fi împreună cu prietenii mei români veniți cu cortul la Neptun, și cu cei germani, cazați la hotelul cu același nume. Cu ocazia asta am colindat pe întreg Litoralul, sau aproape tot, în căutare de alimente. Singura alimentară în care se puteau găsi câteva mezeluri și cașcaval era cea din Neptun. În rest, aproape nimic. Doar conserve de legume sau de pește Poate că la alimentara
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
magazine, nu aveți decât gunoi. M-am simțit jignit și am protestat, dar mi-a răspuns: Voi nici nu știți ce înseamnă un magazin. Voi nu știți nici să trăiți . M-am simțit umilit, dar am presimțit că avea dreptate. Colindase toată Europa și avea destule criterii de comparație. Dacă nu am fi fost prieteni, nu mi-ar fi spus-o. Când, după o lună, am căutat în 14 magazine din București o pereche de pantofi maro de 210 lei și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
au ce căuta, sunt nedoriți, mai ales în timpul sezonului, iar străinii, care sunt doriți, nu ne doresc ei. Cât privește convingerea unora despre puterea de atracție a specialităților românești, aceasta este doar o iluzie. Pentru occidentalii care au mai și colindat alte țări, restaurantele românești, cu meniurile și serviciul lor, nu reprezintă nicio ispită. Nu am voie să trec cu vederea nici pe cei ce ți se postează în apropiere, pe stradă, pe plaje, în restaurante ori prin holurile hotelurilor. Dacă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
1940 (Monitorul Oficial Nr. 287 din 5 Decembrie 1940) și Regulamentului acestui D.L., toți evreii - bărbați - între 18 și 50 ani, sunt obligați a presta munca de interes obștesc. Vor fi chemați cu prioritate acei fără ocupațiune precisă și care colindă pe străzi sau pierd timpul prin cluburi, cafenele, etc. Fiecare individ va fi întrebuințat la munci compatibile cu aptitudinile fizice și cu pregătirea profesională. 1. SUNT EXCEPTAȚI DELA MUNCA DE INTERES OBȘTESC: a) Supușii străini; b) Cei rechiziționați pentru lucru
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
Studii de folclor, I-III, introd. edit., București, 1987-1995 (în colaborare cu Viorica Săvulescu); O capodoperă a baladei populare românești: „Toma Alimoș”, introd. edit., București, 1989 (în colaborare cu Viorica Săvulescu); Valer Butură, Cultura spirituală românească, pref. edit., București, 1992; Colindă-mă, Doamne, colindă! Colinde populare românești, I-II, pref. edit., București, 1992; Sim Fl. Marian, Sărbătorile la români, I-II, introd. edit., București, 1994; N. Iorga, Neamul românesc în Basarabia, I-II, București, 1995-1997; Grigore Botezatu, Făt-Frumos și Soarele. Povești
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]