2,966 matches
-
librarul. Vă rog să mă iertați. Ora Închiderii e un fel de-a zice, pentru că noi muncim după program. E lipit pe ușă. Știi dumneata de ce Îi este de trebuință domnului profesor un geamantan? Întrebă calm domnul Zegrea În timp ce zâmbea complice lui Isaak Babel care, la rândul său, zâmbea oricui catadicsea să răsfoiască Armata de cavalerie din raftul cu cărți vechi. Nu știu, păcatele mele, cum să știu, se tângui librarul În mintea căruia bătrânelul putea ocupa cele mai neașteptate funcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și altceva decât bărăgan cât vezi cu ochii... Sunt și Înălțimi cu capul În jos, domnu’ Șendrean. Ca ale noastre, dacă vreți. Sunt bune și ele. Dovadă că nu amețim deloc. Sau amețim? Când bem peste măsură, zise Petru zâmbind complice. Gheretă simți căldura din privirea celuilalt și Începu să râdă. Râzând, mintea i se limpezea cum altora după un somn bun. Râdea cu sughițuri, ținându-se de burtă. Așa râdea el. Se Înecă, Începu să tușească. Creștea ca un aluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tot mai nesigură a lui Grațian. Nu-ți trebuiau prea multe cuvinte ca să numești această vibrație abia sesizabilă, această pașnică și tulburătoare, În același timp, ondulare a aerului. Și nici un IQ prea Înalt ca să Înțelegi ce se ascundea sub lectura complice a cărții lui Borges Moartea și busola, descoperită de Grațian Într-un anticariat din Piața Carolina. Paragrafe, pagini, cuvinte, spații albe chiar erau citite Într-un fel care le aprindea privirile și deregla pulsul. Într-o zi, gesturile precipitate, mângâierile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de un roșu stins, destul de vechi de acum, ușor bluzat peste aceiași bine cunoscuți pantaloni pensați din catifea raiată. O promisiune vagă totuși, s-ar fi putut spune, dacă nu ar fi fost și o strângere furișată de mână, delicată, complice, cât o invitație la dans, pe care Petru o acceptă fără ezitare deși, vorba lui, dansa ca un frigider. Era un mod Încurajator totuși de a accepta schimbarea, indiferent de sens. Dar nici aceasta nu mai conta acum când simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Aparenta ei fragilitate ascundea o capcană pentru masculi idioți sau doar orgolioși, dispuși oricând să-ți ofere protecție ca apoi să „ți-o pună”, pentru că ce altceva doresc fragilele? Ochelaristul nu părea să facă parte din această categorie. Zâmbetul lui complice Îi dădea de Înțeles că lumea ei secretă Îi era oricum accesibilă, În absența oricăror favoruri, și asta nu-i plăcea deloc. Avea nevoie de o diversiune pentru a-l alunga dintr-un loc care era doar al ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atât murim și noi mai repede... Prin urmare, o mică Întârziere n-ar fi chiar o catastrofă. Zâmbi cum zâmbea mereu când putea să-și apropie, prin deriziune, o scadență tulburătoare care În adâncul sufletului ei părea să-i facă complice cu ochiul Încă din copilărie. În acest punct fiul Își Întâlnea mama. 28. În casa lor, lumina nu se mai stingea la miezul nopții de câțiva ani. Bătrâni cum suntem, nu mai găsim Întrerupătorul, zicea Marta. Apoi, când săruți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de minore. Cazierul se încheia cu adnotările Serviciului de Informații al Departamentului de Poliție din San Francisco, conform cărora Nash era suspectat de o mulțime de jafuri armate în Bay Area. Se zvonea și că ar fi fost unul dintre complici în cazul tentativei de evadare de la Alcatraz din mai ’46. M-am uitat la fotografie. Junior Nash arăta ca un țărănoi tipic din Oklahoma: avea un cap osos, alungit, buze subțiri, ochi mici și urechi ca ale elefănțelului Dumbo. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
intrat și am rămas uimit de cât de ciudată și de drăgălașă era camera de zi. — Lee a murit? mă întrebă Kay. M-am așezat pentru prima oară în fotoliul lui preferat. — L-au ucis jandarmii sau o mexicancă sau complicii ei. Ah, iubi, eu... Vorba de alint a lui Lee mi-a sunat discordant. M-am uitat la Kay cum stă în pragul ușii, luminată din spate de razele ciudate de soare. — A angajat niște jandarmi să-l ucidă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tot, să-l iertăm și să continuăm doar noi doi... M-am retras exact în clipa aceea, înainte ca ea să distrugă ce mai rămăsese din trio. • • • Pistolar. Fraier. Detectiv fără secție, prea orb ca să soluționeze cazul în care era complice la crimă. Veriga slabă a unui trio ca-n povești. Cel mai bun prieten al unui polițist jefuitor de bănci, iar acum păstrătorul secretelor sale. „Renunță la tot.“ În săptămâna care a urmat m-am închis în apartamentul meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lui Benia, a zis, luându-mi mâinile într-ale ei. Să ai binecuvântarea lui Isis. Binecuvântarea lui Hathor. Binecuvânatarea mamelor din casa ta. Înainte de a ieși pe ușă, fața prietenei mele și-a recăpătat zâmbetul ștrengăresc și cu o privire complice, a zis: - O să trec pe la tine mâine. Să verfic dacă te-ai dat jos din pat cât să-mi faci ceva de mâncare, ca o noutate, eh? Benia a venit și el în fugă nu mult timp după aceea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că un om de ținuta mea nu trebuia să sfideze neputințele bătrânilor cu o legătură chiar la azil... adică, nu se făcea ca eu s-o iubesc pe Laura. În rest, întâlniri pe coridoare, zâmbete, în ultima vreme familiare, aproape complice, amicale, de parcă ne legase taina sălii cu oglinzi, iar ea vroia să-mi spună „numai noi doi știm...” Oare de ce venise acum? mă întrebam. În legătură tot cu Laura? Sau în legătură cu Bătrânul? M-am așezat pe pat, oferindu-i, politicos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cumpănă autoritatea, însă poveștile mele puteau să-i aducă neplăceri și surprize. Mai sigur, mai prudent, mai înțelept era să împartă puterea cu mine, pentru a evita orice risc. Îmi propunea, deci, nici mai mult, nici mai puțin să fim complici și amanți, iar din această legătură să ieșim câștigați amândoi. Căci nimeni, evident, n-ar fi îndrăznit să ridice glasul împotriva noastră. Uniți am fi devenit imbatabili, încât în ziua când ne-am fi săturat să depindem de o legendă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Riscul de mărire implică și riscul de a fi micșorat cu un cap. În loc să dorm în cortul de tuareg, voi putrezi probabil aruncat șerpilor și păsărilor în bălării. De ce să ai aceeași soartă? În definitiv, tu n-ai fost decât complice și n-ar fi drept să plătești pentru mine. Așa că du-te și dă-i drumul. Spune tot ce-ți trece prin cap rău despre mine fără să-ți fie nici rușine, nici teamă. Din partea mea nu te vei putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
retragă la casa lor, să se căsătorească... 190 DANIEL BĂNULESCU director. Domnul străin era foarte înalt - să fi avut vreo doi metri -, mătăhălos, ocarină borcănată, mustăți în furculiță, o uitătură de parcă i se furaseră boii de la bicicletă, părul albit. Complicii mei se ghemotociseră sub o masă și nu l-au văzut. Am discutat lângă fereastră, convingîndu-mă de trei ori că tot ceea ce dorise dumnealui era să ne spună era noapte bună. Am tras de aici concluzia că era, în general
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
coli la îndemînă aveai, dar hârtiile pe care să-ți înscrii eventualele revendicări erau goale... Cinci ore le-au fost necesare specialiștilor noștri să se convingă că, în vecinătatea ta, nu fuseseră săpate nici tranșeele menite să-ți adăpostească posibilii complici. Nici picior de ziarist străin (care, relatîndu-ți, pentru străinătate, protestul, să te idealizeze) nu călcase pe-acolo. Erau trebuincioase deci doar șase perii de sârmă și zece kilograme de detergent, suficiente să curețe trotuoarul, imediat după ce-o să te aresteze
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
supărării, a suferinței pe care o acuzi. Poate că va fi nevoie și de internare, poate că ...Plus de asta, nu mai suntem nici la prima tinerețe, nu-i așa? mai adăugă el, fluturând după ultimele sale cuvinte un zâmbet complice. Apoi trase din nou din țigară, micșorându-și satisfăcut ochii cu cearcăne mari dedesubt. Ați venit cu trimitere? Bătrânul dădu din cap că nu. Ooo, păi vedeți! În acest caz ne va fi foarte greu să ne descurcăm... Nu sunteți
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mânuise. Și mersul său puțin săltat Îl avea. Zâmbi sarcastic celor din jur, rămași Împietriți În Învălmășeala lor, și trecu vioi prin culoarul format de aceștia, ieșind afară cu un mers țopăit și dispărând În noaptea care-i deveni imediat complice. Deasupra scenei, fluturând ușor, atârnau sforile rupte și Încâlcite, ca niște mari și confuze semne de Întrebare. Pe păpușar Îl găsiră prăbușit În spatele cortinei. Chircit, cu spinarea Încovoiată și o grimasă urâtă, care-i strâmba gura Întredeschisă. Chipul său, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de fapt, Îi era locul. Statuia mă scoate din sărite. Mă-ntreb și acum de ce am păstrat-o. Întruchipează un copil cu aripioare și cu un arc În mână, pregătit de săgetare. Copilul are privirea iscoditoare și un zâmbet unduios, complice. E zâmbetul perfid al iubirii - asta e! Mă arunc asupra ei să o zdrobesc. Tirul meu devine nimicitor. Bucăți mari din statuia Înaltă se Împrăștie zburând aiurea, bubuind fulgerător de pereți. Și o pulbere fină se risipește pretutindeni, dând consistență
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dacă și tu... cred că... e... Văzându-mă că mă bâlbâi, mi-a atins Încet buzele cu degetele ei subțiri și mi-a făcut semn că mă urmează. Hotelul nu era foarte departe. Am salutat barmanul, care mi-a zâmbit complice (tâmpitule!) și am ieșit. Trotuarele erau ude. Câțiva stropi ne mângâiară obrajii. Lola mă luă de braț și se ghemui lângă umărul meu. Parfumul ei tulburător mi se Înșuruba În creier. În toată ființa. Trecătorii păreau foarte urâți. Urâți și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vol-au-vent pentru cocteilul de mâine. Mă simt atât de singură atunci când Barbara și Cheryl sporovăiesc În bucătărie, În ciuda faptului că sunt și eu acolo. Îmi dau seama că așa este de secole. Femeile Își văd de treabă și schimbă priviri complice și oftaturi indulgente În ceea ce privește bărbații. Dar nu am devenit niciodată membră a Lojei Șorțurilor; nu cunosc codul, parolele, strângerile de mână speciale. Mă aștept de la un bărbat - bărbatul meu - să facă muncă de femeie, pentru că dacă el nu face asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să vă alăturați cauzei noastre comune de a scoate poporul român la lumină. Și Încă ceva, veți fi integrat În structurile de conducere ale noii Gospodării Agricole Colective din comuna Pușcași! Apoi, apropiindu-se conspirativ de urechea lui Victor, continuă complice dar cu severitate: Știm de pedeapsa politică pe care ați executat-o, nu se va ține seama de acel incident pentru că vă percep ca un om de o bună calitate umană și de mare Încredere politică. Sper că nu mă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și cu pricepere, i-a privit ochii săi mari și rugători, a făcut semnul că nu se poate și scrutând de jur Împrejur grădina a indicat clar teama de mămicăsa. S-a așezat pe smocul de mohor, i-a zâmbit complice și pentru o fracțiune de secundă cele două picioare ale fetei s-au deschis și s-au Închis la loc, atât de repede că băiatul a fost străfulgerat de o imagine ca o idee fugară, nu a avut timp nici
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o jumătate de noapte și atunci când a prins o clipă de neatenție a lui Victor a reușit să-i șoptească: Rămâne secretul nostru, numai al nostru, sântem frați și prieteni dar uităm față de lume, binghe?! Valerică a făcut un semn complice, a spus un „Sărut mâna, doamna profesoară și vă rog să mă scuzați dacă am greșit!” și a plecat cu certitudinea băiatului de paisprezece ani că pierde cea mai bogată și strălucitoare parte a universului său afectiv! Dacă mergea spre
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
acaparator, obsesiv. Sebas o alinta ca pe o copilă, pe când ea îndrăgise nerușinarea. Era sigură că nici fiu-său nu se pipăise așa cu vreo fată, precum ei doi în depozitul de cașmiruri. Era magazinul mătușă-sii, cu care devenise complice, ca între ele, femeile. Pân’ la urmă, Leclerc o pătrunsese acolo, strivindu-i spatele de baloții de stofă și ținând-o pe pieptul lui, care tremura convulsiv și care, la urmă, se umezise. Se îndrăgosti și mai mult de corpul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sfârșit și a vrut să vadă dacă trăiesc! N-am știut că l-au arestat și că a stat aici nouăzeci de zile! L-au întemnițat deodată cu mine, l-au luat chiar de la club, fiindcă l-au considerat un complice. Abia după aia s-a dovedit că se întorsese de la aeroport în urmă cu o oră, fusese cu echipa în Egipt, deci nu se putea să comită crima... Așa c-am rămas doar eu. — Shahla, dar mi-ai jurat că
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]