2,825 matches
-
în turnul-clopotniță. Ușa din partea dreaptă se deschide către o altă scară care duce spre un drum de strajă, care nu se vede din exterior. După o legendă, scările care coboară prin temelia de doi metri ar lega biserica de fostul conac cu 36 de camere al boierului Matei Cantacuzino. Pronaosul este separat de naos printr-o arcadă sprijinită pe pilaștri cu capiteluri. În fața altarului se află catapeteasma construită din lemn de esență tare.
Biserica Schimbarea la Față din Cucuteni () [Corola-website/Science/322178_a_323507]
-
mai cunoscută lucrare din această perioadă este "Iazul" (1902). Pictura reprezintă cele mai importante femei din viața sa: sora sa Yelena Musatova și soția sa Yelena Alexandrova. O altă lucrare celebră este "Fantome" (1903) ce înfățișează fantome pe scările unui conac vechi. Tabloul a fost lăudat de poeții simboliști contemporani Valery Bryusov și Andrey Bely. În 1904 Borisov-Musatov a avut o expoziție de succes în mai multe orașe din Germania iar în primăvara anului 1905 a avut o expoziție la "Salon
Victor Borisov-Musatov () [Corola-website/Science/329681_a_331010]
-
arestați la Clișcăuți în toiul evenimentelor sub acuzația de a fi spioni români. Pe 11/24 ianuarie un ofițer de origine ucraineană i-a preluat și i-a dirijat spre Hotinul ocupat de trupele de invazie, aceștia fiind cazați la conacul unui cunoscut adversar al unirii Basarabiei cu România și promotor al rămânerii acesteia în componența Rusiei (din familia Krupensky). În timp ce aceștia au fost tratați cu o deosebită considerație de familia moșierului, au angajat un fotograf local și cu sprijinul căpeteniilor
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
în Varșovia.. Cu numeroasele sale rude, rămase în Stryj, Makuszyński nu păstrează contactul. Între anii 1913-1914, locuiește la Burbiszki. Îndrăgostit de arhitectura specifică orașului Zakopane, își aduce chiar și o căbănuță din Munții Tatra, pe care o așează în parcul conacului. Încă aflându-se la Burbiszki, începe Primul Război Mondial, în timpul căruia este arestat și trimis în lagărele din Rusia, împreună cu soția sa. În septembrie 1914, soții Makuszyński pleacă spre Kostroma. Mulțumită stăruințelor cumnatului lui Kornel Makuszyński, Michał Bażeński, dar și
Kornel Makuszyński () [Corola-website/Science/328123_a_329452]
-
Ion Popescu-Gopo în "Maria Mirabela în Tranzistoria" (1989). Scenografului îi plăcea să construiască decoruri care creau un efect de artificialitate voită cu care umplea spațiul natural. El a recreat atmosfera Bucureștiului de dinainte de război în "Afacerea Protar" (1955), atmosfera din conacele boierești (mobilă stil, obiecte etc.) în "Bijuterii de familie (1957) sau un sat de coloniști de pe malul fluviului Mississippi în "Aventurile lui Tom Sawyer" (1968) și "Moartea lui Joe Indianul" (1968). Vorbind despre munca de scenograf de film și despre
Constantin Simionescu (scenograf) () [Corola-website/Science/327568_a_328897]
-
o stâlcește înfiorător. Se păstrează o fotografie pe spatele căreia scriitorul Constantin Gane a făcut următoarea însemnare: Constantin Gane cunoștea povestea de la mama sa, a cărei bunică era Anastasia Greceanu, soția vornicului Gheorghe Greceanu. Aceasta avea casa la Fălticeni, iar conacul moșiei la Vadul Glodului. În locuința de la Fălticeni se dădeau baluri multe, unde veneau tineri boieri din toate părțile, dornici de amuzamente și aventuri galante. Se prea poate ca la una dintre ele să fi luat parte și Vasile Alecsandri
Coana Chirița () [Corola-website/Science/327604_a_328933]
-
filmului îl reprezintă căutarea în preajma evenimentelor de la 23 august 1944 a unei liste cu spioni naziști ce fusese ascunsă în casa unei boieroaice văduve. Spre sfârșitul celui de-al doilea război mondial, fosta artistă Zaza (Gina Patrichi) trăiește într-un conac mare din Bărăgan moștenit de la defunctul ei soț, boierul Alexandru Bengescu, alături de fiica ei vitregă, Leonora (Dana Felicia Simion), care o urăște, de majordomul Matei (Gheorghe Dinică), obraznic și cu tendințe protectoare, și de alți câțiva servitori. Ea rămăsese de
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]
-
izolat. Frecvent este vizitată de maiorul german Willi Schmidt, care o curtează dar, în realitate, vrea să găsească lista cu spionii naziști din Balcani ascunsă de soțul decedat, și de un prieten din tinerețe, Dinu (Zephi Alșec). La petrecerile de la conac se consumă cantități mari de alcool, iar Zaza folosește tablouri de pe pereți ca ținte pentru tirul cu pistolul. Din cauza faptului că Bucureștiul era bombardat de anglo-americani, la moșia sa sosesc cumnatul ei Costi (George Constantin), soția acestuia și văduva fratelui
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]
-
de moarte. Ca să mai alunge singurătatea Zazei, Dinu i-o aduce de la București pe fosta artistă Zaraza Lopez (Stela Popescu). Întâlnit cu prilejul unui bombardament în ruinele capelei, Iustin Bostaca (Valeriu Paraschiv), un militar aflat în permisie, este adus la conac pe post de ajutor al bătrânului mecanic Antohie. Tânărul se dovedește a fi un meșter priceput și repară ceasurile, radiourile și instrumentele muzicale din casă. El este comunist și participă în timpul liber la întâlniri conspirative cu localnicii ce au aceleași
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]
-
va petrece un eveniment important, Costi pleacă în capitală. După plecarea sa, Iustin reușește să găsească lista pe care fetița o ascunsese în spatele tabloului cu portretul mamei sale. Comuniștii de pe moșia Zazei pregătesc o acțiune în acea noapte, iar în conac au loc câteva schimburi de focuri cu nemții. Din cauza faptului în apropierea conacului începuseră luptele între soldații nemți și voluntarii comuniști înarmați, Zaza fuge împreună cu niște rude sosite întâmplător acolo în acea noapte. Matei trece de partea comuniștilor, afirmând că
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]
-
reușește să găsească lista pe care fetița o ascunsese în spatele tabloului cu portretul mamei sale. Comuniștii de pe moșia Zazei pregătesc o acțiune în acea noapte, iar în conac au loc câteva schimburi de focuri cu nemții. Din cauza faptului în apropierea conacului începuseră luptele între soldații nemți și voluntarii comuniști înarmați, Zaza fuge împreună cu niște rude sosite întâmplător acolo în acea noapte. Matei trece de partea comuniștilor, afirmând că se bucură că s-a terminat cu burghezia. Filmul se termină cu imaginea
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]
-
Simion. Ea este un copil provenit dintr-o familie de condiție socială înaltă și cu o maturitate cu mult peste cea a vârstei sale. În finalul filmului, ea rupe legătura cu lumea ticăloasă în mijlocul căreia trăise până atunci și părăsește conacul tatălui ei, cărând cu ea portretul defunctei sale mame. Unii critici de film precum Magda Mihăilescu și Cleopatra Lorințiu au comparat această fetiță cu băiatul din "Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" (1972). Spre deosebire de băiatul care condamnă lumea
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]
-
Castelul Jósika este o construcție tip conac din localitatea Surduc, județul Sălaj. Aceasta este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice ca Monument de importanță locală, categoria B, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național în anul 2010. Castelul a fost o lungă perioadă de timp locuința romancierului maghiar
Castelul Jósika din Surduc () [Corola-website/Science/327777_a_329106]
-
pentru a reabilita castelul, care acum sute de ani a fost unul din cele mai frumoase castele din Transilvania. Castelul, împreună cu terenul aferent, aparțin companiei Agromec, înființată în 1991. În secolul XVII, Surducul era în proprietatea familiei Csáky. Aveau un conac frumos, contruit în mijlocul unui parc din care n-a mai rămas decât casa servitorilor. Conacul a fost transformat în castel probabil în secolul XVIII, deoarece la începutul secolului al XIX-lea este consemnat deja ca și castel. În anul 1810
Castelul Jósika din Surduc () [Corola-website/Science/327777_a_329106]
-
frumoase castele din Transilvania. Castelul, împreună cu terenul aferent, aparțin companiei Agromec, înființată în 1991. În secolul XVII, Surducul era în proprietatea familiei Csáky. Aveau un conac frumos, contruit în mijlocul unui parc din care n-a mai rămas decât casa servitorilor. Conacul a fost transformat în castel probabil în secolul XVIII, deoarece la începutul secolului al XIX-lea este consemnat deja ca și castel. În anul 1810 ajunge în proprietatea familiei Jósika. Cel mai de seamă reprezentant al acestei familii a fost
Castelul Jósika din Surduc () [Corola-website/Science/327777_a_329106]
-
cu Bertrand Baudelaire, caci probabil nu ar fi avut vreun motiv sa ii trimită lui Lemony inelul și cartea dacă l-ar fi crezut în continuare mort. Cum Beatrice era mama copiilor Baudelaire, a murit în incendiul care a distrus conacul Baudelaire. Nu trebuie sa fie confundată cu altă Beatrice Baudelaire, fiica lui Kit Snicket, sora adoptată a orfanilor Baudelaire. Snicket face frecvent referiri la Beatrice în poveștile sale și ii dedică fiecare carte din "O serie de evenimente nefericite" ei
Lemony Snicket () [Corola-website/Science/327065_a_328394]
-
monumente de arhitectură populară. Meritul înființării muzeului revine muzeografei Elena Udriște și arhitectului Nicolae Vânătoru, care a conceput primele schițe. Muzeul de la Curtișoara, amenajat între anii 1966 și 1975, a luat ființă în jurul Culei Cornoiu, construită în anul 1785, a conacului și a turnului cu apă. Cula, turnul de apă și terenul au fost cumpărate, în anul 1927, de la familia Cornoiu de Constantin Neamțu, guvernatorul Băncii Naționale de la Craiova. Acesta a mai construit un conac, în stilul vechilor case boierești, o
Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj () [Corola-website/Science/327336_a_328665]
-
Cornoiu, construită în anul 1785, a conacului și a turnului cu apă. Cula, turnul de apă și terenul au fost cumpărate, în anul 1927, de la familia Cornoiu de Constantin Neamțu, guvernatorul Băncii Naționale de la Craiova. Acesta a mai construit un conac, în stilul vechilor case boierești, o casă a slugilor și a mai făcut unele lucrări de modernizare a culei. În anul 1945, proprietarul a fugit în Franța de teama regimului comunist. Cula de la Curtișoara este una dintre cele mai reprezentative
Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj () [Corola-website/Science/327336_a_328665]
-
terenul pe care este amplasat, precum și mai multe clădiri reprezentative, între care și Cula Cornoiu, în jurul căreia a luat ființă, au fost retrocedate moștenitorului fostului proprietar. Pe lângă culă, instanța de judecată l-a mai pus în posesie și cu un conac, un turn de apă și casa slugilor, care au fost construite în anul 1927. Pe terenul dobândit de acesta, în suprafață de șase hectare, se află și 16 case și pivnițe țărănești din lemn, toate fiind în patrimoniul muzeului și
Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj () [Corola-website/Science/327336_a_328665]
-
case, între care casa Dumitru Mihai, din Timișeni, casa Motancea cu pivniță, din Bumbești-Jiu, un șopron pentru căruțe, casa Harangica, din Dobrița, casa Ceroi, din Glodeni, mora cu ciutură din Padeș, casa Ion Cariga, cu șopron, din Baia de fier, conacul de plai din Bumbești-Jiu, piva de bătut dimii, din Padeș, pivnița din Boroșteni, pivnița de Deal, din Bălești, pivnița de deal, din Bălănești, cruci monumentale din piatră amplasate alăturat drumului de acces către culă și conac, și alte bunuri. Noul
Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj () [Corola-website/Science/327336_a_328665]
-
din Baia de fier, conacul de plai din Bumbești-Jiu, piva de bătut dimii, din Padeș, pivnița din Boroșteni, pivnița de Deal, din Bălești, pivnița de deal, din Bălănești, cruci monumentale din piatră amplasate alăturat drumului de acces către culă și conac, și alte bunuri. Noul proprietar, care este stabilit în Franța, a solicitat ca toate colecțiile și lucrurile de mare valoare să fie scoase din cula și din conacul în care se aflau și unde puteau fi vizitate, pentru ca ambele clădiri
Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj () [Corola-website/Science/327336_a_328665]
-
cruci monumentale din piatră amplasate alăturat drumului de acces către culă și conac, și alte bunuri. Noul proprietar, care este stabilit în Franța, a solicitat ca toate colecțiile și lucrurile de mare valoare să fie scoase din cula și din conacul în care se aflau și unde puteau fi vizitate, pentru ca ambele clădiri să-i fie predate. În conac se afla cea mai importantă colecție de ceramică și de costume populare din Muntenia, pe care muzeografii au fost nevoiți să o
Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj () [Corola-website/Science/327336_a_328665]
-
care este stabilit în Franța, a solicitat ca toate colecțiile și lucrurile de mare valoare să fie scoase din cula și din conacul în care se aflau și unde puteau fi vizitate, pentru ca ambele clădiri să-i fie predate. În conac se afla cea mai importantă colecție de ceramică și de costume populare din Muntenia, pe care muzeografii au fost nevoiți să o mute în altă locație, în condiții mult mai proaste. Nu se știe ce se va întâmpla cu cele
Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj () [Corola-website/Science/327336_a_328665]
-
centrul istoric al localității moderne se păstrează numeroase clădiri din sec. al XIX-lea, care ilustrează stilul arhitectonic tradițional din regiune: clădirea Antologia (Δόμος Αντιλογίας - actualmente Centrul cultural al comunei), fosta școală primară (Διδακτήριο - actualmente Muzeul Etnografic), Biserica Sfânta Paraschiva, conacul Pamoutsoglou, mahalaua Șacal (cartierul turc Τσακάλ Μαχαλάς) ș.a. Manifestarea culturală cu cea mai mare popularitate este Carnavalul dinaintea Postului Paștilor, cu obiceiuri tradiționale, care culminează cu o paradă de care alegorice și măști folclorice. În ziua de Lăsatul Secului (Καθαρά
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
a edificiului din anul 1853, moment în care toată partea de sud și est a ei a fost modificată structural. Casa parohială aflată lângă biserică păstrează elemente arhitectonice ce pot fi regăsite și la casa Brukenthal din Nocrich precum și la conacul Brukenthal din Micăsasa. Odinioară edificiul religios avea o incintă fortificată sub formă dreptunghiulară. Incinta era întărită de către două turnuri de apărare, unul în partea estică și celălalt în partea sud-vestică a ei. Fortificația s-a prăbușit parțial în anul 1877
Biserica fortificată din Vărd () [Corola-website/Science/327397_a_328726]