6,839 matches
-
punct de vedere strict religios (sub aspect dogmatic, ritualic, sacramental) ni se pare limitativ, pentru că spiritualitatea religioasă debordează Întotdeauna perimetrul specific, Încât, valorile ortodoxiei nu trebuie evaluate restrictiv, prin compararea lor doar cu cele ale catolicismului, protestantismului sau ale altor confesiuni ori religii europene. Comparația ar trebui să se facă Între blocurile spirituale extinse, și nu numaidecât prin punerea față În față a „nucleelor dure” (credințele religioase) care le activează. Plecăm de la premisa că există diferențe semnificative Între valorile ortodoxiei noastre
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și celălalt este interesat să cunoască și să se raporteze permanent la alteritatea de lângă el. Este evident că ortodoxia românească stârnește un interes din ce În ce mai mare În spațiul spiritual apusean. În ciuda unei aparente „Înțepeniri” În trecut, Ortodoxia este descoperită de alte confesiuni creștine ca o Biserică ce a păstrat enorm de mult din etosul primar al comunităților creștine, miză care a fărâmițat Într-atât creștinătatea occidentală - tocmai din dorința valorizării acelui etos. Condițiile vitrege prin care a trecut Ortodoxia de la căderea Bizanțului
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
predilecți care le poartă și le Încarnează (teologi remarcabili, sacerdoți exemplari, credincioșii, oameni de cultură, reprezentanți ai unor asociații profesionale etc.). Nici una dintre aceste oportunități de prezentare a valorilor specifice nu trebuie desconsiderate. Teologii noștri comunică cu cei ai altor confesiuni, așa cum și credincioșii de la noi demonstrează altora, prin exemplul propriu, autenticitatea și nezdruncinatul nostru crez. Este posibil ca, Într-un context oarecare, un laic ortodox să facă mai mult bine propriei religii decât un prelat oarecare, așa cum un cleric Îi
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
demonstrează altora, prin exemplul propriu, autenticitatea și nezdruncinatul nostru crez. Este posibil ca, Într-un context oarecare, un laic ortodox să facă mai mult bine propriei religii decât un prelat oarecare, așa cum un cleric Îi poate impresiona pe credincioșii altor confesiuni mai mult decât pe clericii acestora. Direcțiile de răspândire sunt multiple, efuziunile credinței survin de unde nu te aștepți. Comunicarea se va face atât pe o direcție intraspecifică (teologi-teologi, credincioși-credincioși, artiști-artiști), cât și pe o linie interspecifică (teologii noștri-credincioșii celorlalte religii
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
avea ambiția de a institui o limbă unică (deși această realitate ne-ar avantaja În comunicare), pentru că așa ceva este imposibil, Împotriva unei evoluții firești, a unei polivalențe expresive naturale. Nu putem spera la o religie unică sau la supremația unei confesiuni prin desființarea celorlalte, În virtutea faptului că nu ar mai fi motive de dispută, de ceartă sau infatuare pentru unii sau pentru alții. Unificarea nu Înseamnă Întronarea unicității, topirea polivalențelor Într-o paradigmă singulară, totală, Înțepenită. Ea va fi totală numai
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
relația mea cu ea, pentru a ajunge la altcineva, la Divinitate, dar prezența ei În școală nu obligă și la activarea acestei relații. O poate avea creștinul ortodox, de pildă, dar nu și elevul ateu sau cel ce aparține altei confesiuni sau religii. Pentru acesta din urmă, icoana devine un obiect cultural, un element referențial al Învățării și culturalizării sale religioase. De ce să-i privăm pe toți de aceste posibilități? Apare riscul nașterii unui tăvălug al excluderii simbolurilor (și nu numai
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
măcar și parțială, se justifică În situațiile de criză. Cu cât procesele democratice devin mai evidente, cu atât pot fi degajate fără riscuri demersuri monoconfesionale, cel puțin la Începutul formării religioase, pentru ca mai apoi să se realizeze deschideri către alte confesiuni specifice spațiului comunitar apropiat. Principiile de acțiune ar fi următoarele: respectarea alterității confesionale, cultivarea diferenței spirituale, Încrederea reciprocă, comunicarea și Împărtășirea experienței didactice, unitatea scopului prin diversitatea valorilor și strategiilor, acțiunea În comun. 9.10. E permisă oficierea unei slujbe
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ora de religie, dincolo de spațiul liturgic al bisericii (aplicație sub forma unui Te Deum sau Ierurgie, care, ca durată, se Înscrie până la 10-15 minute). Al doilea motiv ține de un soi de democrație evidentă, ce reclamă ca minoritatea (de altă confesiune decât populația de bază sau cea atee) să se supună majorității confesionale. În interiorul unei comunități majoritar ortodoxe, este normal ca preotul ortodox să reprezinte comunitatea respectivă (ca și Într-una majoritar romano-catolică, În care va intra În arenă preotul catolic
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Am spus că educația religioasă din aceste țări are un conținut mai mozaicat și mai colorat cultural. Aceasta se datorează pluralității confesionale din aceste țări, În care mai rar se Întâmplă ca toți copiii dintr-o clasă să aparțină aceleiași confesiuni. De aceea, se Încearcă structurarea conținuturilor care să-i mulțumească pe toți sau, eventual, să nu-i lezeze pe unii dintre cei coprezenți În sala de clasă. Vorbiți-ne, vă rog, despre relația dumneavoastră cu Biserica. Oricine știe că religia
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
alcătuită, în 1961, de Helmut Hatzfeld și Yves le Hir. Volumul Disocieri (1973; Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor) cuprinde trei secțiuni, scrise cu limpezime și sobrietate, trăsături de altfel apreciate de A. la T. Vianu, în capitolul intitulat Pudoarea confesiunii. Studiile cuprinse în secțiunea de poezie (despre autori consacrați, precum Ion Barbu, Ion Vinea, Nicolae Labiș, dar și tineri poeți, precum Adrian Păunescu, Nina Cassian, Horia Zilieru, N. Țațomir) se concentrează pe urmărirea fenomenului de modificare a limbajului poetic de la
ANDRIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285358_a_286687]
-
ai comunismului românesc nu atât într-o analiză teoretică, cât într-o cronică cotidiană. Despre dragoste. Anatomia unui sentiment (2000) îmbină în formula eseului rigoarea investigației culturale întemeiate pe numeroase precizări terminologice și referiri la bibliografia de specialitate și autenticitatea confesiunii directe. Autorul reia unele idei de mult vehiculate în scrierile despre dragoste, cum ar fi aceea a distincției între sexualitate și erotism, expresii ale fizicii, respectiv metafizicii iubirii, însă își înviorează reflecțiile, nu întotdeauna profunde sau originale, prin nota de
ANTONESEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285392_a_286721]
-
focuri de armă s-au tras pentru a ucide bunătatea din om?). Nonconformist, poetul este un artizan de imagini șocante, insolite, viziuni plastice, într-un spectacol debordant al lirismului grotesc, rafinat totuși, proiectat cosmic în detalii obsedante. Acorduri grave de confesiune esențializată, într-un prezent maculat, acompaniază trăirile unui suflet pur într-o lume ce se deteriorează prin propria ei depersonalizare: „Ninge cu zăpadă criogenă peste liniștea circumterestră [...]. Atoteternul contabilizează pe ecrane de computer viața efemeridelor!” (Iarna absențelor noastre). SCRIERI: Chiron
ANTONIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285394_a_286723]
-
este Basarabia în secolul XIX (1898), o monografie istorico-geografică a ținutului, interesantă în special prin datele arheologice, etnografice și folclorice. Autorul elaborează și Dicționarul geografic al Basarabiei (1904). Deși nu s-a considerat un scriitor, a lăsat o serie de confesiuni, multe mărturii autobiografice dezvăluind cel puțin un condei atent. Memorialistica din Temniță și exil (1894), Nihiliștii (1895), În exil (1896), reluată fragmentar în volumul În temnițele rusești (1923), evocă tinerețea agitată a unei generații, destinul nu o dată tragic al unor
ARBORE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285415_a_286744]
-
Baudelaire și Wilde. Am mai pomeni, tot În acest context, alți doi autori revendicabili dandysmului, legați prin destin de Banatul istoric: Szilágyi Géza, primul „decadent” al literaturii maghiare, și Revitzky Gyula. Dar și pe arhimediatizatul În ultimii ani Márai Sándor. Confesiunile sale dezvăluie nu doar un pacificant spirit burghez, ci și o suită de episoade pariziene și berlineze care Îl descriu, măcar parțial, ca pe un dandy autentic. Vom regăsi aceeași familie de spirite aristocrate, trăind aproape anacronic după anii ’20
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
perspectivă a textelor lui Balzac, Barbey, Villiers de l’Isle-Adam, Mérimée, Wilde, Hofmannsthal, Mateiu I. Caragiale, de pildă, nu ar avea decât de câștigat. Nu Însă și biografiile autorilor. În prozele, poemele, textele dramatice bântuite de personaje dandy sau În confesiunile unor dandy celebri, oglinda apare nu pe puține ori ca loc privilegiat, hiper-speculat de către literați, În care se produce marele transfer: ea devine „spațiul unde subiectul se deghizează și intră În legătură cu fantasmele lui”1. Autoarea acestei fraze, Sabine Melchior-Bonnet, dedică
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
poate fi orice altceva, dar nu prizonierul formulei definitive, al normei necruțătoare - adică al Încremenirii. În fapt, evoluția sa dinspre clasicismul greco-latin spre romantismul târziu, resimțit atât de puternic În poezie, spre „parnasianismul” ironic din teatru, până la modernismul acut din confesiunile epistolare ce culminează cu De profundis descurajează, cu argumente solide, o astfel de ipoteză. Dar ceea ce-l derutează până la totala confuzie pe cititorul contemporan e „Prefața” romanului. Dintr-o doctrină ce pune accentul pe confesiunea creatorului și pe mărturia omului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
teatru, până la modernismul acut din confesiunile epistolare ce culminează cu De profundis descurajează, cu argumente solide, o astfel de ipoteză. Dar ceea ce-l derutează până la totala confuzie pe cititorul contemporan e „Prefața” romanului. Dintr-o doctrină ce pune accentul pe confesiunea creatorului și pe mărturia omului În carne și oase (aceasta e redescoperirea majoră a sfârșitului de secol nouăsprezece!), Wilde selectează tocmai nespecificitatea ei: „Țelul artei este să pună În evidență arta și să-l ascundă pe artist”. Această propoziție pare
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
genere, masca este un mijloc de adaptare, pentru „decadent” - neadaptabil prin definiție - masca reprezintă un semn al excepției, o mărturisire plastică a ființei sale posedate de frumos. Poate cea mai pură expresie din Întreg estetismul european a acestui gen de confesiune (fără accente degradate, ca la Thomas Mann, sau automatizate, ca la Ramón del Valle-Inclán) există tocmai În Remember, circumscrisă prin masca lui Aubrey de Vere, cu sulemeniri de o rară și aleasă extravaganță, cu palori de heruvim, sub fard conturându
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
marginalizare; b) diverse forme de sancțiuni sociale (pierderea unor drepturi); c) spirale ale violenței care pot duce la eliminarea fizică. Astfel, procesul de punere sub acuzare poate să se oprească la nivelul unor remedieri materiale și/sau simbolice (rituri de confesiune publică, rituri de expiere, acoperirea daunelor produse de presupusul act de vrăjitorie). Alteori, el implică excluderea din anumite structuri ale comunității (pierderea unor drepturi legate de distribuția bunurilor, la accesul la anumite funcții sau la integrarea În anumite structuri de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
divină pentru un comportament greșit al pacientului sau al unei rude a acestuia. De Îndată ce consecințele acestui act sunt Îndepărtate, vindecarea pacientului poate Începe. Astfel, credințele despre boală sunt intim legate de valorile sociale sau etice. ș...ț În aceste cazuri, confesiunea păcatelor este o etapă preliminară În procesul de Însănătoșire și, În astfel de sisteme, ființele divine sau spiritele strămoșilor sunt invocate și sunt prezente În timpul procedurilor de vindecare. Conform celei de-a doua concepții, răul și boala sunt cauzate de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sunt exclusive, ele pot coexista În aceeași civilizație. În folclorul românesc, vindecarea de deochi presupune invocarea și contribuția unor figuri ale religiei creștine (precum Maica Domnului), dar și acte de medicină magică. Vindecarea de răul produs de iele implică o confesiune a Încălcării unei interdicții, urmată de o sumă de procedee magice. Sintetizând diferitele tipologii din literatura de specialitate, A. Child și I. Child (1993, pp. 135-139; vezi și D. Levinson, 2004, pp. 167-169; B. Meyer, 1999, p. 114) susțin că
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
apere de forțele malefice. Purificarea se realizează prin mijloace materiale sau spirituale. În prima categorie intră spălarea rituală (ablutio) cu apă, purificarea prin foc sau fum, atingerea unor substanțe sau obiecte dotate cu puteri magice. În a doua categorie intră confesiunile publice, dansurile și dramatizările rituale, diferitele forme de penitență: abținerea de la consumarea anumitor alimente (intervale de post), renunțarea la relațiile sexuale, interdicții privind efectuarea unor activități curente și, la limită, diverse forme de asceză. Actul vindecării se poate consuma În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
două tărâmuri inevitabil complementare. Poeta reușește să privească „prin inima copilăriei” (norii sunt chiar „ochi ai bucuriei”) și, în același timp, să convoace „părinți sfătoși”, învăluind himericu-i ținut cu „o lumină sperioasă”. Convinsă că blândețea stăpânește lumea, încearcă mântuirea prin confesiune. Luciditatea prezidează, însă, fără eclipse, actul poetic, aparent ascetic, aspirând spre lecția spirituală. D. face în contextul generației sale o figură aparte, cultivând un optzecism atipic. Nu supralicitează ironia și ludismul, nu face tapaj de autoreferențialitate, nu se fixează în
DIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
observată de multă vreme fără a i se da o explicație convingătoare. „Dubla perspectivă” derivată din mesajul operei, pe de o parte, și exigențele cititorului, pe de alta, conduc la identificarea a două teme majore în scrisul lui Bacovia: tema confesiunii, care relatează biografia autorului, și tema comuniunii, care urmărește respectarea unor modele de lectură. Criticul abordează și spinoasa problemă a apartenenței lui Bacovia la simbolism și se situează printre primii care afirmă superficialitatea acestei judecăți, susținând că între scrisul lui
DIMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286782_a_288111]
-
populară”, „Orion”, „Tribuna” ș.a. Placheta de debut, Câteva strofe, apărută în 1898, este urmată de Sonetele Uraniei (1902) și de Marginalia (1911). Anunța tot atunci alte volume de versuri (Ad Coelum, Pensieri prohibiti) și de schițe (Peisagii sufletești), un roman (Confesiunea lui Cantemir) și tălmăciri. Dar abia peste trei decenii văd lumina zilei versiunile la Sonete de Shakespeare (1940) și florilegiul Poeme romantice. Sonetele Uraniei și altele (1942). Acestea, dar mai ales prezentarea lui în antologia Din poezia noastră parnasiană a
DONNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286830_a_288159]