3,948 matches
-
ca să fug“, Își zise. „Asta Înseamnă timp din belșug.“ Norman se Întoarse și, cu pași mari și repezi, se Îndreptă spre DH-7 și spre submarin. 01.40 ORE Pășea calm, hotărât. Nu simțea nici o Încordare. Respira cu ușurință. Se simțea confortabil În costum. Toate sistemele vitale funcționau normal. Urma să plece. — Norman, te rog... Acum Beth Îl implora - o altă deviere necontrolată a stării sale psihice. Norman o ignoră. Își continuă drumul spre submarin. Vocea gravă, Înregistrată pe bandă, spunea: „Atențiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
e, Claire, a zis tata cu o voce pe care am recunoscut-o ca fiind aceea care anunța că „sunt pe cale să țin un discurs pe tema problemelor emoționale, nu sunt obișnuit să fac asta și nu mă simt deloc confortabil, dar cineva trebuie s-o facă și pe-asta și chiar vorbesc serios“. Noi suntem familia ta, te iubim și asta întotdeauna va fi casa ta. Tu și copilul puteți sta aici cât vreți. Și... ăăă.... eu și mama știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-o nici o secundă. Însă cred c-am înțeles ce-a vrut să zică. Atmosfera serii respective s-a îmbunătățit după sosirea lui Adam. Eu eram, cu siguranță, mult mai fericită. Mi-e rușine să recunosc, dar mă simțeam mult mai confortabil cu un bărbat în preajmă. De parcă prezența lui mă valida, într-un fel, și pe mine. Sincer, chiar îmi dădeam seama cât de tristă și de jalnică era situația asta. Și chiar am avut intenția să-mi schimb atitudinea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
toată lumea să pupă pe melodii. Sunt prea bătrân pentru așa ceva. Dintr-odată mi s-a făcut sincer milă de el. Mi s-a părut că fusese sincer atunci când îmi spusese că se bucura de conversația inteligentă. Nu putea să fie confortabil să fii înconjurat de puștoaice chicotitoare și excitate de optsprezece ani când tu trecusei în etapa maturității. Și mi-am dat seama că de asemenea nu putea să fie confortabil să ai în jurul tău atâtea fetișcane îndrăgostite de tine. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că se bucura de conversația inteligentă. Nu putea să fie confortabil să fii înconjurat de puștoaice chicotitoare și excitate de optsprezece ani când tu trecusei în etapa maturității. Și mi-am dat seama că de asemenea nu putea să fie confortabil să ai în jurul tău atâtea fetișcane îndrăgostite de tine. Nu atunci când tu erai o persoană bună la suflet - așa cum părea să fie Adam - și nu voiai să le faci să sufere sau să se supere pe tine. Uneori, nu c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
așa cum îl știm, a găsit singura masă care fusese eliberată în ultimele trei săptămâni. Ăsta era unul dintre multele avantaje care decurgeau din a avea lângă tine un bărbat înalt. După ce s-a asigurat că eu și Kate eram așezate confortabil, Adam s-a dus să cumpere cafeaua. Ce erou! S-a întors în timp record cu o tavă care dădea pe-afară de-atâtea brioșe. N-am știut de care îți place, mi-a explicat el. Așa că ți-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
gândit eu. Nu, Adam, sigur că nu mă supăr că m-ai sunat. Îmi face plăcere să vorbesc cu tine. —Grozav, a exclamat el. Îl auzeam cum zâmbea. M-am așezat pe podea și m-am pregătit pentru o conversație confortabilă de vreo oră și ceva. —Of, Doamne, am exclamat când am auzit-o pe Helen. Care răcnea: —Am venit. Hrăniți-mă sau vă denunț pentru neglijarea copilului! — Ce s-a întâmplat? a întrebat Adam. —A venit Helen, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
îmbrăcămintea perfectă pentru cazul în care avea să se întâlnească cu ceva puștani haioși de cartier. Și șosețelele! Aș putea să vă povestesc ore întregi despre șosețelele pe care i le-am luat. Erau așa de micuțe, de molicele, de confortabile, de călduroase și de pufoase. Numai bune să-i acopere piciorușele ei micuțe, micuțe și roz. Uneori mă apuca așa o dragoste pentru ea că-mi venea s-o strâng în brațe așa de tare încât mă temeam să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Dar pe mine n-o să mă prindeți niciodată făcând așa ceva. În nici un caz! Ei, doar foarte rar. Și nici nu vă pot descrie ce se petrecea sub talia lui Adam până nu găsesc un cuvânt cu care să mă simt confortabil ca să vă descriu, ei bine, știți voi... Ei, cum să vă spun ce nu vă pot descrie dacă n-am un cuvânt cu care să-l descriu! Cuvântul corect e, desigur, penis. Dar ăsta e un termen care sună așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pentru că pierdusem ultimul autobuz și nu mai aveam bani de taxi. Poți să rămâi la mine. Stau după colț, îmi spunea el. — O să dorm pe canapea, mă ofeream repede. —Ei, poți să dormi în pat cu mine. E mult mai confortabil. A, nu, pe canapea e perfect. —Să știi că n-o să mă ating de tine. Asta te îngrijorează? Păi, ăăăă, da. —N-ai de ce să-ți faci griji. N-o să te ating nici c-un deget. Apoi urmau cuvintele fatale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
liniște. Era ca în prima zi de reduceri din ianuarie. Era minunat. M-am urcat într-un avion de Dublin practic gol. Aveam un rând întreg de scaune la dispoziție, așa că am putut să-mi trag nasul și să plâng confortabil și discret de câte ori m-a lovit dorința asta. Stewardesele au fost intrigate. Le-am surprins strânse în grupulețe și uitându-se îngrijorate la mine. Probabil credeau că tocmai suferisem un avort. Când am ajuns în Dublin, ploua. Pista de aterizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
suflul. Am Înghețat În poziție de mers din purul motiv c-am degerat. E prea frig pe versantul ăsta. Ar Îngheța și-un cîine dac-ar fi pus să caute timp de două decenii cu ochii holbați o poziție mai confortabilă pentru a scrie. Improvizînd În permanență pentru a găsi timp fizic pentru scris. Partea neplăcută este că viața nu-i o improvizație, jazz-ul este. „Te-ai gîndit vreodată că viața ta sexuală este searbădă În comparație cu ce vezi prin filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cînte, taximetristul ascultîndu-l c-un ochi Închis de efort și fum de țigară și sfîrșind invariabil prin a nu da doi bani pe-o asemenea muzică care nici măcar nu se poate ține minte. Totuși, din cînd În cînd, cu un confortabil sentiment de superioritate - la urma urmei Îl lăsa să locuiască la el, Îl tot scăpa din cele mai neașteptate Încurcături -, Îi cere ca la șezătoare un cîntec normal, vesel, de apartament, rusesc, audiindu-l În timp ce mănîncă castraveciori și bea șampanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai făcut o poză, și-atunci am remarcat pavajul, un pavaj În degradeuri, la Început gri-albastru, albastru-Închis-deschis-tonuri-de-verde-zeci-de-nuanțe-și-În-cele-din-urmă-portocaliu-rubiniu, sclipind ușor, am depășit limita de viteză pentru imaginație ușoară, m-am urcat În mașină și am Închis ochii. Din nou acasă, În confortabilul living al soților Abbeloos, discutăm despre piatra cubică de pavaj, programul pentru a doua zi, România. Părerea lor este că am mult umor, În vreme ce eu nu sînt decît nefericit ori de cîte ori abordez subiectul, pe care nu li-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
știau cine e tatăl lui Douglas. Douglas știa doar că Ray Dieterling este un prieten binevoitor. Douglas a crescut cu mama lui. Dieterling Îi vizita adesea, ducînd o viață de familie dublă: soția Margaret moartă, fiii Paul și Billy trăind confortabil cu el și soția Janice, o femeie tristă, care În cele din urmă a divorțat de el. Faye Borchard era consumatoare de laudanum. Ea l-a pus pe Douglas să se uite la desenele animate pornografice făcute de Raymond pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
atârnate peste pieptul lăsat. — Domnule Owen, spuse ea, v-am căutat toată dimineața la telefon. Speram să vă scutesc de un drum. N-ați apucat să vă uitați pe manuscris? am întrebat eu în timp ce o urmam în biroul mare și confortabil, împodobit cu copăcei bonzai și picturi moderne abstracte. Aveam de gând să-l citesc azi, înainte de a veni dumneavoastră, spuse ea făcându-mi semn să mă așez, dar nu mi-au permis circumstanțele. Ca să fiu sinceră, e mare învălmășeală pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
capul oaselor. — Pyles, ți-o prezint pe domnișoara Barton, o tânără artistă pe care sper s-o reprezint profesional în viitorul cel mai apropiat. Va sta o zi sau două. M-am gândit că această cameră ar fi cea mai confortabilă pentru ea. — Cum doriți, domnule. Eu cobor să-i spun bucătăresei că vom avea patru persoane la cină. — Patru? Dar cine mai vine? — Am primit mai devreme un telefon de la domnișoara Hilary. Se pare că vine cu avionul astă-seară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dar nu reuși să spună decât: — Da. — În acest caz, bine-ai venit la Baskerville, spuse Hilary luând-o înainte pe trepte. Hai, veniți. Mor de foame. Am avut un zbor oribil. 3 La masa din sufragerie ar fi stat confortabil douăzeci de oameni. Cei patru se înghesuiseră la un capăt, sub bolțile acelei săli imense, ca o peșteră, în care glasurile lor se auzeau foarte slab. Oricum, Phoebe și Conrad nu prea aveau ce să-și spună: în primele aproximativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu ea începea să devină tot mai dezirabilă, în timp ce chipul și silueta ei căpătau proporțiile desăvârșirii. Leicester Square, Covent Garden. Holborn. Eram sigur că va coborî la Holborn, dar nu, sigur era că ea părea să se instaleze tot mai confortabil pe scaun, întreaga ei ținută abordând un aer de langoare seducătoare (eram singurii pasageri rămași în jumătatea noastră de vagon și eu eram deja dus în această etapă). Încă două stații. Dacă totuși... dacă totuși... Și atunci am oprit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în cele câteva secunde cât a durat să-mi fac planuri: cum aș putea să-mi permit să mă mut din apartamentul din Earl’s Court, de exemplu, și să-mi cumpăr propriul apartament; cum aș putea să trăiesc foarte confortabil mai mulți ani din suma menționa de ea. Dar trebuia să mai aflu ceva, ceva și mai important, înainte de a mă lăsa dus pe această pantă periculoasă. — Și cartea asta, am spus, este proiectul tău, da? Copilul tău? — O, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de șomaj, când acesta o o uimi întrebând-o dacă nu vrea să vină cu el în America, nu în calitate de secretară, ci în calitate de soție. I-au trebuit trei zile să-și revină după șoc; după care a acceptat. Au trăit confortabil într-o casă de pe plajă lângă Sarasota, până ce au murit senini, la două luni unul după celălalt, în iarna lui 1986. Mildred n-a mai vorbit cu fiul ei după ce a părăsit Anglia. Ultima lor conversație, la dejun, a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
A fost interesant la birou În ultima vreme - multe de Învățat, mii de chestii care s-au tot Întâmplat. Da, e grozav. Dar tu? Nu vorbi prea mult despre tine, nu domina conversația, fă-l să se simtă suficient de confortabil pentru a aborda tema lui preferată și cea mai familiară de conversație: propria-i persoană. — Ești o mincinoasă destul de abilă, Andrea. Pentru un ascultător neavizat, toate astea ar putea chiar să sune credibil, dar știi zicala, nu? Nu vinzi castraveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
au trebuit ca să realizez toate astea, am Încercat să găsesc un motiv pentru a ridica receptorul. Avertismentul dat de Emily În prima zi de muncă mi-a revenit În minte, așa că brațul meu și-a pornit traseul neplăcut În afara patului confortabil. Am reușit să ridic telefonul exact Înainte de a Înceta să sune. — Alo? Eram mândră că vocea mea sunase puternic și limpede, de parcă aș fi petrecut ultimele câteva ore muncind din greu la ceva respectabil, și nu zăcând Într-o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
resturi. — Haida de! zise domnul Leonard. Împreună cu Duncan Îl ajută pe domnul Mundy să ajungă În camera de tratamente. Apoi Îl sprijiniră să se așeze Într-un alt scaun cu spătar tare, Îi scoaseră sacoul și se asigurară că stă confortabil. Domnul Leonard scoase un caiet negru și se uită o clipă În el, apoi se așeză pe un scaun tare, cu fața la domnul Mundy. Duncan se duse la fereastră și se așeză pe o cutie joasă, capitonată, cu haina domnului Mundy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Închiși; Își prinsese părul cu o batistă, dar cîteva șuvițe Îi căzuseră udîndu-se și, lipindu-se, luaseră forma maxilarului și a gîtului. Se Încruntă și le vîrÎ după ureche. Helen se mișcă din nou, apoi Își găsi o poziție aproape confortabilă și se liniști, bucurîndu-se În sfîrșit de unda plăcută care i se strecura la subsuoară și În vintre, În toate despicăturile și alveolele cărnii ei. Întinse mîinile pe suprafața apei, Încercîndu-i rezistența și pipăindu-i membrana. Ia uită-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]