3,537 matches
-
în care poate am fi trecut unul pe lângă celălalt, fără a înțelege că VIAȚA E O LUPTĂ a căutărilor și n oboseala calmă a visului nu ne rămâne decât să avem curajul de-a evada din muțenia firescului pentru a contempla noaptea ce s-a însingurat în noi. Și pentru toate neșansele vieții o ușoară ordine a înghețului frustrat și el de lumi invizibile ne va conduce harul spre un UNIVERS înjumătățit de întrebări. Cine să fie pe acea PARDOSEALĂ A
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Din verde crud te-amestecai prin CEȚI, Și-n doruri plânse, retrăiai iubirea de izvoare. 23-10-2007, 2300h PLEOAPA UNUI NOR Domnului prof. Nicolae Furdui Iancu Mi-e dor să fiu lumină prin Cerul neatins Cu o rază vie ce se contemplă-n flori, Prin rodia de lume, iubind același vis, Ce rătăcește-n sfera din PLEOAPA UNUI NOR. E-atâta soare-n suflet și-n calmele iubiri De ce nu știu ce să vreau în haosul de lume Mai caut steaua vieții prin altele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pe o priveliște calmă, Ca o nălucă de vremi pe o noapte alergând Să fiu o jertfă de ani pe-o imensitate prea albă, Dar tu știi drumul, de vrei urmează-mă acum Și lasă țărâna de ani, să te contemple-n măiastre Chemător de o iubire, pe-o distanță de scrum, Visele încep să se adape pe o inimă-n astre. E mult de-aici? să nu privești înapoi; Nu plânge durerea din dragostea albă, fereastra iubirii, tresare prin neștiute
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cutremură viața în care El e nins De-o puternică umbră arzândă de șoapte, De voi petrece timpul prin sălile de dor Cu dulci priviri de soare și de lună Voi fi pământul lege prin trupul unui nor, Ce se contemplă-n zile și-n sufletul de zână, Și plânsul serii mi se duce-n veri, Culcat pe-o rază a dimensiunilor astrale Eu sunt o lacrimă arzândă sub pământ Ce mi-a furat iubirea, dintr-un nor de zare. Trupul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sunt răcnetul firesc. Eu nu mai știu nimic din temnița de veac și nsingurată am fost pe un banal blestem, Mă-amestec în dureri cu amintiri ce zac Și-n zile sunt mireasma din trupul ce-l rechem Să se contemple viața în simfonii acerbe, Când sufletul s-a dizolvat prin nopți, Și au trecut atâtea clipe prin deșuete vorbe, Și au trecut prin ceruri, atâtea dimineți. IUBIREA DE AER IUBIREA DE AER în memoria Eugeniei Moldoveanu Chiar de e primăvară
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să stau pe podeaua rece din holul întunecat. Chiar simțeam că am nevoie să beau ceva. Dac-aș fi știut unde să-l găsesc, aș fi băut chiar și șnapsul de banane. Mă simțeam atât de insuportabil de singură. Am contemplat ideea de a o trezi pe mama și de a o ruga să-mi dea ceva de băut, dar gândul ăsta m-a făcut să mă simt foarte vinovată. Mama era așa de îngrijorată din cauza mea. Dacă biata femeie reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ne vom fi lepădat carcasele de muritori și vom fi în rai, când timpul va înceta să mai existe, când vom fi doar spirit în formă pură și vom avea la dispoziție viața veșnică, pe care ne-o vom petrece contemplându-l pe Cel de Sus, eu tot o să am nevoie de câte un KitKat în fiecare dimineață la ora unsprezece. Dar mă consolam cu gândul că probabil toate persoanele alea scheletice mințeau de înghețau apele. Că, de fapt, erau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o aripă deschisă vizitatorilor, unde stă expusă o fabuloasă colecție de porțelanuri și inimi de aur (cele din urmă, donația unui cardiolog umor belgian). Parlamentul, Biserica Ioan Botezătorul, În stil baroc mixt, italian și flamand. Închisă. Ne-am mulțumit să contemplăm frontonul triplu, o fațadă unică În Belgia, de o amețitoare armonie. Străzi, magazine, becuri colorate pentru reveionul ce tocmai trecuse, tentațiile acelei rue de petits bouchers, decorată, strivită sub nenumărate tarabe cu fazani, iepuri, pești, raci, fructe de mare, restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
capăt o să fie mâine sau la sfârșitul anului, important e că ea îl simte aproape. La spital, pe masa de operație, înainte s-o adoarmă, apoi în nopțile lungi de nesomn, i se părea că nu-i rămâne decât să contemple moartea. Îngrozitor de speriată la început, pe urmă obișnuindu-se - Doamne, cu câte ajungi să te obișnuiești! - și vrând să știe ce i-ar mai putea trece prin cap. Culcată pe spate, răbdătoare, neputincioasă, părea că se află într-un leagăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care mișunau fantasme, s-a scuturat, a refuzat să-și mai imagineze ce va face, pentru că nu voia să creadă că se va petrece astfel, își interzicea să creadă. Al șaptelea brâu Ședea în dreptul ferestrei largi a noii locuințe și contempla răsăritul de soare și acoperișurile caselor mici dezvelindu-se din aburii zdrențuiți ai dimineții. Își luase cu el obișnuința din vechea locuință, dar acolo privea doar apusul, ascuns aici de o altă aripă a blocului foarte proaspăt, și fusese nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și nu primi nici un răspuns la bătaia lui în ușă, reuși să împingă ușa fără a face vreun zgomot, deschizând-o și pătrunzând nevăzut în holul întunecat. Înaintând în camera de zi, necunoscutul se instală lângă televizor și rămase așa, contemplând silueta cocârjată, prăbușită a lui Michael. După ce văzu tot ce voia să vadă, tuși tare, de două ori la rând. Michael se trezi speriat și, focalizându-și ochii somnoroși, se pomeni că privește un chip care ar fi vârât groaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
indiferență rece mortul. — Înjungheat în spate, rosti sec Hilary. Asta înseamna că doamna Thatcher e pe undeva prin casă? Capitolul 4 Continuați să țipați Michael, Phoebe, Thomas, Hilary, Roddy, Mark și Dorothy stăteau cu un aer grav în cerc și contemplau cadavrul. Îl ridicaseră pe Henry în șezut și acum le întorcea privirea cu acea privire sceptică, scandalizată care-i caracterizase aparițiile publice. — Când credeți că s-a întâmplat? întrebă Roddy. Nu-i răspunse nimeni. — Hai să coborâm, spuse Hilary. Propun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
chiloți, se gîndi chiar s-o scoată. Dacă ar păta-o de sînge? Nu știa la ce cantitate de sînge să se aștepte. Pulpa era palidă, crem, În comparație cu albul căzii, și sub mîna ei i se păru enormă. Nu o contemplase așa niciodată Înainte, și fu izbită de cît de anodină era. Dacă ar fi văzut-o separat, nu și-ar fi dat seama că era un membru care Împlinea o funcție. N-ar fi putut să spună că era a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
floare; o singură petală de puritate, de crin, este o oglindă pe Cer. Acest haiku răstoarnă ordinea imanentă unde Frumusețea își este suficientă ei însăși. Nu e nevoie de a o defini. Ea transpare, suverană, unică, prin privirea care o contemplă... Oliver Walter
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
secunde după ce fiica mea a pronunțat prima dată cuvântul „a muri“. Cum aș putea eu, care nu i-am citit povești de Roald Dahl pe motiv că erau prea crude, să-i deschid ușa cuptorului și să o invit să contemple firea pieritoare a tuturor celor pe care-i va cunoște și iubi vreodată? Și iepurașul de Paște e În Rai? Nu, iepurașul de Paște nu e În Rai. Sub nici o formă. —Totuși Frumoasa adormită este. —Nu, Frumoasa adormită este În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pentru acei Prelați prea sfinți, care vedeau cum în acele vremuri Biserica era împovărată de bunurile pămîn-tești, pierzîndu-și acea prețioasă pauperitate pe care vechii Părinții au propovăduit-o63 și fiindcă ei erau oprimați de rînduielile seculare, care le împiedicau sufletele să contemple cele dumnezeiești și le răpeau prețiosul lor timp și puterile puse în slujba propovăduirii cuvîntului lui Cristos către credincioși, în instruirea Clerului și în abnegația dedicată rugăciunilor în singurătate și în adunări. Sfîntul Grigorie cel Mare, care conducea Biserica exact
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
urmărească adevărata și sfînta slăvire, venerarea și bunăstarea acestui mădular esențial al neprihănitei mirese a lui Isus Cristos. 7. De aceea, în privința acelui mădular al Sfintei Biserici, care a ajuns deja în stare desăvîrșită, credinciosul creștin va trebui să-l contemple în permanență ca pe un mădular care se bucură de o desăvîrșită dezvoltare și de o desăvîrșită frumusețe. Creștinul trebuie să deștepte în el însuși și să mă-rească în permanență dorința tuturor membrilor Bisericii, sau a celor care sînt încă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
deloc a castel, ci a conac obișnuit. Dar așa fac englezii; nimeni nu-i spune casei casă, ci conac, palat, castel. Cred că procedează așa ca să-i năucească pe străini. Castelul Swyre arăta atât de drăguț, încât aproape că am contemplat ideea de a renunța la repulsia pentru casele de la țară. Construită din piatră de culoarea mierii, este una din casele acelea englezești imaculate, în stil neoclasic, din secolul al optsprezecelea - știți care, alea care arată ca o căsuță de păpuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ghips dimpreună cu cioburile de cristal ale unui candelabru. Am pășit de pe parchet pe covor și am simțit cum mi se scufundau pantofii În apa ce izvora din țesătura Îmbibată. Am renunțat și m-am Întors la terasă, unde Hennessy contempla peninsula Însorită. — E greu de crezut că un singur om a declanșat incendiul ăsta, i-am spus. Frank sau oricine altcineva. Tot locul e o ruină. — De acord. (Hennessy Își privi ceasul, deja nerăbdător să plece.) Sigur, e o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de mare și să se întoarcă în orașul ei, în apartamentul de bloc al familiei ei, printre colegii ei de școală. Marea avea să rămână în urmă, abandonată treptat de toată lumea, nemaiavând către cine să-și lanseze chemarea în larg... Contemplu primele fraze scrise. îmi place numele Carla. Sună mai interesant decât Clara! Clara e prea... clar, prea lipsit de echivoc, și toată lumea consideră, automat, că totul e clar în privința mea și că, în consecință, nu merit atenție. Carla, în schimb
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
puncte și linii alcătuiau portrete atât de expresive și de puternice, încât îți rămâneau întipărite în creier. Le am și acum în minte, pe fiecare dintre ele, deși Eduard le-a strâns cu grijă după ce m-a lăsat să le contemplu în voie. Am stat mult timp privindu-le și lăsându-mă privită de el în timp ce le priveam. Mi-am spus că aș putea să stau ore în șir cu desenele lui în față, urmărindu-le geometria. — îți voi face și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
bătălie crâncenă cu un vrăjmaș multiplicat, care îl asediază din toate părțile. — E cutremurător! mă înfior eu în șoaptă. Eduard mă aude și se apropie și el de fereastră. Privește un timp pe geam, nemișcat. Și eu și Bobo îi contemplăm tăcuți silueta subțire, în jeanși negri și pulover negru. Mereu îl văd îmbră cat în negru, îmi dau eu seama, cu mirare, în timp ce un semn de întrebare plutește în aer nedumerit și se năruie atunci când Eduard se întoarce de la fereastră
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mine. Acum de-abia îmi dau seama că e o cuvertură mițoasă, destul de înțepătoare. Aud niște glasuri înfundate în sufragerie și apoi tăcere. O tăcere parcă nesfârșită, inexplicabilă. îmi arunc privirea pe pereți și deodată îmi dau seama că mă contemplă zeci de ochi din toate părțile. Priviri curioase, priviri zeflemitoare, priviri reci mă cuprind de pe pereți și mă scor monesc insuportabil. Mai bine să nu le mai văd! Mă dezvelesc și mă ridic cu greutate din pat. Doamne, cum îmi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
slăbiciuni... ca să stârnești compasi une și admirație, nu e onest din partea ta! Prefer să desenezi cum poți, dar să nu mă minți! De-acum înainte, toate temele la desen o să le faci în clasă, niciodată acasă! în noaptea aceea, Bobo contemplase pentru prima dată ideea sinuciderii. Se gândise cu toată seriozitatea la asta, numai că dorea să-și aleagă momentul potrivit, să regizeze bine scena, astfel încât măcar finalul - finalul unei vieți ratate - să fie grandios și să rămână întipărit în mintea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-și invariabil ser vieta în mână, cu privirea în sus. Se uita și el în sus, dar în afara unor nori pe cer nu vedea nimic, nici măcar păsări ciripitoare zburând în aer. Clara rămânea așa minute în șir, ca și cum ar fi contemplat un spectacol care se desfășura numai și numai pentru ea. Era fascinantă! De data aceea însă, Clara mergea hotărâtă, într-un ritm alert și constant. Nu-și ridicase privirea nici măcar o dată în sus. în același ritm alert și constant intrase
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]