6,252 matches
-
dintre ei, dar nimeni nu protestase. Chiar și la intrarea în castel, Hideyoshi nu învrednici decât cu o privire scurtă ruinele arse ale clădirii și nici nu se gândi să se oprească. Ordonând ca în grădină să se amenajeze un cort, își instală taburetul de campanie lângă al lui Nobutaka, îi convocă scurt pe generali și începu să dea ordine. — Kyutaro, condu o armată în satul Yamashina și înaintează spre Awadaguchi. Obiectivul tău e acela de a ieși la Otsu, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spre piscul Muntelui Yukiichi. Poziționarea oamenilor și a cailor, porțile palisadei și cazărmile deveneau tot mai strânse și mai controlate, pe măsură ce se apropiau de vârf. În sfârșit, apăru în zare cetatea, care arăta ca un castel, și putură observa nenumărate corturi răspândite pe culme. — Spune-i fratelui meu că am venit. În timp ce Yasumasa vorbea cu santinela, unul dintre vasalii lui Genba se apropie în fugă. Teamă mi-e că Seniorul Genba nu e aici, stăpâne. — S-a dus la Muntele Nakao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o luptă intensă. Tabăra inamicilor - care fusese învăluită în visuri până înaintea zorilor - era făcută scrum și din toți soldații nu mai rămăseseră decât leșuri părăsite printre smocurile de iarbă. Sforăiturile sonore ale comandantului suprem, Genba, răzbăteau bucuroase prin pânza cortului. Deodată, undeva, se opriră cinci sau șase cai și un grup de oameni cu armuri și coifuri alergară în direcția cartierului general de campanie. Membrii statului major, care dormeau așezați în jurul lui Genba, se deșteptară repede și priviră afară. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
surprizei și încă roșii de nesomn. Chiar înainte de a trage un pui de somn, turnase pe gât o bună măsură de sake. O ceașcă de sake mare și roșie zăcea goală lângă scaunul lui. Matsumura îngenunche într-un colț al cortului, apoi raportă ceea ce văzuseră. — Pe Muntele Iwasaki nu mai e nici un soldat inamic. Ne-am gândit că exista riscul să-și ascundă steagurile și plănuiau să ne pândească, așa că ne-am uitat peste tot, ca să fim siguri. Dar generalul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
făcu decât să toarne ulei pe focul nerăbdării lui Genba de a ataca. O asemenea veste îl făcea pe un general cu adevărat curajos să dorească lupta cu atât mai mult. — Va fi interesant. Genba dădu la o parte pânza cortului și ieși. Privind peste verdeața proaspătă a munților, văzu Shizugatake la o distanță de vreo două leghe spre miazăzi. Mai aproape, sub locul unde stătea el, un general urca de la poala muntelui, însoțit de câțiva aghiotanți. Comandantul apărării de la poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trebuie să fie Dosei. De cum îl recunoscu pe generalul aflat întotdeauna lângă unchiul său, îi ghici misiunea încă înainte de a-i vorbi. — A, aici erai. Dosei își șterse nădușeala de pe frunte. Genba stătea în fața lui, fără să-l invite în cort. — Senior Dosei, ce cauți aici? îl întrebă el sec. Dosei nu părea dispus să spună nimic pe loc, dar Genba vorbi primul: Stăm cu tabăra aici în noaptea asta și ne vom retrage mâine. Acest lucru i-a fost raportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rămână în tabără și, nevrednic cum sunt, am venit eu în locul său. Te implor să te gândești bine la toată situația, apoi să ridici tabăra și să părăsești Muntele Oiwa cât mai repede cu putință. Făcu această rugăminte prosternat în fața cortului. Genba, însă, judecase situația astfel: chiar dacă Hideyoshi fusese informat despre incident și pornise grăbit dinspre Ogaki, avea, totuși, de străbătut o distanță de treisprezece leghe dintr-un loc, în celălalt și avertismentul n-ar fi putut ajunge înainte de căderea nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
își termina de băut ceaiul, sosi un al doilea mesager. Armata principală de douăsprezece mii de oameni, sub comanda Seniorului Katsuie, e pe poziții. Pornește din Kitsunezaka în direcția Muntelui Higashino. Hideyoshi se mutase pe scaunul său de campanie din cortul comandamentului, iar acum îi chemă pe diverși membri ai statului major și le spuse: — Tocmai a sosit un mesaj urgent de la Hidenaga. Calm, le citi scrisoarea cu glas tare. Generalii, ascultând, se alarmară. A treia depeșă sosi de la Hori Kyutaro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
eu forțele pentru a merge cu dumneavoastră. Nu, vreau ca tu să rămâi la Ogaki. Voi avea nevoie să ții Gifu sub control. Apoi, se întoarse spre Mosuke: — Vreau să stai și tu aici. Cu aceste ultime ordine, Hideyoshi părăsi cortul. Își chemă pajul și-l întrebă: — Ce se-aude cu mesagerii pe care i-am cerut adineaori? Sunt gata? Pajul alergă grăbit și se înapoie cu cincizeci de alergători. Întorcându-se spre mesageri, Hideyoshi li se adresă direct: — Ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Tsushima dormea în apropiere și, până se deșteptă, Genba ajunsese deja în fața lui, strângând în mână o lance pe care o luase de la un paj. — Tocmai am auzit un nechezat. Du-te și vezi ce e. — Imediat! În timp ce ieșea din cort, Tsushima se ciocni de un om care țipa ca din gură de șarpe. — Avem o urgență! strigă noul sosit, în panică. Ridicând glasul, Genba îl întrebă: — Ce ai de raportat? În starea sa de agitație, omul nu putea descrie concis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și-și privi frații mai tineri, care păreau să-l urmeze. — Nu e nevoie să veniți. Voi doi adunați niște oameni și pregătiți-vă să opriți inamicul. Hideyoshi n-o să piardă vremea. Genba se așeză pe taburetul de comandant din cort și așteptă. Curând, apăru Inuchiyo. — Am auzit, cu regret, ce s-a întâmplat, spuse el, cu compasiune. — Fără regrete, izbuti Genba să-și forțeze un zâmbet amar. Cu o gândire atât de mediocră, era firesc să pierd. Răspunsul era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
provocată și de faptul că Genba înțelesese deja adevăratele intenții ale lui Inuchiyo. — Inamicul pare să se apropie, continuă Genba, fără a se odihni nici o clipă; în timp ce bombănea aceste cuvinte, se ridică. Ei bine, adăugă el, pe curând. Ridică pânza cortului și ieși, dar apoi se întoarse spre Inuchiyo, care ieșea în urma lui, să-l conducă: — S-ar putea să nu ne mai vedem pe acest pământ, dar n-am de gând să mor mișelește. Inuchiyo îl conduse până în locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și ele s-o liniștească. — Trebuie să vină și mama, mai târziu. Nu-i așa, Shinroku? — Da. Sigur că vine și ea. Sporovăind astfel, se apropiară, în sfârșit, de pâlcul de brazi unde Hideyoshi își instalase tabăra. Hideyoshi ieși din cort și se opri sub un brad, privindu-le cum se apropiau. Le veni în întâmpinare. — Toate au același aer al familiei din care provin, spuse el, când le văzu de aproape. Oare chipul lui Nobunaga sau fața lui Oichi îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întors de la ei, și i-a dat să se închine oștirii cerului, după cum este scris în cartea proorocilor: "Mi-ați adus voi vite junghiate și jertfe timp de patruzeci de ani în pustie, casă a lui Israel? 43. Ați purtat cortul lui Moloh și chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea, pe care le-ați făcut ca să vă închinați lor! De aceea, vă voi strămuta dincolo de Babilon." 44. Părinții noștri aveau în pustie cortul întîlnirii, așa cum îl rînduise Cel ce a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
pustie, casă a lui Israel? 43. Ați purtat cortul lui Moloh și chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea, pe care le-ați făcut ca să vă închinați lor! De aceea, vă voi strămuta dincolo de Babilon." 44. Părinții noștri aveau în pustie cortul întîlnirii, așa cum îl rînduise Cel ce a spus lui Moise să-l facă după chipul, pe care-l văzuse. 45. și părinții noștri l-au adus, la rîndul lor, sub povățuirea lui Iosua, cînd au intrat în țara stăpînită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
a aruncat privirile peste Neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-I poarte Numele. 15. și cu faptul acesta se potrivesc cuvintele proorocilor, după cum este scris: 16. "După aceea, Mă voi întoarce și voi ridica din nou cortul lui David din prăbușirea lui, îi voi zidi dărîmăturile, și-l voi înălța din nou: 17. pentru ca rămășița de oameni să caute pe Domnul, ca și toate Neamurile peste care este chemat Numele Meu, 18. zice Domnul, care face aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
Pont, venit de curînd din Italia, cu nevastă-sa Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toți Iudeii să plece din Roma. A venit la ei. 3. și, fiindcă avea același meșteșug, a rămas la ei, și lucrau: meseria lor era facerea corturilor. 4. Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat, și îndupleca pe Iudei și pe Greci. 5. Dar cînd au venit Sila și Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedat în totul propovăduirii, și dovedea Iudeilor că Isus este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
al meu, o ducea destul de bine pe lângă mine și căuta să se achite cât mai bine de minimele obligații pe care le avea ca ordonanță. Prin aprilie 1940, când ocupam poziții de apărare pe malul Nistrului, lângă Tighina, locuiam în corturi la adăpostul unor păduri de salcâmi, precum strămoșii noștri la adăpostul codrilor în vremurile de odinioară. Continuam să ne instruim și să construim poziții succesive de apărare necesare pentru momentul când ne-am fi confruntat cu vecinii noștri din Răsărit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
la adăpostul unor păduri de salcâmi, precum strămoșii noștri la adăpostul codrilor în vremurile de odinioară. Continuam să ne instruim și să construim poziții succesive de apărare necesare pentru momentul când ne-am fi confruntat cu vecinii noștri din Răsărit. Cortul era casa fiecăruia dintre noi și nu ne doream decât sănătate și speranța zilei de mâine. Știam că erau urmărite atent acțiunile și preocupările noastre, dar nu ne făceam griji în plus. Când vegetația a sporit și mai mult camuflajul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
aceasta este starea normală. Cunoșteam la perfecție orice cută de teren, orice tufă vegetală sau grupuri de pomi aflați în vecinătatea noastră. Nu uit că, în ultima zi a lunii mai, Ghiță al meu mi-a spus că rămâne la cort pentru a spăla rufele noastre. - Bine, Ghiță, spor la treabă, și l-am lăsat, în timp ce eu mi-am văzut de treburile mele în calitate de comandant de pluton - responsabil. Foarte bucuros și meșter la treabă, Ghiță a terminat ce-și propusese, rămânându
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cireș goldan dintr-o vie oarecare. Luându-și ranița s-a dus țintă la cireșul goldan din care s-a ospătat și a umplut și ranița cu cireșele mari, frumoase, apetisante, ispititoare. Când am terminat programul și am revenit la corturi pentru masa de prânz, Ghiță îmi arătă ranița plină ochi spunându-mi: „V-am adus cireșe goldane, la fel cu cele pe care le-am văzut anul trecut la via tatălui dvs.”. - Le-ai văzut numai, sau ai și gustat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
găsit pășuni grase și bune, și o țară întinsă, liniștită și pașnică, fiindcă cei ce o locuiau mai înainte se coborau din Ham. 41. Oamenii aceștia, scriși pe nume, au venit pe vremea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, au sfărîmat corturile lor și pe Maoniți, care se aflau acolo, i-au nimicit cu desăvîrșire pînă în ziua de azi, și s-au așezat în locul lor, căci acolo erau pășuni pentru turmele lor. 42. Și dintre fiii lui Simeon s-au dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
la răsărit, locuia pînă la intrarea pustiei, de la rîul Eufrat, căci turmele lor erau în mare număr în țara Galaadului. 10. Pe vremea lui Saul, au făcut război cu Hagareniții, care au căzut în mîinile lor, și au locuit în corturile lor pe toată partea de răsărit a Galaadului. 11. Fiii lui Gad locuiau în fața lor, în țara Basanului, pînă la Salca. 12. Ioel cel dintîi, Șafam, al doilea, Iaenai, și Șafat, în Basan. 13. Frații lor, după casele părinților lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
fiul său, Haghia, fiul său; Asaia, fiul său. 31. Iată aceia pe care i-a pus David pentru cîrmuirea cîntării în Casa Domnului de cînd a avut chivotul un loc de odihnă: 32. ei împlineau slujba de cîntăreți înaintea locașului cortului întîlnirii, pînă cînd a zidit Solomon Casa Domnului la Ierusalim și își făceau slujba după rînduiala care le era poruncită. 33. Iată cei ce slujeau cu fiii lor: dintre fiii Chehatiților: Heman, cîntărețul, fiul lui Ioel, fiul lui Samuel, 34
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
azi el este la ușa împăratului, la răsărit. Aceștia sunt ușierii taberei fiilor lui Levi. 19. Șalum, fiul lui Core, fiul lui Ebiasaf, fiul lui Core, și frații săi din casa tatălui său, Coreiții, împlineau slujba de păzitori ai pragurilor cortului; părinții lor păziseră intrarea în tabăra Domnului, 20. și Fineas, fiul lui Eleazar, fusese odinioară căpetenia lor, și Domnul era cu el. 21. Zaharia, fiul lui Meșelemia, era ușier la intrarea cortului întîlnirii. 22. De toți erau două sute doisprezece, aleși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]