2,936 matches
-
și cu fratele său, s-a raliat unui grup de cruciați aflați în drum spre Palestina. Alături de el, în cruciadă s-a înrolat și un nepot al său, pe nume Tancred. Bohemund s-a impus ca unul dintre liderii primei cruciade. După ce a contribuit decisiv la cucerirea Antiohiei, el nu a mai continuat marșul către Ierusalim, ci a rămas în orașul proaspăt cucerit, întemeind Principatul de Antiohia. La rândul său, Tancred s-a desprins de principalul grup al cruciaților la Heraclea
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
Lună a unui asteroid de austral pur, care a precedat cu doi ani primul zbor hiperluminic. Într-o încercare de a pune punct conflictelor religioase și de a instaura pacea mondială, împotriva celor trei mari religii monoteiste este pornită o cruciadă de către Corpul celor O Mie de Voluntari, care sunt neutralizați de o încărcătură nucleară în timp ce străbăteau Mediterana. Ultima Confruntare este urmată de Marele Exod, o migrație masivă a populației de pe Pământ simultană cu dezvoltarea zborului superluminic. Pornind de la zestrea genetică
Trilogia Abația () [Corola-website/Science/327419_a_328748]
-
Asimov, I. - „"Fundația"” (ediția a II-a) - Editură Nemira Asimov, I. - „"Fundația renăscuta"” - Editură Nemira Asimov, I. - „"Povestiri cu roboți"” - Editură Teora Asimov, I. și Silverberg, R. - „"Băiețelul cel urât"” Editură Teora Atwood, M. - „"Galaad 2195"” - Editură Univers Barbet, P. - „"Cruciada stelara"” - Editură Cristian Barbet, P. - „"Imperiul lui Baphomet"” - Editură Cristian Bear, G. - „"Eternitate (carte)"” - Editură Nemira Benford, G. - „"Natură moartă cu timp"” - Editură Nemira Bloch, R. - „"Psycho"” - Editură Nemira Brunner, J. - „"Infinitivul de la go"- Editură Militară Brunner, J. - „"Zanzibar"” - Editură
Lista cărților științifico-fantastice publicate în România după 1989 () [Corola-website/Science/327439_a_328768]
-
Tolkien, J.R.R. - „"Cele două turnuri"” - Editură RAO Van Vogt, A.E. - „"Sclipirea viitorului"” - Editură Antet Van Vogt, A.E. - „"Universul umbrelor"” - Editură Lucman Werber, B. - „"Revoluția furnicilor"” - Editură Lucman Anderson, K.J. și Beason, D. - „"Sfârșitul (carte)"” - Editură RAO Anderson, P. - „"Cruciada în cosmos"” - Editură Nemira Asimov, I. - „"Robotul de pe Jupiter"” - Editură Lucman Barbet, P. - „"Mercenarii de pe Rychna"” - Editură Antet Barbet, P. - „"Nimfa spațiului"” - Editură Antet Barbet, P. - „"Planetă vrăjita"” - Editură Antet Barker, C. - „"Cărțile însângerate"” (vol I-III) - Editură Nemira Baxter
Lista cărților științifico-fantastice publicate în România după 1989 () [Corola-website/Science/327439_a_328768]
-
Mercenarii de pe Rychna"” - Editură Antet Barbet, P. - „"Nimfa spațiului"” - Editură Antet Barbet, P. - „"Planetă vrăjita"” - Editură Antet Barker, C. - „"Cărțile însângerate"” (vol I-III) - Editură Nemira Baxter, S. - „"Corăbiile timpului"” - Editură Nemira Bucheru, B.T. - „"Atingerea (carte)"” - Editură Omnibooks Bufnila, O. - „"Cruciada lui Moreaugarin"” - Editură Pygmalion Easterman, D. - „"Al șaptelea sanctuar"” - Editură RAO Farmer, P.J. - „"Dayworld terminus"” - Editură Lucman Finder, J. - „"Puteri extraordinare"” - Editură RAO Guieu, J. - „"Cavernele de pe Wolf"” - Editură Antet Jones, R.F. - „"Creierele cibernetice"” - Editură Antet Jones, R.F. - „"Extraterestrul (carte
Lista cărților științifico-fantastice publicate în România după 1989 () [Corola-website/Science/327439_a_328768]
-
tatăl său ar fi fost fiu al lui Devlet Berdi, care era fiul lui Djaber Berdi, și nepot al hanului Tohtamâș. În anul 1395 Tohtamâș se refugiase în Lituania și, ulterior, s-a asociat marelui duce al Lituaniei Vitold în cruciada acestuia contra Hoardei de Aur, încercand să revină la conducerea ei, dar în 1399 a fost înfrânt de rivalii săi, sprijiniți de Timur Leng, Timur Kutlug Han și emirul Yedighe (Ideghei,Edigu) în bătălia de pe Worskla. Se menționează că Devlet
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
al Niprului fortărețele Kâzâkermen și Djankermen. Papii Pius al II-lea și Paul al II-lea au trimis în 1464-1465 hanului ca nunțiu, pe Ludovico da Bologna, pentru a încerca, în van, de a-l convinge să ajute o eventuală cruciadă împotriva sultanului otoman Mehmed al II-lea. In 1461 Hadji Ghirai a făgăduit să susțină pretențiile regelui Cazimir al IV-lea asupra Novgorodului Mare, ceea ce l+a adus in conflict cu marele cneaz al Moscovei Vasile cel Orb. În schimb
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
, cunoscut și sub numele de Tancred de Galileea, (n. 1075 - d. 12 decembrie 1112) a fost un conducător normand din dinastia Hauteville al primei Cruciade, devenit principe de Galileea (1099 - 1101, 1009 - 1112) și regent în Principatul de Antiohia (1100 — 1103, 1104 — 1112). Tancred a fost fiul Emmei de Hauteville și al lui Eudes Bunul Marchiz. Pe linie maternă, Tancred era nepotul ducelui Robert Guiscard
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
maternă, Tancred era nepotul ducelui Robert Guiscard de Apulia și Calabria și a avut ca unchi, printre alții, pe principele Bohemund de Taranto și ducele Roger Borsa de Apulia. În 1096 Tancred s-a alăturat unchiului său, Boemund în Prima Cruciadă, obținând conducerea unui detașament. Cei doi au ajuns la Constantinopol, unde, în cadrul negocierilor cu împăratului bizantin Alexios I Comnen, atunci când liderii cruciați au fost obligați să jure credință împăratului, Tancred a refuzat cu fermitate, și a traversat Bosforul, alăturându-se
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
la cucerirea Niceei, turcii selgiucizi din oraș predându-se însă doar armatei trimise de Alexios, la 26 iunie 1097. Din acest motiv, conducătorul normand, ca și alți cruciați, au căpătat neîncredere față de bizantini. Tancred a devenit ulterior unul din liderii cruciadei care s-a împotrivit activ întoarcerii orașului în posesia Bizanțului, dar, sub presiunea majorității, a fost nevoit să se supună. După capturea Niceeii, Tancred s-a remarcat în bătălia de la Dorylaeum împotriva turcilor selgiucizi. Mai târziu, a fost primul care
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
și Guillaume de Charpentier, viconte de Melun au dezertat din tabăra cruciaților, a pornit în urmărirea lor și i-a forțat să se reîntoarcă, prevenind astfel abandonul în masă al soldaților. Ulterior, Tancred a fost implicat în disputele dintre liderii cruciadei, susținîndu-l pe Raimond de Saint Gilles în campania sa spre Tripoli, dar mai târziu s-a certat cu Raimond (nu a fost de acord asupra sumei de bani) și a trecut de partea lui Godefroy de Bouillon, insistând la un
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
cu una dintre fiicele regelui Filip I al Franței, Cecilia de Franța, însă nu a avut niciun urmaș. "Gesta Tancredi" constituie o biografie a lui Tancred scrisă în latină de către Raoul de Caen, un normand care a participat la Prima cruciadă și a servit sub Tancred și Bohemund.
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
, cunoscut și ca Taticius (n. cca. 1057 - d. cca. 1103) a fost un comandant bizantin din timpul primei Cruciade, unul dintre cei mai apropiați consilieri ai împăratului Alexios I Comnen. În 1096 a condus garnizoana Constantinopolului care a respins atacul cruciaților asupra orașului. Mai târziu, el a însoțit armata cruciată ca reprezentant al împăratului bizantin, având sub comanda sa
Tatikios () [Corola-website/Science/326947_a_328276]
-
și la Bătălia de la Dorylaeum. Tatikios a participat și la asediul Antiohiei, însă prezența lui nu era dorită de Boemund de Taranto, care nu voia să întoarcă bizantinilor Antiohia. Prin urmare, Boemund la convins pe Tatikos că unii conducători ai cruciadei au inițiat un complot împotriva lui. Speriat Tatikios a plecat imediat din armată și sa întors în Cipru, cu promisiunea de a trimite mai târziu întăriri armatei latine. După ce a plecat Tatikos, Boemund a izbucnit cu acuzații și blesteme la adresa lui
Tatikios () [Corola-website/Science/326947_a_328276]
-
complot împotriva lui. Speriat Tatikios a plecat imediat din armată și sa întors în Cipru, cu promisiunea de a trimite mai târziu întăriri armatei latine. După ce a plecat Tatikos, Boemund a izbucnit cu acuzații și blesteme la adresa lui, în final conducătorii cruciadei au decis că Tatikios i-a trădat și a părăsit armata pe propriai lașitate. Ulterior, acest incident a aut un impact negativ asupra relațiilor dintre europeni și bizantini. Ultima mențiune despre Tatikios datează din 1099, când acesta a condus cu
Tatikios () [Corola-website/Science/326947_a_328276]
-
de la contele Râul de Vexin - Comitatul de Valois. Curând însă Herbert moare, si este urmat de fiica acestuia, Adelaida, al cărei prim soț a fost, Hugo din Dinastia Capețienilor, frate al regelui francez Filip I și unul dintre liderii Primei Cruciade. Hugo a murit în 1102, în orașul Cilician, Tarsos. Cel mai mare fiu al lui Hugo și al Adelaidei, Râul, a domnit între 1102-1152, s-a căsătorit cu Alix de Aquitania, sora Eleonorei de Aquitania și a avut trei copii
Vermandois () [Corola-website/Science/326987_a_328316]
-
Boves, regele francez Filip al II-lea Augustus a dat comitatul Vermandois lui Filip de Alsacia, care a ajutat regele Franței să părăsească Acra asediata din Palestina (1189-1191) și a preluat el comandă forțelor cruciate în timpul celei de-a treia cruciade. Reîntors, regele încheie cu Eleanor, cea mai tânără fiica a lui Hugo și Alix, un acord prin care aceasta primește pe veață partea de est a comitatului și titlul de contesă de Saint-Quentin. Restul comitatului cu Péronne și împrejurimile sale
Vermandois () [Corola-website/Science/326987_a_328316]
-
ele numesc "Degete" variază. Dacă regina Belo-kiu-kiuni cooperează cu și încearcă să învețe despre ele, păstrând însă secretă existența acestei cooperări față de celelalte furnici, sub pedeapsa cu moartea, cea care îi urmează, Chli-pou-ni, rupe orice contact și chiar pornește o cruciadă împotriva lor, decisă să le elimine de pe suprafața Pământului. O altă facțiune dezvoltă religia, adorând Degetele ca zei, în timp ce eroina principală a seriei, 103 683, decide că atitudinea cea mai bună este ca cele două civilizații să-și unească eforturile
Furnicile (trilogie) () [Corola-website/Science/323776_a_325105]
-
de vedere, dar suficient de mic pentru a putea adăposti doar vreo câteva Degete. Ele sunt dornice să ajungă la fiecare dintre capetele lumii, prima călătorie a furnicii 103 683 fiind de fapt o incursiune spre marginea ei orientală. La cruciada împotriva Degetelor desfășurată sub conducerea furnicii 103 683 participă și o furnică a cărei principală caracteristică este „abilitatea” ei deosebită de a se rătăci. Furnica, al cărei număr este 24, își găsește scopul vieții în momentul în care participanții la
Furnicile (trilogie) () [Corola-website/Science/323776_a_325105]
-
împotriva Degetelor desfășurată sub conducerea furnicii 103 683 participă și o furnică a cărei principală caracteristică este „abilitatea” ei deosebită de a se rătăci. Furnica, al cărei număr este 24, își găsește scopul vieții în momentul în care participanții la cruciadă ajung pe Insula Salcâmului, o insulă pe care se află un salcâm cornigera, un copac al cărui interior este organizat natural asemenea unui furnicar. Aici, 24 pune bazele unei societăți utopice în care conviețuiesc laolaltă mai multe specii de furnici
Furnicile (trilogie) () [Corola-website/Science/323776_a_325105]
-
al acestora către omenire, ea capătă tot mai multă vigoare odată cu lansarea cruiciadei împotriva Degetelor. Furnicile deiste consideră că este de datoria lor să-și apere zeii și ajung până acolo încât o asasinează pe regina Chli-pou-ni, cea care ordonase cruciada. În sânul sectei își fac apariția o serie de ritualuri, cum ar fi cultul morților sau folosirea cercului ca simbol de recunoaștere. Odată cu preluarea conducerii mișcării de către furnica 23, ea devine tot mai puternică și ajută la cucerirea Bel-o-kanului de către
Furnicile (trilogie) () [Corola-website/Science/323776_a_325105]
-
anexând Dobrogea și acordând sprijin activ unui pretendent la tronul Valahiei, Vlad I. Mircea cel Bătrân a avut nevoie de doi ani de lupte (1395 - 1397) pentru ca să recâștige controlul complet asupra voievodatului. Regele ungar Sigismund a organizat în 1396 o cruciadă împotriva otomanilor. Armata cruciată era compusă în principal din cavaleri unguri și francezi și era sprijinită de un contingent valah. Cruciații erau conduși în mod oficial de regele maghiar, dar armata creștină era total lipsită de coeziune. Cruciații au traversat
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
ajutând furnicile să stăpânească focul și să producă arme mult mai eficiente. Pentru a-și prelungi viața, apelează la nectarul regal al viespilor, care îi permite să devină sexuată și să fie aleasă regină. 103 683 pune apoi bazele unei cruciade pașnice, de proporții nemaivăzute, menită să pună bazele cooperării între rasa furniclor și cea a Degetelor. Delegația insectelor ajunge la timp pentru a-i ajuta pe oamenii din piramidă. Aceștia erau asediați de forțele polițienești conduse de comisarul Linart care
Revoluția furnicilor () [Corola-website/Science/323110_a_324439]
-
add-on-ul , care constă din mai multe campanii, fiecare conținând un set unic de fracțiuni și epoci istorice. Sunt 4 campanii, dedicate diverselor evenimente istorice: lupta cavalerilor teutoni contra Lituaniei, Poloniei și Novgorodului precum și cu celelalte state baltice; războiului în Marea Britanie; Cruciadelor; confruntării Conchistadorilor spanioli cu populația indigenă din America. Toate aceste campanii au un număr semnificativ mai mic de fracțiuni decât campania principală. A fost lansat pe 3 martie 2009. Acțiunea are loc în anii 1700 - 1799, și este dedicată războaielor
Total War () [Corola-website/Science/323231_a_324560]
-
Această evoluție a depins de restructurarea organizării civice, care se cristalizează în jurul anului 1099 prin crearea unui consiliu al comunității ("Compagna Communis") și de orientarea intereselor comerciale și politice spre Imperiul Bizantin și Orientul Apropiat. Ulterior republica participă la Prima Cruciadă (având dreptul de a utiliza crucea roșie ca emblemă). În urma acestei incursiuni republica întemeiază importante stabilimente comerciale în Constantinopol și câștigă teritorii pe coasta siro-palestiniană, în Creta și pe coasta Mării Negre. Inițial numită "Compagna Communis", numele de Republica a fost
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]