3,093 matches
-
tîrziu, pe 15 februarie 1988: că prelegerile lui sunt agenți de instituire a ordinii în lume; într-un loc apare electricitatea, un pic mai încolo magnetismul, peste ele intervine o gravitație ubicuitară și totuși perplexantă, iar dedesubtul tuturor o lume cuantică, la fel de ubicuitară și la fel de aiuritoare. Cînd un fizician încearcă să descrie aceste paliere, atît de diferite și totuși atît de compatibile între ele, el își dă seama că, pentru a-și convinge colegii în privința acurateții portretului pe care îl obține
Lumea ca o tablă de șah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9201_a_10526]
-
mai numeroase decît cele dintr-un joc de șah veritabil, fără a mai pune la socoteală că tabla pe care se mișcă piesele își schimbă structura în funcție de nivelul ierarhic pe care ne aflăm: într-un fel arată tabla la nivel cuantic și în cu totul altfel arată aceeași tablă la nivel stelar. Asta înseamnă că deosebirile sînt atît de mari încît nu numai că regulile de mișcare și piesele variază de la un prag la altul, dar pînă și tabla de șah
Lumea ca o tablă de șah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9201_a_10526]
-
lui. Primul pericol este unul pe care fizicienii îl moștenesc din tradiția gîndirii filozofice: subordonarea cazurilor particulare la un adevăr de valabilitate universală. Altfel spus, superstiția potrivit căreia legile care guvernează domenii particulare ale realității (relația de incertitudine la nivel cuantic sau legea atracției universale la nivel planetar) trebuie să fie cazuri particulare ale unei legi universale, o lege din a cărei valabilitate fiecare domeniu își trage propriul adevăr. Cine împărtășește o asemenea superstiție crede că există un adevăr universal - o
Lumea ca o tablă de șah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9201_a_10526]
-
care să desfacem apoi, bucată cu bucată, legile particulare. Potrivit lui Richard Feynman, numai așa ne putem împăca cu situația neplăcută în care se află fizica de cîteva decenii: neputința de a strînge într-un sistem coerent teoria gravitației cu cea cuantică. Nimeni nu se îndoiește că aceste niveluri de realitate există și că, la scara universului, sunt perfect compatibile unul cu altul, necazul e că, în privința înțelegerii lor, ele încetează să mai fie compatibile. Ceva ne scapă și nu știm ce
Lumea ca o tablă de șah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9201_a_10526]
-
stă în probleme, iar acestea vin de peste tot. La asta se adaugă detaliul că limbile naturale au o rază de acțiune care se mărginește la lumea percepută prin simțuri (universul vizibil). Pentru tot ce depășește acest univers, de la infinitul mic (cuantic) la infinitul mare (cosmic), limba naturală e neputincioasă. Nu știm să vorbim despre ceea ce nu putem percepe. Și atunci se întîmplă un lucru mirabil: pentru a suplini această neputință, evoluția a inventat metafora. Metafora e încercarea de a surprinde prin
Logaritmul umaniștilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4931_a_6256]
-
sunt pline de metafore și numai un ignorant crede că jargonul lor exact exclude figurile de stil. Trăim într-o epocă în care ambiguitatea a devenit o prezență subînțeleasă în terminologia științei, de n-ar fi să amintim decît domeniul cuantic, care reprezintă apoteoza impreciziei. Dintre gînditorii care au apăsat pe rolul metaforelor în cunoașterea științifică, Solomon Marcus pomenește doi fiziceni și un filosof: Maxwell, Niels Bohr și Lucian Blaga (a cărei distincție: metafore plasticizante - metafore revelatorii e analizată în detaliu
Logaritmul umaniștilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4931_a_6256]
-
Sorin Lavric Poate cea mai stranie imagine pe care ne-o propune în ultima vreme fizica cuantică este cea a două particule elementare care, oricît de mult s-ar îndepărta în spațiu, continuă să fie legate printr-o subtilă forță energetică. E ca și cum o coardă nevăzută s-ar întinde între ele, dictându-le comportamentul și potrivindu-le
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]
-
ia o pisică și un izotop radioactiv în descompunere care eliberează cantității mortale de radiații și se închid împreună într-o cutie de oțel, izolată fonic și fără nici un fel de orificiu. Pisica este vie sau moartă? În conformitate cu legile fizicii cuantice, pisica este atât vie și moartă, deoarece până când este percepută, ambele scenarii sunt simultan adevărate. Pisica lui Schrodinger este, poate, cel mai faimos experiment gândit din toate timpurile. Teoria cuantică este un lucru știut datorită pisicii lui Schrodinger, este o
Top 6 parodii ajunse celebre pentru că nimeni nu s-a prins de poantă () [Corola-journal/Journalistic/68864_a_70189]
-
de orificiu. Pisica este vie sau moartă? În conformitate cu legile fizicii cuantice, pisica este atât vie și moartă, deoarece până când este percepută, ambele scenarii sunt simultan adevărate. Pisica lui Schrodinger este, poate, cel mai faimos experiment gândit din toate timpurile. Teoria cuantică este un lucru știut datorită pisicii lui Schrodinger, este o reprezentare tangibilă a ceva care a fost observat la un nivel cuantic și este renumită pentru este repetată la nesfârșit de copii suficient de inteligenți încât s-o considere o
Top 6 parodii ajunse celebre pentru că nimeni nu s-a prins de poantă () [Corola-journal/Journalistic/68864_a_70189]
-
scenarii sunt simultan adevărate. Pisica lui Schrodinger este, poate, cel mai faimos experiment gândit din toate timpurile. Teoria cuantică este un lucru știut datorită pisicii lui Schrodinger, este o reprezentare tangibilă a ceva care a fost observat la un nivel cuantic și este renumită pentru este repetată la nesfârșit de copii suficient de inteligenți încât s-o considere o enigmă. Erwin Schrodinger nu a încercat să explice ceva sau să creeze o ghicitoare, a încercat, pur și simplu, să-și bată
Top 6 parodii ajunse celebre pentru că nimeni nu s-a prins de poantă () [Corola-journal/Journalistic/68864_a_70189]
-
la alta. Activități precum vorbitul și mersul în același timp se pot realiza cu ușurință în mod simultan. Lucrurile se complică atunci când vorbim despre sarcini care necesită putere maximă de concentrare. Nu putem citi ca Shakespeare și să învățăm fizică cuantică în același timp", spune psihiatrul. Eran Zeidel, medic neurolog, indcă faptul că pentru lumea în care trăim, creierul nu este atât de evoluat. Nu poate realiza mai multe lucruri în același timp. De asemena, creierul uman nu este conceput să
Limitele creierului uman în faţa exigenţelor lumii digitale () [Corola-journal/Journalistic/68220_a_69545]
-
Căloiu Oana NAȘĂ și Google vor cumpăra un computer cuantic, cu ajutorul căruia vor să găsească tratamente pentru diverse boli sau să rezolve probleme încălzirii globale. Computerul cuantic va costa 15 milioane de dolari și a fost construit de firmă canadiană D-Wave, informează Daily Mail. Google intenționează să testeze mai multe
Google și NASA vor să vindece bolile cu ajutorul unui computer cuantic by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64300_a_65625]
-
Căloiu Oana NAȘĂ și Google vor cumpăra un computer cuantic, cu ajutorul căruia vor să găsească tratamente pentru diverse boli sau să rezolve probleme încălzirii globale. Computerul cuantic va costa 15 milioane de dolari și a fost construit de firmă canadiană D-Wave, informează Daily Mail. Google intenționează să testeze mai multe opțiuni privind tehnicile prin care se poate îmbunătăți inteligență artificială. Pe lista de obiective a gigantului online
Google și NASA vor să vindece bolile cu ajutorul unui computer cuantic by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64300_a_65625]
-
de grijă atunci când am aflat că orele îmi sunt numărate. Dumitru Crudu a scris o piesă despre mine. Cât de iuți mai sunt dramaturgii și ziariștii ăștia." Atât de iuți, am zice, încât se întrec pe ei înșiși. Aidoma particulelor cuantice. În afară de insistența subtilă cu care Crudu știe să-și administreze conturul din ce în ce mai ferm al personalității de autor-verité, nu văd de ce ne-am lăsa - ca lectori lipsiți de candoare ce suntem - tentați de întâmplările și melodramele pieselor sale. Că Alexandru ajunge
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]
-
și că particulele elementare "clasice", despre care astăzi se știe cam totul, sunt în număr de trei: electron, proton, neutron. Iar dacă încă nu ne-am resemnat în privința incapacității noastre de a înțelege ceva din turnirul desfășurat pe arena mecanicii cuantice, atunci e îndeajuns să aflăm că există un tip de particule inofensive, fără masă și fară sarcină, care nu pot fi absorbite de nimic, nici măcar de ziduri de plumb a căror grosime se măsoară în distanțe de ani-lumină, ca puterea
Tirania neutrinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8228_a_9553]
-
cu aceeași ușurință cu care noi continuăm să ne vedem de treabă încredințați fiind că suntrem intacți și neatinși și că nimeni nu atentează la hotarele ființei noastre. Un roi continuu străbătînd tot universul - cam așa arată stolul de lăcuste cuantice din măruntaiele lumii. Există așadar o formă de atingere fizică care nu aduce atingere integrității noastre corporale, iar de ea avem parte fără să știm: atmosfera în care ne mișcăm zilnic este de fapt înțesată cu unde, particule și cîmpuri
Tirania neutrinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8228_a_9553]
-
ieșim nevătămați de pe urma unor astfel de ciocniri minuscule este o ipoteză de lucru pe care o acceptăm de dragul sănătății noastre mentale: am înnebuni dacă am intui cît de pătrunși și străpunși suntem în fiecare clipă de săgețile imperceptbile ale lumii cuantice. Imaginea unor particule care străbat instantaneu întreaga viermuială a ființelor de pe glob ne sugerează imaginea unei supe cuantice în care ne scăldăm cu toții fără să avem conștiința ei. Sîntem imersați într-un ocean de particule de a cărui existență nu
Tirania neutrinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8228_a_9553]
-
sănătății noastre mentale: am înnebuni dacă am intui cît de pătrunși și străpunși suntem în fiecare clipă de săgețile imperceptbile ale lumii cuantice. Imaginea unor particule care străbat instantaneu întreaga viermuială a ființelor de pe glob ne sugerează imaginea unei supe cuantice în care ne scăldăm cu toții fără să avem conștiința ei. Sîntem imersați într-un ocean de particule de a cărui existență nu știm și pe care ni-l închipuim de obicei ca pe un spațiu gol. De aceea, suntem convinși
Tirania neutrinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8228_a_9553]
-
mister: dacă cuarcii sunt reali, atunci de ce nimeni nu a văzut urmele lor?" (p. 229) Și asta nu e tot: fizicienilor le-a intrat în cap ideea fixă că, pentru a înțelege corerent setul de conexiuni subatomice ce guvernează lumea cuantică, este nevoie ca, teoretic cel puțin, fiecare particulă să aibă o antiparticulă. Fără existența unei simetrii menite a păstra echilibrul între două părți complementare care se anulează de îndată ce ele intră în contact, inteligibilitatea universului ar rămîne o simplă năzuință. Prin
Tirania neutrinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8228_a_9553]
-
cuarcului trebuie să-i corespundă un anti-cuarc, neutronului un anti-neutron etc. Așa s-a ajuns să se vorbească de antimaterie, care este un fel de non-materie căreia îi putem spune foarte bine "spirit universal" sau "sfîntul duh" suflînd la nivel cuantic. Problema este că acele detalii pe care teoria le per-mite realitatea le interzice. Așa se face că antimateria nu a fost încă depistată în univers, motiv pentru care, din punct de vedere experimental, universul are o structura asimetrică: doar materie
Tirania neutrinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8228_a_9553]
-
are o structura asimetrică: doar materie peste tot și nici urmă de antimaterie. Și atunci, senzația cu care rămîi contemplînd spectacolul fizicii este că nu mai știi la un moment dat ce e știință și ce e speculație în mecanica cuantică. Căci totul sună ca o feerie în matca căreia nu mai poți separa realitatea de ficțiune. Impresia aceasta este atît de puternică, încît Steven Weinberg, autorul cărții de față, simte nevoia să înlăture posibilele confuzii: Sper că din această prezentare
Tirania neutrinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8228_a_9553]
-
lingvistică, limba fiind în genere o unealtă stîngace a cărei rază de acțiune nu depășește felia vizuală a universului. Cu vorbele nu putem descrie decît ce vedem, și tot ce sare din lumea simțurilor, fie în sens infrasensibil (ca microcosmos cuantic), fie în sens suprasensibil (ca macrocosmos transcendent), iese de sub jurisdicția limbilor intrînd în regatul virtuților matematice. Cine nu respectă granița celor două imperii alunecă în diletantism cu tentă de impostură. Pentru Neculai Andrei, filosofia nu e decît treapta premergătoare de
Legi de conservare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3670_a_4995]
-
realitatea. „Cît mai fidel“ însemnînd: a da explicații și a face predicții pe baza unor regularități verificate, totul fiind spus în jargonul metalic al certitudinilor numerice. Mai mult, sub unghiul frumuseții formale, ecuația lui Schrödinger (funcția de undă a particulelor cuantice) sau formulele lui MaxwellHerz (legile cîmpului electromagnetic) sînt bijuterii care fac de rușine un dialog de Platon, la fel cum teorema incompletitudini a lui Kurt Gödel e o capodoperă de geniu căreia nu i se poate găsi echivalent în vreo
Legi de conservare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3670_a_4995]
-
mistică (proclamînd conștiința ca motor universal molecular); poziția paradoxală (tip Hofstadter, care statutează imposibilitatea de a găsi răspunsuri logic satisfăcătoare la dezbaterea minte/corp și subiectiv/obiectiv); poziția intenționalității conștiente (tip Turing, afirmînd că ,gîndirea e ceea ce gîndirea face"); poziția cuantică (sugerată de Minsky și dezvoltată printre alții de Deutsch, afirmînd existența unei conștiințe multiple, alternative sau a unei multiplicități de conștiințe) și poziția unitariană - fără legătură cu cea a ,unitariștilor" corpo-mentali - (Kurzweil, pentru care fiecare din pozițiile enunțate anterior sînt
Literatura și inteligența artificială by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11173_a_12498]
-
de la seriale SF postmoderne ca Star Trek. The Next Generation și ajungînd la experimente reale de laborator, cum ar fi cele de la MIT sau CalTech. Astăzi, dincolo de toate predicțiile literare ale lui Karel Capek sau Isaac Asimov, nanobotica sau computația cuantică par să fi trecut deja din zona ficțiunii speculative în cea a realității științifice și a experimentelor tehnologice. Chiar dacă roboții dotați cu inteligență artificială nu și-au făcut încă apariția nici în laborator, nici în viața noastră cotidiană, cercetătorii domeniului
Literatura și inteligența artificială by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11173_a_12498]