2,880 matches
-
această fetișcană pierdută, la rându-i, în plictiseala neputinței de a trăi doar cu sine. Știu că, numai și potrivindu-mi cuvintele după ritmul acela, aș putea începe să scriu, acum, orice. Chiar despre nimic, cum îmi trecuse odinioară prin cuget. Să-mi duc până la capăt Balada despre punct, începută tot aici, la „Colombo“, într-o dimineață de iarnă, când Lia (sau altcineva) îmi prezisese că, în cel mult zece ani, am să ajung inspector-șef pe județ. Era visul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
apără-mi sănătatea. Știu că mi-am bătut joc de darul tău, știu că am risipit multul pe care mi l-ai dat. Dar măcar acum, în puținul care mi-a rămas, mai îngăduie-mă să muncesc, sănătos și cu cuget senin. Nu mi-e rușine că mă rog. Nu mi-e rușine să recunosc că mi-am bătut joc de mine. Rușine îmi este că s-ar putea să mor, acum, când simt cum viața curată se bucură în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe Dumnezeu să se milostivească de mine păcătosul și să nu mă lase, ci să mă ajute să mor cu lumină.”. Rugăciunea îi este ascultată, sfârșitul vine în pridvorul Sfintei Biserici, așa cum într-un fel intuise - „Îmi vine și așa cuget, că ce bine ar fi să mor în biserică, dar, nu sunt eu vrednic de așa moarte.”. Nu va muri deloc singur, cum se temea, dimpotrivă, trece dincolo înconjurat fiind de un întreg sobor de credincioși, purtători ai luminii învierii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
candelă și, văzând că ajunge până dimineață, m-am culcat. Noaptea, am auzit gălăgie prin ogradă și câinii lătrând. Imaginează-ți că intră cineva în casă. Eu stăteam nemișcată în pat, de frică nu puteam să zic nimic. Simțeam un cuget de a spune rugăciune, dar nu puteam. Erau mulți și toți bărbați. Îmbrăcați frumos, în costume și cămăși albe, cu cravate la gât. S-au oprit la ușă și au început să vorbească între ei: - Ea este, ea e vinovată
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și ea! De ce a râs și ne-a bârfit? Ce stăm acum, că n-am venit doar să ne uităm la ea? Doi dintre ei au făcut un pas spre mine și, în acel moment, parcă mi s-a dezlegat cugetul și am început a zice: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-mă!” Cel mai important dintre ei i-a oprit cu un gest și le-a zis: „Nu putem să-i facem nimic, nu vedeți că arde candela? Nu ne putem
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
moarte. Sunt singur și, câteodată, mă ia frica să nu mor fără lumină. Îl rog pe Dumnezeu să se milostivească de mine păcătosul și să nu mă lase, ci să mă ajute să mor cu lumină. Îmi vine și așa cuget, că ce bine ar fi să mor în biserică, dar, nu sunt eu vrednic de așa moarte. Încercasem să-l încurajez să creadă că Domnul îi va purta de grijă, dar până atunci mai are de trăit că noi mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
umbritul lor isvor. Acolo Domnul bău din apă, și-și spălă fața sa cea sfântă și luminată și mînele sale făcătoare de minuni. Apoi șezură amândoi în umbră, Domnul cugetând la tatăl său din cer, și Sfântul Petrea ascultând pe cugete doina isvorului plângător. Când se sculară spre a merge mai departe, zise Sf. Petrea: " Doamne, fă ca acest isvor să fie, ce-a fost mai 322 {EminescuOpVI 323} înainte". - "Amin"! zise Domnul ridicând mâna sa cea sfântă, după care apoi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cauză, Italia și provinciile apropiate Romei sunt devastate. Othon, la fel de destrăbălat ca și Vitellius, ia totuși hotărârea absurdă de a-i ierta pe toți, după cum afirmă Tacit în Istorii, și de a-și curma zilele. Depresia alcoolică pusese stăpânire pe cugetul lui. După o noapte de somn adânc, își înfige un stilet în piept. E plâns ca un martir, „lângă catafalcul lui unii soldați se sinucideau. În mai multe tabere militare gestul acesta era repetat“, consemnează Tacit îngrozit. „Numai un om
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
poți vindeca mintea și corpul de Alexandru, m-am gândit necăjită. — O să te vindec, a spus el, de parcă m-ar fi auzit. Am observat că uneori citește gândurile, exact ca prietenul nostru, conu Costache. Adevărul e că am mustrări de cuget pentru felul în care l-am expediat ieri pe Alexandru. După visul de azi-noapte văd lucrurile cu totul diferit, mi se pare că e în primejdie și că trebuie să-l ajut. Dar dacă e bine mersi, și iar mă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dimineață, de același om, Petre, vizitiul lui Inger cofetarul. Amândoi erau leșinați, numai că unul era rănit, altul nu. Pe Petre nu-l suspectez, e din altă lume, fără legătură, și nu i-ar fi adus, dacă avea ceva pe cuget, de altfel l am interogat. Despre Dan Crețu - dacă o fi numele lui real, că documente n-are - am fi putut afla mai multe din bagajul lui, o cutie tip safe, dar, din nefericire, a dispărut fără urmă. Bărbatul a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai fi și când o da ochii cu el! Sigur că portmoneul n-avea cum să fi ieșit la suprafață, vidanjorii veniseră - noroc chior - chiar în aceeași zi, așa că i se putea face și percheziție, acum era curat totul, numai cugetul nu i se liniștea și parcă prinsese un miros. Iar calul, Murguțu, a-nceput să șchioapete prin păcătoasa asta de ceață, iar șchiopătatul e fără greș semn rău, fiindcă el îi potcovea cu mare pricepere, știa să-i facă să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fi ținut de mână. În genunchi, între cele două morminte alăturate, ale mamei și bunicului ei, își simți inima liniștită. -... Iar matale bunicule, își continuă ea rugăciunea, erai bun și blând, bunicule... erai drept și cinstit, atât cât te lumina cugetul... Nu voi uita învățaturile tale, bunicule, mi-ai îndrumat copilăria... îți sărut mâna bunicule..! Și, pentru o clipă gândul îi alunecă și dimineața aceea, când s-a întors acasă de la pândă. Atunci, la moartea bunicului, fetița îngheță de spaimă, când
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
parte pe alta, fără să-ți găsești locul deloc, ceasurile alunecând pe lângă tine cu o greutate tainică și din cale-afară de chinuitoare. Ei bine, printr-o astfel de noapte trecea acum și Anton, căci, deși se băgase demult în pat, cugetul lui se străduia în zadar să cumințească neastâmpărul nervos, care îl stăpânea, iar somnul nu reușea să se apropie, cu niciun chip, de culcușul său. „Ah, sunt mai atins de boală decât credeam eu...”, comentă nemulțumit în sinea lui, plin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fiindcă, în mijlocul acelei odăii, stătea un bărbat care, deși părea deja trecut de vârsta a doua la prima vedere, aveam a trage concluzia mai târziu că îmbătrânirea-i înainte de vreme o căpătase de la nenumăratele poveri sufletești, poveri ce-i chinuiau cugetul tot timpul și i-l frământau, neînduplecându-se a-i da pace defel. Observându-l atent din semiprofil, acesta avea acea privire pierdută n zare, care, deși se slujește de ochii deschiși ai celui în cauză, nu sesizează niciodată altceva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pe om și îl pune adânc pe gânduri... noiembrie, 2012 1 Rațiunea supremă pe lume (în limba latină). 38 Rareș Tiron Istorisiri nesănătoase fericirii 39 Voință împlinită oarte de curând, o întâmplare din cale-afară de neobișnuită a reușit să zguduie cugetul și bunul mers al treburilor populației din micul oraș, din care eu stau și notez pe foi răzlețe de maculatură aceste rânduri, ce, la finele lor, poate chiar vor cutremura pe unii. Se știe că lucrurile sunt meticulos aduse în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
din păcate, acestea erau numai stări de moment, căci el făcea parte din acea mare categorie de oameni, care, mai cu seamă, preferă să învețe din cărți despre Domnul Dumnezeul său, decât să-L trăiască viu în suflet și în cuget zi de zi, toată viața. Cu alte cuvinte, gândea bine, dar trăia prost. Cititorul, cu siguranță, ar vrea a i se dezvălui și mai multe lucruri despre „domnul doctor”, așa cum i se spunea unanim în spitalul său, însă recunosc cinstit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
astfel, el continuă să meargă mai departe. Drumul ce lega locuința sa de cârciuma la care trebuia s-ajungă nu era prea lung, însă este cu adevărat de mirare cum mii de gânduri îi străbătură tânărului, pe tot parcursul lui, cugetul, iar asta într-un timp atât de scurt! Dintr Istorisiri nesănătoase fericirii 165 odată, îi venise și acest teribil gând: „Poate, dacă aș face-o, aș ajunge prea departe...”, ceea ce-l determină să se oprească direct în mijlocul trotuarului, derutat. „Ah
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
la un lucru adevărat și demn de închinare? Fleacuri! Tu, însă, poți să faci ce vrei și cum vrei, poți să crezi în cine vrei, căci doar nu mi-am pus cumva în gând să doresc a-ți controla ție cugetul. Nici nu doresc asta, și mi-ar fi și cu neputință s-o fac, oricum! Tot ceea ce cred, și voi crede eu mereu, despre atitudinea ta generală față de „cele sfinte” este că exagerezi la modul fanatic, asta nefiind nicidecum prima
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fericirii 183 sigur trebuie să existe și un factor declanșator, unul puternic. De ce nu recunoști, de ce? Oare cine putea, în asemenea măsură, să arunce tulburarea în sufletul tău, să-ți strecoare îndoiala în gândire și să-ți înghețe cu totul cugetul și evlavia? Tu Îl mai ai pe Dumnezeu în tine, măcar cât de puțin, și mai crezi în El cu inima deschisă și supusă? Ar trebui, căci omul, prin firea lui înnăscută, este făcut ca să creadă în cineva, sau în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
n-a auzit că biserica este despărțită de școală, și, dacă a auzit, de ce este împotriva partidului, ha, ha, ha! , de ce ține morțiș să arate, ha, ha, ha!, că biserica și școala nu sunt despărțite, ba, dimpotrivă, sunt unite în cuget și simțiri, ha, ha, ha!, cauză pentru care și bibliotecara o ținea tot într-un hi, hi, hi! , de mi-a dat o carte aiurea, de n-am priceput nimic, drept care n-am mai fost musafirul bibliotecii, până când am apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
din Sfântul Munte a Sfinților lui H(risto)s Patruzeci de Mucenici.... Apoi cu evlavie au cerut de la patrierșasca înălțime și mărime a Apostolicescului și a toată lumea Scaunului acestuia ca să să cinstească vredniciei stavropighiei... Deci smerenia noastră, după ce am aflat cugetul lui... că este... bucuros am primit cererea lui... și hotărâm... ca această de curând zidită mănăstire pre numele Sfintei Troițe, care este în Clatea, de acum înainte până la sfârșitul ve(a)cului să fie patrierșască stavropighie”... La sfârșit, patrierșăscul cuget
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cugetul lui... că este... bucuros am primit cererea lui... și hotărâm... ca această de curând zidită mănăstire pre numele Sfintei Troițe, care este în Clatea, de acum înainte până la sfârșitul ve(a)cului să fie patrierșască stavropighie”... La sfârșit, patrierșăscul cuget se întoarce în blestem neîndurător împotriva oricui. Dacă cineva “vreodată, de lăcomie... va păgubi mănăstirea aceasta și va răpi ceva dintr-însa, sau va lua cu sila stavropighiceasca ei putere o va strica, sau o va dejghina de la Sfântul Munte
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
sfârșitul potopului blestemului, “smerenia” sa patriarhul acordă totuși oarece clemență celor care “vor urma dreptății, mărturisind cine ar fi știindu de acești țigani, ori boieri, ori călugări ori alții din cei mai de gios pământeni din Moldova, mărturisindu adevărul cu cugetu curat și în frica lui Dumnezău, să fie iertați și blagosloviți. Amin”. ― Nu știu cum se face, părinte, dar iaca pasul și patriarhul cu... ― A cui blestem ne mai iese în cale, fiule? ― A “smereniei” sale patriarhul “Avramie, cu mila lui Dumnezeu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a cerut a se comunica guvernului condițiile arendării, pentru a le uniformiza la toate mănăstirile, dar și pentru a pune capăt <jafurilor nerușinate ale arendașilor ce vin, sub falsul nume de egumeni, și despoaie fără teamă și fără mustrare de cuget, mănăstirile, precum și pe țărani, locuitorii lor care cu toate acestea nu le sânt robi>. De-a lungul anilor se statornicise obiceiul ca domnii și boierii avuți să facă danii mănăstirilor, nu numai în diferite obiecte de uz bisericesc, ci și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
taifas, Să-mpiedic Haosul să mă cuprindă. De a trecut o Eră dau un ceas Tot nu văd Destinul în Oglindă. Înconjurat de grelele ispite Mai zăbovesc în iarna tainicelor stele, Fierbinții ghimpi din tălpile rănite Mă´ntoarnă iar în cugetele mele. Colind buimac prin vechile ruine, Mă regăsesc pe un meleag bizar; Par toate rânduite așa de bine Și totuși, totul e un imens bazar. Muncesc să ies din a Tenebrelor capcană Privind prin ale vieții încâlcite rânduri, Infamelor fantasme
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93383]