2,959 matches
-
la țară, sperietori, unele lipite de ușă, altele sub forma unor vrăjitoare care își scoteau din pământ coada, pălăria țuguiată, mantia și ghearele, vampiri, beteală cu dovlecei și vampiri, becuri cu dovleci, baloane cu dovleci, schelete, păianjeni. Totul trebuie să culmineze cu seara de 31 octombrie, când copiii merg din casă în casă să amenințe și să sperie. Gazda, ca să scape de micile blestemății deghizate în toate chipurile, le dă bomboane bune, învelite. Bomboanele dezvelite nu mai sunt apreciate fiindcă unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Zboară veșnic îngânându-l/ Valurile vânturile". Cititorul este intens antrenat odată cu valurile și vânturile, în această dramă cosmică a geniului de a nu fi înțeles. Continuumul spațiu-timp din Luceafărul conține una din cele mai mari desfășurări transfinite din lirica universală, culminând cu zborul lui Hyperion către demiurg. Eliberarea spiritului cititorului este maximă în această uluitoare deschidere fizică, la care se adaugă mișcarea ideatică de la teluric la astral, de la creat la increat, de la posibilul uman, teluric, la transposibilul metafizic. Citind Luceafărul, încercăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
degajă Parthenonul, chiar în forma rănită în care se află actualmente, precum și Panteonul roman. O bucurie solemnă și pioasă neîntreruptă este muzica lui Bach, bucurie a unui cor de îngeri muzica lui Mozart, iar eroica, dramatica muzică a lui Beethoven culminează cu Imnul Bucuriei din ultima sa simfonie. Melancolie infinită, răscolitoare, dar și tonifiantă, purtătoare spre înălțimi emană muzica lui Schubert, iar "melodia infinită" wagneriană, preluată apoi mai ales de Richard Strauss, exercită magia ființării pure. Bucuria creației Pindar afirma că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Cine păstrează pure credința, prietenia ? ...Hafiz, bolnav e duhul acestei vremi. Cum oare Un înțelept sau doctor să-i afle vindecare ? Cei drept siliți sunt astăzi, când vremea e hapsână, La cei nedemni să-ntindă a lor loială mână. Totul culminând cu un strigăt suprem: "Ah! În această lume un om există oare?/ Cine pe-Adam din nou să-l nască ?" Ceea ce ne face să depășim deznădejdea, deziluzia, întrebările fără răspuns este însă poezia: fina vibrație a simțirii, elevația gândului, fermecătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
drag să dorm și mai mult, să fiu piatră, În timp ce rău-i peste tot și chinul. Să nu văd, nici s' aud îmi e destinul. Nu mă treziți, vorbiți, vă rog, în șoaptă. Tonalitatea profund pesimistă a liricii lui Leopardi, culminând cu strigătul: "E funesto à chi nasce il di natale", își află antidotul în dizolvarea senină a sufletului în pacea nemărginirii din poemul emblematic, Infinitul poezie care semnează un moment de depășire senină a suferinței și mizeriei acestei existențe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Și-apoi nu-l mai auzi nicicând: e-o poveste Spusă de-un idiot, gălăgios și plin de furie, Și ne-nsemnând nimic. (Macbeth, V, 5) Iar neliniștea Sonetelor, care vorbesc despre trădarea iubitei cu cel mai bun prieten al său, culminează cu amara constatare: "The men are bad and in their badness reign". Dar catharsisul shakespearian, după îndelunga războire cu răul uman sub cele mai variate fețe, apare în ultimele două piese Poveste de iarnă și Furtuna. Vrăjitorul Prosper își aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pe de altă parte, frumusețea discursului liric, cromatismul feeric și melancolia cuceritoare la Trakl și Nerval, exorcizează umbrele angoasei. Poezia lui Eminescu este o vastă epopee a neliniștii pe diverse planuri. Neliniștea față de moarte este inaugurată cu Mortua est! și culminează cu Strigoii. Neliniștea față de efemeritate și nimicnicia lumii străbate întreaga perioadă creatoare: Totuși este trist în lume". Luceafărul este o chintesență de neliniști: neliniștea fetei de împărat invocând, așteptând și refuzând pe luceafăr, neliniștea luceafărului în coborârile sale soldate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Infernului a lui Auguste Rodin. Dar dacă aici foamea de absolutul trăirii constituie mântuirea, în grupul Burghezii din Calais începând cu personajul cel mai în vârstă care este resemnat, în celelalte personaje străbate o undă de neliniște tot mai intensă, culminând cu a celui mai tânăr, care vede în toată dimensiunea sa cosmică spectrul morții. Dar oricât de tragice ar fi căderile, Icar rămâne aureolat de legendă prin încercarea imposibilului, iar în Danaida, prin regretul morții de a fi ucis o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
e grea./ Tu zboruri fără număr să afli-n cartea mea." În ce privește raportul dintre poezie și filozofie, Dante afirma: "poezia este demnitatea filozofiei". Or acest lucru îl știau și îl efectuaseră de demult presocraticii, în frunte cu Empedocle și Parmenide, culminând apoi la Platon și la moderni, Nietzsche. Iar "poezie gânditoare" în sensul dat de Heidegger, au creat înainte de toate Pindar, Shakespeare, Hölderlin, Eminescu, Tagore. "Intelectul pur nu a produs niciodată ceva inteligent, nici rațiunea ceva rezonabil"; este nevoie de frumsețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
universal la Siegmund Freud, Sodoma și Gomora lui Marcel Proust, mărturia licențioasă, într-o frază unică pe zeci de pagini, la sfârșitul cărții Ulise a lui James Joyce ș.a.). Iar adorarea lui Iahve, zeu exclusiv al unui singur popor, va culmina cu răstignirea lui Iisus, cel care avea să proclame iubirea universală, replică la otrăvirea de către Greci a lui Socrate, cel ce instaurase rațiunea universală. Simbolul imposibilității de a evita jertfirea umană culminează pe muntele Ghetsemani, moment tragic condamnat de diverși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Iahve, zeu exclusiv al unui singur popor, va culmina cu răstignirea lui Iisus, cel care avea să proclame iubirea universală, replică la otrăvirea de către Greci a lui Socrate, cel ce instaurase rațiunea universală. Simbolul imposibilității de a evita jertfirea umană culminează pe muntele Ghetsemani, moment tragic condamnat de diverși poeți, precum Alfred de Vigny și Gérard de Nerval și înnemurit pictural, mai cu seamă de grecul vizionar din Toledo El Greco sau de Rembrandt. Empedocle afirma că lumea este expresia conflictului etern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și ateu"-; continuă cu radicala renunțare la viață din Rugăciunea unui dac, cu demascarea neputinței demiurgului și a răului esențial lumii, în postumele Confesiuni, Demonism, Mureșanu, apoi cu imposibilitatea unirii dintre lumea Cătălinilor și sfera hyperionică, în Luceafărul, pentru a culmina cu spaima de a exista din Bolnav în al meu suflet: imposibilitatea de a ieși din ciclicitatea existențială, odată ce ai avut neșansa de a te naște, revenind la nesfârșit în aceeași formulă fatidică viață-suferință-moarte, pe întreaga derulare a timpilor. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Nae Ionescu trage cu totul alte concluzii decât filozoful german, iar cea mai mare parte a informației pe care se bazează nu provine din eseul acestuia. El reia textul lui Scheler, rescriindu-l și reorientându-l pe alte baze pentru a culmina în concepția ortodoxă asupra iubirii, contrară viziunii catolice a lui Scheler. Deși, la comparare, cele două texte vădesc prea multe corespondențe, fundamentele și concluziile lui Nae Ionescu sunt opuse celor ale lui Scheler. Nu e propriu-zis un plagiat. Nae desface
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
răsculați" s-au înregistrat douăzeci de morți și o sumedenie de răniți. Aceste tulburări, având ca pretext recentele dispoziții igienico-sanitare, trebuiau să constituie un semnal pentru manifestarea împotrivirii deschise față de politica de reforme preconizată de Cuza, împotrivire care avea să culmineze cu lovitura de stat din 11/23 februarie 1866, când domnitorul a fost silit să abdice 450. Evenimentele sângeroase din vara lui 1865 au avut ecou și în viața medicală bucureșteană. La ședința din 12 august a Societății medicale științifice
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
prin fața ochilor un drapel zdrențuit pe care vei distinge - Într-o lumină crepusculară - semnele Învinsului. Și, gândindu-mă la acest adevăr nemilos, am simțit cum o „iarnă” se cuibărește În mine, cum fiecare părticică a corpului Începe să-mi Înghețe... culminând cu sufletul ce nu putea să accepte... După câteva minute de la 21 primirea neașteptatei vești... Îmi clănțăneau dinții În gură, fiind nevoită să mă ghemuiesc sub plapumă pentru a scăpa de acel „delirum”Plângeam cu lacrimi amare și mușcam din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
puteam să identific sentimentul. Dimineața de sâmbătă a debutat, ca întotdeauna, cu lecția de gastronomie. Normal, au intervenit obișnuitele încăierări iscate de Eamonn și problema lui cu mâncarea. De data asta a fost vorba de praful de cacao. Totul a culminat cu luarea lui Eamonn de la fața locului. Ceea ce se întâmpla invariabil în fiecare sâmbătă dimineața. Cu toții am urmărit-o cu coada ochiului pe Angela, întrebându-ne - în realitate sperând - că o să se comporte la fel ca Eamonn. Dar Angela nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Faci patru pași înapoi și din nou te oprești brusc. Doi pași în direcția inițială, te oprești, apoi o iei înapoi. întorci agitat capul către stânga, apoi, la fel de agitat, către dreapta, după care întorci capul agitat în toate direcțiile. Totul culminează cu o piruetă de trei sute șaizeci de grade pe care o execuți cu tot corpul. în punctul ăsta, indicațiile faciale devin foarte importante. Caști ochii, te-ncrunți și caști gura. Poți să și cânți: „Dar unde...? Aici am parcat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
revoluționar, ci de un profesor. Da de un reprezentant al acelei categorii sociale care a luat doar șuturi în fund, mai de la toate guvernările care s-au perindat pe la Palatul Victoria, fie pesedistă fie de altă culoare, șuturi care au culminat cu formidabilul șut, bine țintit, direct în noadă, expediat cu precizie de Guvernarea PDL în iunie 2010 când dintr-un condei li se luau profesorilor toate sporurile și 25% din salariu, deci peste 40% din câștigurile bănești și așa destul de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
dintre noi poate să se împiedice mortal, dacă nu știe să-l dezlege. Încă din prima povestire (Suflet paralel), el utilizează cunoscutul motiv romantic al dublului ca preludiu la întreaga problematică a cărții, complicată contrapunctic cu fiecare text spre a culmina cu ultima narațiune, Experiență aparte, care, nu întâmplător, este și cea mai amplă, mai dramatică, deschizând, poate, în viitor, perspectiva încercării și în roman. Ceea ce-i interesant este că deja adolescentul pare maturizat, cu o bună stăpânire a limbii române
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
amândouă baricadele se exercitau influențe menite să atragă conștiința lui Eugen de propria-i parte. În astfel de momente, o tulburare neagră a simțurilor îl învăluia repede și cu putere, iar o teribilă angoasă îi cuprindea toată ființa brusc, totul culminând cu formarea unui nod în gât, ce-l înăbușea și-l chinuia vârtos, nedându-i pace multă vreme. Iar aceste simțăminte puternice și violente, care dau năvală în sufletul omului și îl copleșesc pe deplin, se alcătuiau la el într-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
urmare, datorită cunoștințelor sale practice și fluidității pe care o avea în exprimare, articolele sale erau, întâmplător, excelente. De exemplu: „Guggenheim prinde mingea fără efort vizibil, fentează și trece fără probleme de adversar, apoi se lansează într-o cursă care culminează cu un gol de o frumusețe rară.“ Cam așa ar fi descris Bull un meci de mare importanță dintre Wigan și Filey, ambele echipe din liga a doua. Tocmai de aceea, așa cum am mai observat, cronicile de divertisment pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Mai era ceva, ceva ce nu reușisem să înțeleg niciodată la unii oameni, și care mă enerva cumplit. Adică impostura. Foarte mulți oameni făceau lucruri la care nu se pricepeau deloc, spuneau lucruri pe care nu le stăpâneau deloc, totul culminând în cele din urmă prin faptul că se erijau pur și simplu în posturi sau funcții pentru care nu aveau nici cunoștințele și nici autoritatea necesare. Era și cazul lui sau al altora ca el, credeam eu. Îi văzusem filmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de față. Euripide îl privea într-un fel ce nu exprima absolut nimic, tăcând mâlc. Din când în când se mai uita însă cu coada ochiului spre omenirea din sală, ca într-o înțelegere tacită ce ar fi urmat să culmineze cu o surpriză, fie ea plăcută sau nu. - Bine... mai spuse Maro trist, noi vom pleca acum. Nu mai avem pentru ce sta... să mergem, domnule Luca, zise el, luându-mă de bietele mele mâini ce tremurau cumplit. Îmi cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
formelor pe care natura le produce este mărginit. ["HERACLIT ZICE... Heraclit zice că niciodată același om nu s-a coborât de două ori în același râu. Cu toate că ideile cari cuprind un joc cu infinitul timpului și al spațiului și aceasta culminează într-o antinomie, încît și contrariul e adevărat. Adecă, din contra, același râu oglindește în liniștita-i 25 {EminescuOpXV 26} adâncime aceleași umbritoare păduri, același cer. Materia numai - acest Ahasver neobosit al formelor - e pururi alta, formele însă aceleași încît
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
răspunsul la acele întrebări: piramide și moartea. Ce este piramida? La un patrat care se repetă în infinit cele patru puncte convergează într-unul și formează o piramidă. E un finit în raport cu infinitul. Un cerc care se repetă în infinit culminează într-un vârf - obeliscul, acul Cleopatrei. Un raport între finit și infinit. Acesta era răspunsul la întrebarea ce e viața? Și răspunsul era exact pentru toate punctele din viață și senzul * răspunsul[ui] era cadavrul îmbălsamat al regelui ajuns până la
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]