3,659 matches
-
despre tine. — Gloopy, sînt singur. Pierdut și singur. — O să te ajut să ieși din asta. Stai acolo. Lanark se așeză la o masă. Gloopy se duse la cel mai apropiat bar și se întoarse cu un pahar înalt. — Poftim. Un curcubeu, zise el. Lanark îl înghiți pe nărăsuflate și spuse: Credeam că funcționezi ca lift, Gloopy. — Nu face să te ocupi prea mult de același lucru. Ce dorești? Sex, asta e? — Nu, nu numai sex, ceva mai delicat și mai obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o să vizităm apartamentul tău din Olympia. Sînt tot felul de tîrfe în Olympia. — Apartamentul meu? Olympia? — Olympia e satul de odihnă al delegaților. Nu ți-au spus? — Ești proxenet, Gloopy? întrebă Lanark, sorbind cu lăcomie dintr-un alt pahar de curcubeu alb. — Mda. Cel mai bun în branșă. Sîntem la mare căutare în vremurile astea. — Ce fel de vremuri, Gloopy? Nu citești revistele la modă? Nu te uiți la talk-show-uri? Epoca nostră e una în care valorile sociale se prăbușesc. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să mă distrugă? Nu, nu, m-au tratat ca pe o persoană aparte pentru că asta le făcea pe ele să se simtă aparte, dar n-a ieșit nimic bun, nimic util nu s-a făcut. M-am îmbătat, da, cu curcubee albe, da, dar în special cu vanitate; nimeni nu e mai nebun decît acela care se crede important. Oamenii au încercat să-mi dea sfaturi, și eu i-am ignorat. La ce făcea Kodac aluzie? La minereuri valoroase, rapoarte speciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lucru îi confirmă previziunile. Acolo era sursa energiei magnetice. Era, deci, înarmat cu obuze sau cu un fascicol suflor magnetic. Aparatul își îndreptă prova spre el. Iarba fumega. Jeturile de flacără galbenă ale mărăcinișului nu făceau decât să se suprapună curcubeului roșu, verde, albastru, oranj al suflorului. Când avionul îl depășea șuierând, Gosseyn îi fotografie deriva cozii. Și iar, în mare viteză, porni spre copacii care se aflau la vreo sută de metri mai departe. Continua să observe avionul când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
îmbrățișă pe-amândouă, în aceeași ocheadă, ultima. Presimți cum lumina ușoară, care îl înveșmânta ca o piele, avea să-l trădeze în curând și ce mai văzu pe sub pleoape fu o dungă de ceață și ceva licăriri, ca inelele unui curcubeu peste apă. Își aduse aminte cum se speria la început, dar nu mai simțea nici durere, nici tulburare. Era împărăția lui de tăcere și doar el avea s-o împartă cu Dumnezeu. Hotărâseră execuția: în Lavasan, la o oră de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
din frică, din teamă, din lipsa de încredere în puterea lui Dumnezeu care le rânduiește pe toate. Prin neacceptare te închizi interior și nu-ți mai dai șansa de a vedea „lumina de la capătul tunelului”,nuți mai permiți să vezi curcubeul din spatele norilor. Când simți astfel de stări că apar în ființa ta oprește-te, respiră de câteva ori profund și apoi spune de câteva ori: “Las teama să plece, permit iubirii să-mi umple inima, permit iubirii să-mi aline
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
Ascultă muzica și simte-o cum vibrează în inimi Trăiește bucuria de a fi Aici -ești invitatul principal! O lume-întreagă te privește doar pe tine! Rotește-te ușor în ritmul vieții ascultând Orchestra plină de magie a naturii... Îmbracăte-n lumina curcubeului și-apoi Cu-o piruetă grațioasă și senină Salută florile ce pentru tine se deschid! Oferă-ți clipa de tăcere în zumzetul grăbit al minții Zâmbește vieții, las-o să te-ndrume Nu te forța să-i dai un ritm
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
a lor văpae, Fulgerând umbra din codri în a flacărei bătae, Joacă-n juru-le dumbrava când în umbră purpurie, 470Cînd încremenește parcă într-o brum - adânc - verzie, Când în dungi înflăcărate, bolți, cărări în jur se casc Sub lumini de curcubee repezi ce se sting cum nasc, Fîlfîesc ca două candeli, obosiți se-nvîrt, se-ncaer Și aproape - aproape stinse s-urmăresc jucând pin aer, 475Scoțînd limbe ascuțite ca să-nghimpe pe cealaltă; Ei jucau pin crengi înnalte, pintre trestie, pe baltă, Balta tremură
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe bolta mare, Cu - aripe lunge curățind seninul, Privește-n jos castelul în splendoare, L-apucă dorul inimei, suspinul. Ah! ce-ai cerut, femee trecătoare, 310Femee scumpă, ca să-mi mângâi chinul! " De-asupra lumei risipite-n șoapte El se-nnălța - un curcubeu de noapte. Precum o floare ar ieși din surii Și morții munți, din piatra lor uscată, 315Astfel copila - nvioșază murii, Pe când în bolta geamului s-arată Copil al apei, cerului, pădurii, A lumii - ntregi mai drăgălașă fată. Ea asculta pe-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
apelor văpaie. Ese din senin cu ploae Și din ploae cu senin Și din lacul cristalin, Și din ceruri și din mare Și din dor de fată mare. A lui suflet e-o scîntee 111 {EminescuOpVI 112} Din luciri de curcubee, Din dragoste de femee; A lui glas la miez de noapte E ca muzica de șoapte, Când se clatin rămurele Și suspină păsărele. Și cum sta Domnița dusă Și pe gânduri multe pusă, Teiul nalt crescut sub geamuri I-au
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
piere. Tovarăș la mâhnire, Un câne lângă mine: În urletele sale Natura se răscoală. Ființă făr de nume Ce-i dai paserei sbor, Ce dai omului nume Și apelor isvor, Tu pui copaci pe munte, 414 {EminescuOpVI 415} Pe ceruri curcubeu, Necazuri pe-a mea frunte, Slăvite Dumnezeu. 4 Suflet altul n-are Chin astfel de mare, Foc astfel de greu, Trăiesc moarte vie, Fără să mă știe Altul decât eu. Ziua nu am pace Noaptea n-am ce face, Greu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-i e greață, o greață violentă. Camera se învîrtea cu el și ar fi vrut să strige atât timp cât degetele mai aveau puterea să se agațe în anourile de fier: "Opriți!" Un carusel înnebunitor unde roșul, verdele, galbenul întind fâșii lungi, curcubee rare te strangulează. Cârnul ridică bărbia ofensat: ― De ce crezi că m-am întors? Îți închipui că macaroana aia de ciment e un bulevard? Șerbănică schimbă o privire cu Ioniță Dragu. Profesorul sorbea încetișor dintr-un pahar cu apă zaharată. Își
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să călătoresc. Poate acum... ― O lume colorată și nebună. Reușea să te facă s-o vezi prin ochii lui. Da, da... Vedeai cu adevărat giuvaierurile acelea grele, cu pietre mari albastre, roșii și verzi, pipăiai șaluri în care ardeau flăcările curcubeului, încercai dinții pieptenilor înalți, scobiți în fildeș și tăișul lamelor flexibile, de Toledo. Darurile lui! Pun rămășag că n-ați văzut în viața voastră așa ceva! Zei mici de os, la care nu se închina nimeni, amfore ciudate de aramă, cutiuțe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se înalță, melancolică, spre cer. Autorul Poarta din zid (Pif ) A fost odată ca niciodată o țară fără culori, o țară în care unica nuanță ce domina peisajul de fabrici și uzine era cenușiul, o țară în care până și curcubeul avea tristețea unei mire de televiziune alb-negru. În această țară, fericirea era programată cu minuțiozitatea unei șarje într-un combinat de oțel ; zâmbetele erau dozate, iar copiii care se duceau la școală nu mai puteau visa, pentru că nici măcar în visele
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
revelații, guma de mestecat și micile pastile albe de Tic-Tac. Dintr-odată, lumea din jurul nostru se lumina, având consistența de cristal ciocolatiu a batoanelor de Toblerone. În țara lor fără de culori, copiii vedeau ridicându-se, peste blocurile marilor bulevarde, un curcubeu de bomboane colorate. Era ca și cum, prin aceste fante aparent invizibile, intrai, alături de Toto și de Dorothy, în țara Vrăjitorului din Oz. Ceea ce socialismul nu putea intui era că zidul se crăpa spre a lăsa să treacă contururile unor lumini, lumini
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
aduc tubul înapoi. Până atunci, poți să-mi dai unul nou? — Nu dăm decât câte unul. — Acum am nevoie de încă unul. Te rog. Sunt foarte presat. Ploua ușor. Străzile erau alunecoase și petele de benzină sclipeau în modele de curcubeu. Josh mergea cu mașina pe East 38, pe sub norii joși și furioși. Era o parte veche a orașului, înconjurată de construcțiile noi și moderne, din nord. Aici erau încă în picioare case construite în anii 1920 și 1930. Josh trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pare că aveau un gust groaznic. Oricum, erau modificate genetic. Îhh). Un artist din Franța crease un iepure strălucitor, inserând gene luminiscente de la un licurici sau ceva de genul ăsta. Iar alți artiști schimbaseră culoarea părului animalelor, creând nuanțe de curcubeu, și crescuseră ghimpi de porc spinos pe capul unui cățeluș drăguț. Acele lucrări de artă provocau sentimente puternice. Mulți erau dezgustați. Dar așa și trebuia, își spuse Sanger. Trebuiau să simtă aceeași repulsie pe care o simțise el, urmărind măcelărirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
unui nou Început. „De ce nu m-ai lăsat, Doamne, s-o fac?“ s-a auzit mumurând, Însă, de Îndată ce cuvintele i-au ieșit din gură, a cerut Înspăimântată iertare ateei din ea. Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă. Îndepărtându-se pe sub curcubeu, Zeliha se Îndrepta șchiopătând spre casă, strângând În brațe serviciul de ceai și tocul rupt, simțindu-se totuși mai puțin descurajată decât se simțise de câteva săptămâni bune. Deci, În acea primă vineri din iulie, pe la opt seara Zeliha s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe primul, un plic îndesat. Era mov deschis, fără adresă și nesigilat. În plic se afla un teanc de bancnote. Aruncă priviri repezi în toate direcțiile, ferm convinsă că acum se va găsi cineva să o deranjeze. Luă banii, un curcubeu de culoare în peisajul albit, și numără bancnotele. Mâinile Zoiei tremurau, însă nu de frig. Plicul mov căzu. Ea își ridică fața înspre ninsoare. șase mii de ruble! Izbucni în lacrimi, lacrimi de adevărată emoție, amestecate cu fulgii dezghețați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lanț de montaj de-adevăratelea, spuse, păpușile să treacă prin fața mea o dată ca să primească albastrul, o dată pentru galben, apoi pentru violet, apoi pentru negru, și roșu, și verde, și alb, și binecuvântarea finală, cea care poartă în sine toate culorile curcubeului, Dumnezeu să-ți dea putere, că eu am făcut ce-am putut, și nu atât prin virtutea adițională cu care Dumnezeu, supus ca orice muritor obișnuit, uitărilor și lipsei de prevedere, va contribui la încoronarea eforturilor comise, ci prin conștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
binecuvântări al lui don Tico. Cot la cot cu fanfara primăriei, nu se făcuseră de râs, și spuseseră asta și Terzi și ceilalți comandanți de brigăzi: bravo, copii, a fost ceva superb. Un comandant cu eșarfă albastră și cu un curcubeu de panglici din cele două războaie mondiale spusese: „Părinte reverend, lăsați copiii să se odihnească În sat, căci nu mai pot. Urcați pe urmă, la sfârșit. O să vină o camionetă care vă va duce Înapoi la ***. Dăduseră buzna la birt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
e la el un adevărat m.o., nu? Reverendul Telluride Își dă jos aripile. — Te deranjează? Întreabă ea, pășind grațios peste pene. Le atîrnă Într-un dulap și Wakefield zărește o clipă un Întreg șir de aripi În toate culorile curcubeului. Apoi se așază În spatele biroului și scoate dintr-un sertar un pachet de cărți uzate. — SÎnt cărți de Tarot În Braille, În caz că ai vreo curiozitate. Acum spune-mi ce vrei să știi. Zelda Își face de lucru aprizînd un bețișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bunăoară); în cel dedicat prezentării suprarealismului francez, poemul „Reper“ semnalizează discret în direcția halucinatoriului surrealist prin versuri ca: „Șerpuie pianul printre etaje/și vocea doctorului Martin/în salt mortal/Copiii dreg castele de pietriș/Sfinții iar o pornesc pe jos/Curcubeul leagă orașele...”, Stimmung-ul imaginilor elaborate fiind preferat dicteului. Poemele mai radicale formal și tematic sînt postdatate: cel mai „insurgent” (deși doar în aparență) este mult-comentatul „Cosmopolis“, inclus în majoritatea antologiilor noastre de avangardă („...Danț îndîrjit al vremii care moare”), „Subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cap? — Bine. Nu mă mai doare. În autobuzul care i-a dus de la Hibiya la Kyōdō, Gaston a stat între Takamori și Tomoe, care se purtau cu el de parcă ar fi fost o personalitate. Cerul nocturn era brăzdat de un curcubeu de lumini de neon. În fața lor stăteau în picioare, agățate de bara de sus, două fete, aparent eleve de liceu, care se întorceau de la un concert ce avusese loc în sala Hibiya. Încă sub vraja muzicii, discutau entuziasmate despre pianist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
zori măgărușii bat străzile. Nălucile, cari adineaori erau, se dezmint. Pe chei se trezesc sibilinele glasuri. Lumina așteaptă prilejul să-nece biserici, corăbii, colinele. Din portul cu zvon de maree pescarii sosesc cu povara pe creștet. În coșuri: țestoase, țipari, curcubee. Boarea atlantică pipăie morile, veacul de mijloc, laptele mării, părul femeilor, scrumul și florile. În dimineața de roz mărgărint o inimă, singură și de la sine, purcede solară grin anotimp. [1938] * VÎNZĂTORUL DE GREIERI Un strigăt în noapte pe bulevard: grilu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]