2,824 matches
-
căror exterminare a Întârziat până În zilele noastre, prin descoperirea insecticidelor DDT. Mai rămânând, În sfârșit, ca generațiile să aștepte vindecarea ultimelor noastre rele, nevindecate până astăzi, și anume: guturaiul, lipsurile vieții, ticăloșia oamenilor și arțagul femeilor noastre. și am asistat cutremurați la ivirea zorilor Vârstei Atomice și la cele dintâi isprăvi de Apocalips pe care dezagregarea nucleară le poate oferi acestei nefericite omeniri fie amenințată de către Ucenicii Vrăjitoriei a se rostogoli, cu tot globul pămân tesc, În afara orbitei siderale, fie Îndrumată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
adică să-i lunece din ochii ei verzi boabe diamantine de lacrimi pure, izvorâte fie și la o cârciumă, sub focul mărturisi rilor mele neinspirate; sau surâzând și râzând cu dințișorii ei perlați printre care am dibăcit, de m-am cutremurat, cei doi canini fioroși ca de mică bestie carnasieră, gata să mă sfâșie. Iar alura ei androgină, cu pulpele și talia Înaltă, sânii mărunței și gâtul lung, nu trezea, desigur, apetiturile mele concupiscente, cât, aș zice, oarecari rămășițe uitate din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
când mulțimea veselă a băieților, porniți În cârduri de la biserici, se abătea acum să ciocănească În gea murile femeilor ăstora care nu Îndrăzniseră a călca sfintele praguri și, În marea lor majoritate, Îi luau la goană pe golani cu ocări cutremurate de spaimă și de indignare. După peste patruzeci de ani, Încă o mai văd și astăzi pe Rădița, țigăncușa cea arzoaie din bordelul lui Chiriță, Salambo, cum Îi spuneam noi, băieții de la Sf. Sava și Matei Basarab, fiindcă pentru aceeași
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să se mai sfârșească. Mi-a scăpat din mână firul povestirii, căci n am mai avut răgaz să-ți Însemn nimic. În sfârșit, o scrisoare a ta! Te văd Întreg și v-am văzut pe toți Într-Însa. M-am cutremurat de accentul vorbelor tale, eloquen tul meu Beldișor, care ți nesocotești Într-atât Însușirile! În corda rea mea s-a topit deodată și am simțit dulceața oboselii, sfâr șeala ceea care te-ar face să nchizi cu bucurie ochii pentru
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de obicei: Cameniță trăsese un chef, cu băutură multă, cu haleală, cu lăutari și cu câteva muieruști noi, prospătură, dar prost alese, cam fără vlagă, cam sfioase cu p... Mulțumit de sine, mai-marele regiunii noastre adormise buștean, sforăind de se cutremurau pereții: deja tovarășa Cameniță, obișnuită cu „programul“ său, dormea separat, se retrăsese de câțiva ani buni în altă aripă a uriașei vile pe care o ocupau. Totuși, în noaptea aceea, atipic, tovarășul Cameniță, care avea somn de piatră și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
își dau drumul, urlă, se zbuciumă, sar la bătaie. Nu contează forma protestului, ci numărul celor care nu mai pot să îndure și ies la luptă. Dacă toți oamenii supărați din țara asta a noastră ar behăi deodată, s-ar cutremura pământul. Și nimeni nu s-ar mai întreba dacă e o formă de luptă cuviincioasă, eroică sau ridicolă. Nici n-ar mai semăna cu un behăit, ci cu un oftat gigantic din toți rărunchii. Poate că nomenclaturistul nu și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de șindrilă și doar câteva zboruri ale dușmanilor, cele două bombe aruncate la întâmplare asupra orașului, câteva lupte aeriene, camuflajul și un singur tun antiaerian improvizat în centrul orașului, care n-a reușit să doboare nici un avion, pământul care se cutremura de pe urma ofensivei germane la Mărășești, cozile la prăvăliile de alimente, lipsurile de tot felul, rechizițiile zilnice de animale, căruțe și alte bunuri - au fost simțite de toți locuitorii orașului care număra, probabil, cam 24.000 localnici. Am fost martor al
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
unul te batjocorea, Iar altul milă îți cerea Smerit. Ai stat trei ceasuri spânzurat În chinuri mari; Și-o mamă-n cer ne-ai dăruit Prin ucenicu-ți mult iubit: Ioan. Când ceasul însă a venit Ai expirat Pământul s-a cutremurat, Văzduhul s-a întunecat Complet. Cu-o lance coasta ți-au străpuns Focar de-amor; Si apă, sânge-au picurat Din coasta-ți, Miel nevinovat, Isus. O, Doamne, fă-ne nouă-un loc În coasta ta; Și-aprinde-ne cu focul tău
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
se îndreaptă spre mâinile, picioarele și coasta lui Francisc care intră într-un abis de durere și bucurie; când revine la realitatea concretă și palpabilă observă că mâinile, picioarele și coasta poartă rănile contemplate în trupul Celui răstignit pe Calvar. Cutremurat de prezența acestor misterioase semne ia toate măsurile ce-i stăteau la îndemână pentru a nu fi descoperite de cei din jurul lui. Coborându-se de pe munte, slăbit de post și de efectul intenselor trăiri supranaturale, este condus la mănăstirea de la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
indignare surdă se ridica în mine împotriva tuturor celorlalți, o dorință de singurătate și de claustrare... „Sunt un nenorocit, lăsați-mă prin urmare în pace! Toți, toți!“ îmi ziceam. și singurătatea mea - reală ori dorită numai - mă făcea să mă cutremur de disperare. 21 februarie 1953 Eu sunt acela care stă la margine între două lumi... 23 februarie 1953 Din punct de vedere al mecanismului meu moral, toată problema constă în a face să meargă mașina înainte în clipa în care
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și nu avea încă nici o ocupație fermă, își făcuse relații pe la poarta spitalului și, venind aproape în fiecare zi, devenise îngerul meu păzitor. Odată l-am văzut cocoțat la ferestruică deasupra capului meu și pe Mircea Săucan - și m-am cutremurat de oroare. A venit să mă vadă și Ticki Rădulescu, dar, îmbrăcat în halat alb, în calitatea lui de medic, a putut pătrunde chiar în salon și am putut astfel să stăm mai mult de vorbă. Afară bântuind căldurile bucureștene
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sfâșietoare; prima fiind Treceți batalioane române Carpații, iar cealaltă Când eram pe Ialomița. Interpretarea primei piese se făcea cu atâta forță, energie și duritate, cu atâta elan patriotic, încât dacă ungurii ăștia iredentiști i-ar fi auzit, s-ar fi cutremurat de spaimă; și, de milă, de silă ori de frică, ar fi abandonat cât colo Ardealul ăsta cu ghinioane, dispărând ca iepurii în cele mai ascunse cotloane! Brrr! Te cutremurai de intensitatea unor sentimente atât de atingătoare, de percutante. Îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ungurii ăștia iredentiști i-ar fi auzit, s-ar fi cutremurat de spaimă; și, de milă, de silă ori de frică, ar fi abandonat cât colo Ardealul ăsta cu ghinioane, dispărând ca iepurii în cele mai ascunse cotloane! Brrr! Te cutremurai de intensitatea unor sentimente atât de atingătoare, de percutante. Îți venea să te ridici de pe scaun și să pornești desculț și degrabă, ca o vijelie în iureșul sfintei bătălii patriotice. "Treceți batalioane române Carpații La arme cu frunze și flori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pentru faptul că fără discuție piesa este de o profunzime insondabilă; sufletul omenesc rămânând și pentru cei mai avizați psihologi o perpetuă enigmă. "Când eram pe Ialomița Mă iubeam cu tanti Mița..." (Cântec popular) Ooo, Doamne, cum să nu te cutremuri de adâncimea și universalitatea unor atare sentimente? Sărmana!... Cât a suferit biata femeie care în ciuda eforturilor depuse, a refuzului, a voinței de a rezista ispitei carnale a fost obligată să apeleze la serviciile minorilor în cele din urmă pentru liniștirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și abominabilul criminal croat vă amintiți? Monstruoasa creatură scotea ochii victimelor punându-i într-un coș pe biroul lui drept trofeu. 18 kilograme!! Optsprezece kilograme de ochi omenești te priveau, Doamne, din coșul ăla sinistru. Cum, Doamne, nu te-ai cutremurat de atâta sălbăticie, de asemenea fapte oribile? Fetițe și băieți, mame, tați, bunici toți au crezut în Tine până în ultimul moment, până în clipa când vârful cuțitului a pătruns adânc și dureros în globul ocular scoțându-l brutal de la locul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
forțând-o să bea întreaga încărcătură. Se îneca de frică, o ustura gâtul îngrozitor și tușea din toți plămânii zgomotos, repetat și răgușit de mai-mai să-i sară ochii din cap. De-abia acum s-a ridicat în șezut și, cutremurată de spasme, de spaimă și de revoltă, a reușit să articuleze primele cuvinte. A... A... jutor! Ajutor...! Vasilică, Vasilică! Unde ești? Vasilică, ajutor! Tata a zvâcnit din iarba pe care dormea și din două salturi a fost lângă mama, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Cernăuți. Streza Cârțișoara în 8 mai 1862 G. Banciu paroh». g. Fila 180. - «În ziua Sfântului Gheorghe a nins o zăpadă foarte mare ca la două urme înaltă. Anul 1864. h. Pe ultima Filă. - «Să se știe de când s-au cutremurat pământul în luna noiembrie în 14 zile 1829 miercuri noaptea spre joi la 4 ceasuri. Scris-am eu Damaschin Banciu i. Pe aceeași Filă. - «Să se știe de când au venit lăcustele pe ici - în luna lui august 1828. Eu Damaschin
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
tot cu trăsura. Casa de la Lonea era primitoare, grădina era plină cu alei, straturi cu flori și pomi fructiferi. Vișinii erau plini de roade. Bucuros am alergat să mănânc cireșe, pentru că așa credeam eu, dar la prima degustare m-am cutremurat, erau acre, nu aveau gustul pe care-l știam. Atunci am aflat că, de fapt, erau vișine, nu cireșe. Dar până la urmă am reușit să mănânc, dar numai pe cele foarte coapte. Tot acum l-am cunoscut pe soțul lui
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cu ochii deschiși la catastrofe grandioase, în care mânia lui Dumnezeu să se abată asupra Pământului, Soarele să se acopere de un nor gros de fum, apele să se reverse din matcă și să invadeze uscatul, pămân tul să se cutremure și să crape în falii adânci, orașele să fie înghițite, iar oamenii să moară pe capete. Toate acestea pentru ca, desigur, cei rămași în viață să se uite cu nesaț la știrile de la televizor și astfel să le facă rating. Până la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
răspund sau mă voi teme tocmai de răspuns. Deși importanță are nu atît Întrebarea, cît răspunsul, Întrebările sînt și mult mai ușor de formulat. CÎți se vor fi Întrebat, astfel, cu dezinvoltură „ce e fericirea” și abia apoi s-au cutremurat, cînd n-au știut ce urmează... Auzind răsuflarea sfinxului ne spunem că trebuie să ne grăbim, să ne clădim opera Înainte de a răspunde. Dar aici greșim mulți, probabil. Opera ar trebui să fie chiar răspunsul. Nu graba de a intra
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pentru ceea ce ne-am răspuns greșit. Acest orb a Înțeles că toate deșerturile nu valorează cît o piramidă pustie. Și că lașitate Înseamnă nu numai să eviți sau să fugi; tot lașitate e și daca nu-ți pasă. El se cutremură descoperind minciuna În care a trăit Însă vrea să bea paharul pînă la fund. Cel puțin dacă trebuie să Împlinească un destin, o va face fără să Îngenuncheze. Iar orgoliul său adevărat constă nu În acuzarea zeilor, ci În absolvirea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o Întrecere, socotind că fluierul său cînta mai frumos. A cîștigat zeul dar balanța a stat multă vreme În cumpănă Înainte de a se Înclina În favoarea lui. Atunci cei ce urmăriseră Întrecerea au fost martori, la o scenă Înfiorătoare, care a cutremurat pînă și fiarele pădurii. Ca să-l pedepsească pentru trufia de a-l fi Înfruntat, Apolo l-a legat pe silen de crengile unui copac și l-a jupuit de piele. De ce a săvîrșit un teu o crimă atît de oribilă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
din minți. CÎnd a aprins rugul și s-a urcat pe el a intrat parcă Într-un fel de nebunie a luminii ce ne-a zăpăcit de tot. El, care disprețuia suferința, a murit În chinuri Îngrozitoare, răcnind de se cutremurau arborii din apropiere. Nu mai era strigătul ce Înfricoșase odinioară leul din Nemeea, ci răcnetul unui om care s-a trezit singur În fața morții. Crezuse că puterea sa n-are margini și iată că moartea i le-a arătat În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
n-ai auzit de el; vei învăța de la mine tot ce trebuie, apoi vom urca masa și scaunele pe pat, să putem valsa pe muzica lui Strauss; cînd n-o să mă mai calci pe picioare, vom elibera patul..." Brrr! mă cutremur eu, scuturat de frisoane. Mă cutremur de fiecare dată cînd ceva îmi amintește de Doamna Ana, și nu știu dacă pentru că, după aproape opt luni, mi-a hotărît brusc să nu ne mai vedem, sau pentru că-n mîinile ei nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
învăța de la mine tot ce trebuie, apoi vom urca masa și scaunele pe pat, să putem valsa pe muzica lui Strauss; cînd n-o să mă mai calci pe picioare, vom elibera patul..." Brrr! mă cutremur eu, scuturat de frisoane. Mă cutremur de fiecare dată cînd ceva îmi amintește de Doamna Ana, și nu știu dacă pentru că, după aproape opt luni, mi-a hotărît brusc să nu ne mai vedem, sau pentru că-n mîinile ei nu mă simțeam decît o bucată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]