2,650 matches
-
cine nu are o concepție adevărată despre Dumnezeu și despre Hristosul Său, acela s-a îndepărtat de Dumnezeu și de Unul-Născut, Fiul Său, iar pe Tatăl și pe Fiul, așa cum I-a scornit nebunia lui, nu-I mai cinstește după cuviință”. (Origen, Despre rugăciune, Introducere, cap. XXIX, 10, în PSB, vol. 7, p. 275-276) „... Cel ce păcătuiește și hulește împotriva Fiului, în mod necesar păcătuiește și hulește și împotriva Tatălui și a Sfântului Duh”. (Sf. Atanasie cel Mare, Despre Sfântul Duh
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
din toate părțile discipoli străini, de renume, ca germanul Hermann sau englezii Abelard de Bath și Daniel de Morlay 90. Folosirea limbii cuceritorilor și bilingvismul se răspîndesc într-atît, încît în secolul al IX-lea un arhiepiscop de Sevilla găsește de cuviință să tra-ducă Biblia în arabă, iar un cronicar creștin din aceeași epocă observa cu amărăciune: "Mulți dintre coreligionarii mei citesc poeziile și poveștile arabilor; ei studiază scrierile teologilor și filosofilor mahomedani, nu pentru a le combate, ci pentru a în-văța
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
însă lipsită de semnificație în teritoriu, unde fiecare sau aproape fiecare conservă încă o atitudine de vasalitate față de coroana Habsburgilor. În orice caz, dispozitivul este gata, pen-tru cazul în care guvernele de la Londra, Paris sau Washington ar fi găsit de cuviință să-l folosească. Fapt care se și va întîmpla, întrebarea care se pune fiind însă de ce puterile pe cale de a obține victoria se implică în acționarea mecanismului de acces la rangul de stat suveran al naționalităților reprimate ale Europei centrale
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în Ps 68/67,15; 91/90,1 și de pește treizeci de ori în Iov (5,17 etc.); mai rar în cărțile profetice: Ioel 1,15 = Isaia 13,6 și Ezechiel 1,24. Biblia de la Ierusalim nu găsește de cuviință să traducă acest nume, iar în notă la Gen 17,1 declară inexacta traducerea lui cu „Dumnezeul Atotputernic”, sensul lui Šaddai fiind incert. Arată că unii au propus traducerea „Dumnezeul din munte”, după akkadianul șadó, insă autorului notei i se
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și prostia întinează totul: familie, prieteni, vecini, servitori. Gălăgia și cearta au caracter de permanență, fiecare replică antrenând contraziceri zgomotoase și obraznice, reproșuri, amenințări izbucnind într-un vârtej verbal contrapunctat de penibile încăierări. Lipsa oricărei cenzurări impuse de normele bunei cuviințe indică un comportament mahalagesc inconfundabil. Prin Margareta, Mircea și Wanda se conturează însă tipul intrusului observator necontaminat. Moartea, adulterul sau fuga sunt unicele modalități de evadare din acest veritabil cuib de viespi. În continuarea exemplificărilor legate de dimensiunea grafomaniei care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
În alte părți din Noua Zeelandă, benefic pentru familiile mai numeroase, cu copii. Noutatea, inspirată din condițiile locale, o reprezintă dotarea fiecărui apartament cu o mica piscină În aer liber, cu apă geotermală, sulfuroasă, unde te poți bălăci cât crezi de cuviință, ținând cont și de rolul terapeutic. În multe privințe sistemul neozeelandez de trai decent, rațional și ecologic, reprezintă un exemplu interesant de urmat. Ceasul indică miezul nopții, momentul tainic când toată natura se pregătește pentru odihna nopții; ora În care
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În mici ateliere meșteșugărești (urne funerare de diferite dimensiuni, statui, statuete antropomorfe și zoomorfe, felinare, mici temple și tronuri simbolice, stâlpi, porți sculptate, vase din lut sau metal, podoabe). Oriunde ne-am oprit, balinezii ne-au Întâmpinat cu respect, bună cuviință, căldură sufletească și mai ales zâmbete, Împreunând palmele În direcția pieptului și Înclinând ușor capul. Le am răspuns și noi prin aceleași gesturi. Copii, mai Îndrăzneți, ne urmăreau mișcările, chicotind Înfundat sau Întinzând mâinile la salut. După ce le-am oferit
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
voastră și s-ar rupe în bucăți inima supușeniei lui. Îndrăznesc să-mi pun viața pentru el, ca a scris asta ca să-mi încerce dragostea pentru domnia voastră, și fără nici o intenție primejdioasa. GLOUCESTER: Așa crezi? EDMUND: Daca domnia voastră crede de cuviință, vă voi pune eu într-un loc de unde ne veți auzi vorbind despre asta, și prin asigurarea auzului să aveți propria confirmare, si asta nu mai tîrziu decît chiar astă-seară. GLOUCESTER: Nu poate fi un asemenea monstru. EDMUND: Sigur că
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Sire, mi-a răspuns pe șleau că nu vrea. LEAR: Nu vrea? CAVALERUL: Măria-ta, nu stiu care-i pricina, dar, după părerea mea, Înălțimea voastră nu este tratată cu dragostea respectuoasa cu care ați fost obișnuit; este o mare scădere a cuviinței, vădita atît la slujitorii casei, cît și la ducele însuși și la fiica voastră. LEAR: Ha! Așa spui? CAVALERUL: Vă rog să mă iertați, stăpîne, daca greșesc, dar datoria mea nu poate să tacă atunci cînd cred că Înălțimea voastră
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
prison, and To lay the blame upon her own despair, That she fordid herself. ALBANY: The gods defend her! Bear hîm hence awhile. [Edmund is borne off.] (Intra Kent) O! el e? Timpul nu ne permite o primire Cum cere cuviință. KENT: Am venit Regelui meu să-i spun pe veci o noapte bună; Nu e aici? ALBANY: Ce-i mai de seamă-uitat-am! Edmund, regele unde-i? Und' Cordelia? Spectacolu-l vezi, Kent? (Sînt aduse trupurile lui Goneril și Regan) KENT: Vai
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
prezentat ca un om rupt de mase. El se află mai mult în defensivă față de dușmanul de clasă și nu posedă în general nici una din trăsăturile caracteristice activistului de partid, oamenilor înaintați din țara noastră (...). Autorul cronicii a găsit de cuviință să închidă ochii în fața marilor slăbiciuni al cărții, și să-l ridice în slăvi pe scriitor, decretând romanul drept «o creație autentică», «un fluviu plin de farmec» etc. După o îndelungată tămâiere, întinsă pe 7 pagini de revistă scrise mărunt
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
redacției Viața românească. I. Vitner a fost solicitat să scrie cronici despre romanele Dulăii de Z. Stancu și Marea pregătire de AI. Jar, a fost programat cu un studiu despre tinerii scriitori etc., dar I. Vitner n-a găsit de cuviință să răspundă acestor cereri, să realizeze propriile sale angajamente și promisiuni. Ion ISTRATI a subliniat că referatul Uniunii Scriitorilor a limpezit o serie de probleme a căror rezolvare prezenta dificultăți pentru scriitori. El a arătat necesitatea continuării acestor discuții creatoare
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pe 26 sept. 2006, când am fost anunțați că vom intra la 1 ianuarie 2007 în Uniune, că biata noastră clasă politică este măcar cu un cap mai responsabilă decât presa de la noi care, în bună măsură, a găsit de cuviință aproape să ridiculizeze cele două momente. Discuțiile, în cazul UE, nu s-au axat pe problemele aderării și pe responsabilitățile care derivă din acest pas, ci pe numirea viitorului comisar UE din partea României și pe jocurile de culise aferente. Este
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
unui ziar în limba română la București și râvna cu care se muncește pentru pregătirea fondării și a punerii în mișcare a publicației în cauză. Sanctitatea Sa a fost foarte mulțumit și, aderând la dorința S.V., cu amabilitate a găsit de cuviință să aloce prima anuitate din suma propusă, de 50.000 lire pe an, pentru o perioadă de 3 ani. Prin urmare, anexez cecul de la Banca Comercială Italiană și Română, în valoare de 50.000"936. Deși situația prezentată demonstra, la
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
TS Eliot după ce a luat și el acest premiu, odată ce ai un Nobel nu mai ai viitor în față, nu mai ai decât "un trecut glorios în urmă". E o mare curiozitate să vedem ce anume va găsi Pinter de cuviință să spună la Stockholm, dar un lucru e sigur: teoreticienii literari ar trebui să adulmece dâra noii literaturi. Oricât am încerca să glosăm pe tema Postmodernitatea a murit, trăiască postmodernintatea, istoria nu ne va ierta dacă nu recunoaștem, în al
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
doar acolo e cu putință. LV. Background Noises cere cititorului: "Oprește-ți mintea și ascultă". Nu te refugiezi în ironie. Poezia ta nu refuză compasiunea. Lirismul tău e grijuliu. Chiar și durerea ta e ascunsă sub un ecran de bună cuviință. Toate acestea sunt remarcabile, dată fiind dezlănțuirea indecenței din poezia Desperado. Cu pumnii strânși, desenezi imagini idilice. Cum îmbini intensitatea experienței de viață cu blândețea tonului poetic? Ești o fire domoală sau vrei să-ți eliberezi lectorul de vijeliile poetului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
-l relaxeze dacă este obosit, să-l distreze dacă este trist, să-l alinte spre consolare, dar în prim plan rămâne câștigul. Curtezana, spune Vatsyayana, trebuie să trezească clientului dorință, să-l măgulească și să-l părăsească când găsește de cuviință. De aceea trebuie să fie prudentă, să nu se implice total, rolul ei este mai cu seamă acela de a-i crea iluzii, de a-i oferi trupul, nu și sufletul și să poată întrerupe relația atunci când interesele ei o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cu priză la public, Nana are o viață complicată. Este întreținuta când a unuia când a altuia dintre bărbați. În apartamentul ei unii vin, alții pleacă. Un prinț scoțian venise cu ocazia Expoziției (era în 1867) și a găsit de cuviință să-și rezerve un loc la o reprezentație a piesei Blonda Venus, a felicitat-o emoționat pe protagonistă. O relație complicată a avut cu contele Muffat ce făcuse o pasiune adolescentină pentru frumoasa și aroganta blondă, era hotârât să facă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
scenelor sângeroase. El îl sfătuiește pe autorul dramatic să le situeze în afara scenei și să recurgă la povestirea unui martor pentru a informa spectatorul despre asta. Teoreticienii clasicismului se vor baza pe autoritatea lui Horațiu pentru a justifica, în numele bunei cuviințe, refuzul de a reprezenta ceea ce este sângeros și necesitatea povestirilor. Sau acțiunea se petrece pe scenă, sau este povestită când se înfăptuiește. Spiritul este mult mai puțin impresionat de ceea ce îi este transmis prin auz, decât prin tablourile oferite de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Academiei franceze asupra tragi-comediei Cidul, în 1638, îi reproșează lui Corneille neverosimilul piesei 22. Subiectul ei este "defectuos în partea cea mai esențială, ca acela căruia îi lipsește atât unul, cât și celălalt verosimil, comun și extraordinar. Căci nici buna cuviință a moravurilor unei Fete virtuoase, la început, nu este respectată de Poet, când ea se hotărăște să-l ia în căsătorie pe cel care i-a ucis Tatăl, nici Soarta printr-un accident neprevăzut și produs printr-o înlănțuire de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Medeei, închisoarea lui Egeu, piața publică. Singura unitate respectată de Corneille pe atunci, după cum precizează chiar el în "Aviz către cititor" de care își precede Văduva (1631), este unitatea de oraș: " În privința unității de loc, o interpretez după cum cred de cuviință, când o restrâng numai la dimensiunea scenei, când o lărgesc la un întreg oraș, ca în această piesă." Corneille procedează la fel și în Cidul, reprezentat la Marais în 1637. Își va explica procedeul în 1660, în Discurul despre cele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
apartamente, căreia i-aș atribui două privilegii: unul, ca fiecare din cei care vorbesc aici să o facă cu aceeași discreție ca și cum s-ar presupune că ar fi în camera lui; celălalt, ca în loc să intre în obiceiul comun de bună cuviință ca cei care ocupă scena să meargă să-i găsească pe cei care sunt în cabinetul lor pentru a le vorbi, aceștia să poată veni să-i găsească pe scenă, fără să șocheze buna cuviință, pentru a păstra unitatea de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în obiceiul comun de bună cuviință ca cei care ocupă scena să meargă să-i găsească pe cei care sunt în cabinetul lor pentru a le vorbi, aceștia să poată veni să-i găsească pe scenă, fără să șocheze buna cuviință, pentru a păstra unitatea de loc și legătura între scene." Este soluția adoptată de Corneille în Polyeucte. Acțiunea se petrece într-o anticameră comună cu apartamentul lui Felix și cel al fiicei sale, procedeu care acordă verosimilitate atât întâlnirilor amoroase
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sângeroase nu mai este la ordinea zilei în epoca clasică. Foarte prizat la începutul secolului, în teatrul lui Hardy, de exemplu, un asemenea spectacol apare pe atunci ținând de o concepție arhaizantă și barbară a scenei. Din grija față de buna cuviință, unii teoreticieni se refugiază în spatele autorității Anticilor pentru a recomanda nefolosirea lui. Numai Horațiu interzice totuși reprezentarea actelor de violență, pe care Aristotel nu le condamnă. El se mulțumește să-și arate preferința pentru scenele în care pateticul se naște
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a căror viziune riscă să fie penibilă. Catastrofa din ea este "poate puțin prea sângeroasă, scrie el. Într-adevăr aproape că nu apare niciun actor aici care să nu moară la sfârșit." Pentru a explica această nerespectare a normelor bunei cuviințe, el aduce două motive, de natură foarte diferită, violența subiectului, pe care îl ia de la Fenicienele lui Euripide, și lipsa lui de experiență ca autor debutant. "Dar, de asemenea, este vorba de Tebaida, adică subiectul cel mai tragic al Antichității
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]