3,132 matches
-
Cetățuie. Este de presupus că aici va fi existat o cetate dacică, ce controla acest nod de comunicații și care va fi fost distrusă de fortificația austriacă, amplasată pe acest loc la începutul sec. XVIII. În ori ce caz urmele dacice din vatra orașului Cluj sunt sporadice, astfel încât nu este sigur că numele preroman Napoca, sau Napuca, a fost împrumutat de romani de la o așezare dacică din apropiere, sau va fi fost purtat de întreaga regiune situată pe cursul superior al
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
fortificația austriacă, amplasată pe acest loc la începutul sec. XVIII. În ori ce caz urmele dacice din vatra orașului Cluj sunt sporadice, astfel încât nu este sigur că numele preroman Napoca, sau Napuca, a fost împrumutat de romani de la o așezare dacică din apropiere, sau va fi fost purtat de întreaga regiune situată pe cursul superior al Someșului Mic. începe de fapt cu epoca romană. După cucerirea Daciei, la începutul secolului al II-lea și transformarea acesteia în provincie, Traian a pus
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. Savant și pionier al culturii române, cu o operă de valoare incontestabilă în ansamblul său, acesta afirmă într-adevăr în "Etymologicum magnum Romaniae" că dinastiile princiare medievale din Țara Românească și Moldova descindeau dintr-o castă dacică ce își avea originile în vremea lui Burebista. Ideea este reluată astăzi pe numeroase site-uri care vehiculează teze protocroniste. Totuși, un exemplu mult mai edificator este Nicolae Densușianu, ale cărui scrieri sunt grupate în principal în "Dacia preistorică". Acesta
Protocronism () [Corola-website/Science/306744_a_308073]
-
reîntregirea țării, ideologia de nuanță protocronistă a început să câștige în simpatie în unele cercuri politice. Garda de Fier, organizație de extremă dreaptă, cocheta mai ales cu ideea unei integrări a ceea ce se voia a fi, un mesaj zamolxian (adică dacic) în propria sa ideologie. Criticând fenomenul, Șerban Cioculescu introduce în 1941 termenul "tracomanie" pentru respectivele exagerări. Mircea Eliade, deși el însuși era sursă de inspirație pentru exagerări contemporane și ulterioare, relua termenul lui Cioculescu și vorbea de „un curent care
Protocronism () [Corola-website/Science/306744_a_308073]
-
și „"industrial"” al narciselor, prin vandalism, acestea și-au restrâns foarte mult aria de apariție. Aria naturală este suprapusă sitului Natura 2000 - "Poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului" și dispune de șase clase de habitate naturale de interes comunitar ("Păduri dacice de stejar și carpen"; "Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri"; "Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin"; "Pajiști cu Molinia pe
Poienile cu narcise din Dumbrava Vadului () [Corola-website/Science/306834_a_308163]
-
apoi de o cercetare arheologică amănunțită inițiată în 1964 de către echipa lui Constantin Daicoviciu. Prima cetate a fost ridicată în secolul IX . K. Hodor, care a descris în 1837 ruinele cetății, presupunea că a fost ridicată pe locul unei cetăți dacice . Alte teorii susțin că cetatea ar fi fost ridicată parțial peste o mai veche așezare datată secolele VIII-IX. Cetatea secolului IX era apărată cu șanțuri și cu valuri de pământ. În această perioadă s-a ridicat și un turn patrulater
Cetatea Dăbâca () [Corola-website/Science/306933_a_308262]
-
din Timișoara s-au orientat spre subiecte de hidronimie. Dintre lucrările de peste hotare referitoare la hidronomia cursurilor de apă de pe teritoriul României, sunt de semnalat cercetările academicianului bulgar Vladimir Georgiev care s-a ocupat în special de identificarea unor denumiri dacice ale râurilor. Dintre lucrările mai recente privitoare la hidronomia din peninsula balcanică iese în evidență studiul lui Michel Pillon - Hydronymie et toponymie dans les régions orientales de l'Illyricum, de la conquête romaine aux invasions slaves (II s. av. J.-C
Hidronimie () [Corola-website/Science/306954_a_308283]
-
multor plante și animale iubitoare de căldură, care s-au adaptat la condițiile din acest spațiu geografic. Parcul Natural Porțile de Fier se încadrează din punct de vedere biogeografic în Subprovincia banto-getică, ce este inclusă la rândul său în provincia dacică (Călinescu, 1968). La rândul ei, provincia dacică aparține Subregiunii mediteraneene, prezența a numeroase specii submediteraneene și mediteraneene fiind un argument în acest sens. Influențele dacice și submetideraneene interacționează, ducând la formarea unor grupări vegetale complexe, unice în România, ce constituie
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
care s-au adaptat la condițiile din acest spațiu geografic. Parcul Natural Porțile de Fier se încadrează din punct de vedere biogeografic în Subprovincia banto-getică, ce este inclusă la rândul său în provincia dacică (Călinescu, 1968). La rândul ei, provincia dacică aparține Subregiunii mediteraneene, prezența a numeroase specii submediteraneene și mediteraneene fiind un argument în acest sens. Influențele dacice și submetideraneene interacționează, ducând la formarea unor grupări vegetale complexe, unice în România, ce constituie vegetație de tip submediteranean. (Matacă, C.C.M.E.SI
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
punct de vedere biogeografic în Subprovincia banto-getică, ce este inclusă la rândul său în provincia dacică (Călinescu, 1968). La rândul ei, provincia dacică aparține Subregiunii mediteraneene, prezența a numeroase specii submediteraneene și mediteraneene fiind un argument în acest sens. Influențele dacice și submetideraneene interacționează, ducând la formarea unor grupări vegetale complexe, unice în România, ce constituie vegetație de tip submediteranean. (Matacă, C.C.M.E.SI.). În arealul parcului trăiesc specii de plante și animale cu importanță majoră atât pentru România cât și pentru
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
nigra ssp banatica"), mierluță de cataracte ("Minuartia cataractarum"), mărarul Porților de Fier ("Pragnos carinata"), colilia Porților de Fier ("Stipa danubialis"), laleaua cazanelor ("Tulipa hungarica"), garofița bănățeană ("Dianthus banaticus"), barba ungurului ("Dianthus spiculifolius"), clopoțeii cazanelor ("Campanula crassipes"), breabănul ("Dentaria glandulosa"), sorbul dacic ("Sorbus dacica"), cimbrișor ("Thymus comosus"). Elemente mediteraneene ajung în Defileul Dunării la altitudini mari: cerul ("Querqus cerris"), gârnița ("Querqus frainetto"), scumpia ("Cotinus coggyria"), mojdreanul ("Fraxinus ornus"), liliacul sălbatic ("Syringa vulgaris"), alunul turcesc ("Corylus colurna"). Vegetația din spațiul Parcului Natural Porțile
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
banatica"), mierluță de cataracte ("Minuartia cataractarum"), mărarul Porților de Fier ("Pragnos carinata"), colilia Porților de Fier ("Stipa danubialis"), laleaua cazanelor ("Tulipa hungarica"), garofița bănățeană ("Dianthus banaticus"), barba ungurului ("Dianthus spiculifolius"), clopoțeii cazanelor ("Campanula crassipes"), breabănul ("Dentaria glandulosa"), sorbul dacic ("Sorbus dacica"), cimbrișor ("Thymus comosus"). Elemente mediteraneene ajung în Defileul Dunării la altitudini mari: cerul ("Querqus cerris"), gârnița ("Querqus frainetto"), scumpia ("Cotinus coggyria"), mojdreanul ("Fraxinus ornus"), liliacul sălbatic ("Syringa vulgaris"), alunul turcesc ("Corylus colurna"). Vegetația din spațiul Parcului Natural Porțile de Fier
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
situată în apropierea localității Pescari (județul Caraș-Severin) la 80 m altitudine față de nivelul Dunării este o peșteră de dimensiuni mici măsurând numai 16 m lungime. Peștera a fost declarată rezervație arheologică fiind descoperite urme de locuire din perioada protodacică și dacică dar și urme de artă rupestră datată paleolitic și neolitic. Peștera Veterani este situată în rezervația naturală Cazanele Mari la 25 de km distanță de Orșova. De-a lungul timpului peștera a fost folosită ca altar de sacrificiu sau de
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
neolitice și ele se află în posesia autorului acestei monografii, exceptând vasul de ceramică. Și strămoșii noștrii daci au lăsat urme ale conviețuirii lor. Astfel în punctul numit Piscul Șasăi, la Eleșteul lui Guran, s-au identificat urmele unei cetăți dacice, care după studiile întreprinse, ar fi fost locuită din secolele III-II a.Chr. până prin anii 600 - 700 p.Chr. când a fost incendiată de popoarele migratoare și părăsită de localnici. Tot aici, la circa 200 m spre sud s-a
Comuna Tetoiu, Vâlcea () [Corola-website/Science/302046_a_303375]
-
localității. Între secolele VII-XIII arealul Horezu-Costești a cunoscut năvălirile barbare, în special slavi dar și pecenegi sau cumani, aceștia lăsându-și amprenta asupra toponimiei, hidronimiei și antroponimiei locale. Dar dintre satele costeștene, Pietrenii au păstrat cel mai mult vechile toponime dacice, datorită poziționării sale mai greu accesibile, de sub muntele Buila: Târsa, Ciorobești, Prislop, etc. În secolul XIII teritoriile aferente arealului horezan erau integrate cnezatului lui Litovoi, ucis în luptele cu ungurii din anul 1271. Legenda spune că localitățile Bărbătești, Dobriceni și
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
lut ars, amestecat cu nisip fin în nuanță cenușie deschisă și negricioasă (cultura bronzului). Acestora le urmează fragmente de olărie prefeudală locală ce-și au originea în ceramica romană provincială 3, lucrată la roata simplă ori cu mâna, după tradiția dacică sau cea adusă de slavi 4 decorată cu motivul șuviței de frânghie reliefat, arse în cuptoare sau la soare (cultura Clănița), funduri de vase sgrafitate și smălțuite cu reflexii aurii și verde închis, ori în nuanță brună (a doua jumătate
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
vor fi înfrânți de romani. În urma acestei victorii, Roma își întinde stăpânirea și asupra Dobrogei (28 î.Hr.). Dobrogea a fost inclusă în a doua jumătate a secolului I î.Hr. în provicia romană Moesia Inferioara de către împăratul Octavian Augustus. În timpul războaielor dacice Dobrogea a fost un teatru de război între daci, aliați cu sarmații contra romanilor. Una din cele mai strălucite victorii ale romanilor în aceste războaie a fost cea de la Adamclisi (102), unde s-a ridicat monumentul de la Tropaeum Traiani. Printre
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
explicată și prin persecutarea creștinilor latinofoni de către slavii păgâni și apoi de către păgânii avari, pecenegi, cumani și tătari. Moesia inferioară a fost vizitată de apostolul Andrei, fratele Sfântului Petru, ca și de discipolii direcți ai acestora, cu mult înainte de Războaiele dacice. Se cunoaște nu numai relatarea, dar și o peșteră din Dobrogea unde tradiția creștină afirmă că Sfântul Andrei s-a adăpostit în timp ce își mărturisea credința, nu cu mult înainte de a fi martirizat. Unele cercetări menționează că Sfantul Andrei a petrecut
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Acesta conservă cinci tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: "Păduri medio-europene de fag din" Cephalanthero-Fagion; "Păduri dacice de fag" (Symphyto-Fagion); "Păduri de fag de tip" Luzulo-Fagetum; "Păduri din" Tilio-Acerion "pe versani abrupți, grohotișuri și ravene"; și ultimul de tip "Tufărișuri subcontinentale peri-panonice". În 1595, pe Tâmpa au fost plantați fagi și brazi, lucru care s-a repetat
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
1814 a produs grave stricăciuni bisericii. , cunoscută și sub denumirea de Mănăstirea Vlad Țepeș este situată pe o mică insulă din partea de Nord-Vest a lacului Snagov. Vechi centru de spiritualitate și cultură ortodoxă, el dăinuie pe temeliile unei vechi așezări dacice. În urma cercetărilor arheologice din 1933, o primă așezare monahala a existat aici în secolul al XI-lea, care, fiind din lemn, a ars. Prima atestare documentara scrisă, referitoare la această mănăstire, datează din a doua jumătate a sec. al XIV
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
și publicat numeroase tipuri și variante monetare noi. este, alături de Dimitrie A. Sturdza, Constantin Moisil și Nicolae Docan, unul dintre cei mai de seamă numismați români și europeni. Interesul său științific a acoperit întregul domeniu al numismaticii, de la cea greacă, dacică, celtică, romană, bizantină, medievală balcanică și vest-europeană, islamică, până la cea modernă și contemporană, ca și arta medaliei, dar și al unor domenii surori, cum ar fi heraldica și sigilografia. Deși are contribuții esențiale privind numismatica antică, Octavian Iliescu poate fi
Octavian Iliescu () [Corola-website/Science/303401_a_304730]
-
valea Mureșului. S-au descoperit aici urme de locuire din neolitic și din epoca bronzului iar prezența unor blocuri de piatră cioplită, cu caracteristicile tăieturi în formă de coadă de rândunică, îi face pe arheologi să intuiască rămășițele unei fortificații dacice. După invazia tătarilor, a fost construită o cetate nouă de către regele Béla al IV-lea, primul document despre cetate datând din 1269. Cetatea Devei apare menționată într-un act de danie al tânărului rege Ștefan, fiul lui Béla al IV
Cetatea Deva () [Corola-website/Science/302446_a_303775]
-
Numeroase denumiri dacice de plante medicinale sunt cuprinse în două lucrări antice de medicină, prima aparținând lui Dioscoride Pedanios, iar a doua lui Pseudo Apuleius. Conform atestărilor unor istorici medievali, printre care se găsește și Iordanes, dacii erau buni cunoscători ai plantelor medicinale
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
de limbă dacă pe care ni l-a lăsat istoria, altfel atât de parcimonioasă cu informațiile privind limba dacilor. Cuvintele dace care ni s-au păstrat prin lucrările lui Dioscoride și Apuleis sunt prezentate separat, la articolul „Listă de denumiri dacice de plante medicinale”. Despre Dioscoride Pedanios, Coloman Vaczy ne informează că a trăit în sec. I d. Hr. Era originar din Anazarba, localitate aflată în Cilicia (Asia Mică). A fost militar, probabil medic în armata romană, pe timpul domniei împăratului Claudius (42-54
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
să fie posibilă o redare corectă a unora dintre fonemele limbii dace. Este de reținut remarca istoricului Gheorghe I. Brătianu, care scrie că autorii greci și latini n-au reușit niciodată să transcrie perfect denumirile autohtone ale râurilor din spațiul dacic. Alexandru Philippide insistă și el asupra aceleiași idei. El spune: „Pe teritoriul european noi știm sigur cum se pronunțau numai numirile topice latinești și grecești. Cum se vor fi pronunțat în realitate numirile topice barbare, nu știm. Se poate întâmpla
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]