2,772 matches
-
și o fată frumoasă, astralizați deopotrivă? Să scriu la o poveste de dragoste, atemporală, într-un loc care e și nu e România, despre o iubire nu pe paralela 45, ci într-un dulce anonimat hiperboreic?... "un cer de stele dedesubt/ deasupra: cer de stele"? Să las deoparte romanul deghizat în eseu ori eseul politic deghizat în roman, la care mă nevoiesc și să descriu, pe două sute și ceva de pagini, visul unei nopți de vară. L-aș putea numi Lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu, stai; relieful pieptului se estompează, un ochi rămîne deschis și cînd i-l acoperă pasta groasă. Roșul sîngelui nu se distinge de roșul cumpărat, de pe spatulă. Inima abia mai bate. Nu regretă, nu plînge, îi miroase a moarte. Trece dedesubt, dincolo de limita zidului, dincolo de frescă. Se desface: venele și nervii, mirosul, gustul, plăcutul s-au prefăcut în frescă. Fresca e însăși îngereasa, Fecioara, Măria. E moale, și caldă, și vie, în veacul vecilor. De-asta și merită văzută de toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un efort de voință. Mi-l imaginam în spital: pasăre intrată din greșeală pe fereastra deschisă. Mi-l imaginam năucit de mirosul de dezinfectant, de clor, de camfor, de iod. Chimioterapeutivat, iradiat, deci. Rezerva albă, plină de seringi, pastile, eprubete; dedesubt, altă rezervă albă, și alta, și alta, iar la capăt coșciugul, sicriul, lada sinistră de lemn. Ca să nu mă gîndesc la înghețul din morgă. Brăduț, care a stat cu el ultimele zile, îmi telefona că nu se mai mișca. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
care se vor duce undeva la mare și vor face un leu viu de nisip, cu o comoară înăuntru!... Un leu de nisip? Care are o comoară înăuntru? Da-da. Și sunt niște scări în gura lui, care duc înăuntru, dedesubt. Dar ai vrea să vezi comoara de care ți-am spus? Da... dar n-ai mai terminat povestea... Atunci hai să ne ducem pe balcon, că eu am acolo nisip și tot ce-mi trebuie!... 4 ani și 9 luni
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
mult mai prezentă în viețile oamenilor decât și-ar putea imagina cineva... Scriitorul strânse balustrada cu putere, până când degetele se albiră, iar încheieturile protestară dureros... Și se prăbuși din nou. Balustrada podului este vopsită în negru și rece la atingere. Dedesubt, șuvoiul înspumat al râului plimbă către o posibilă deltă mii de umbrele colorate care se rotesc amețitor. Ce noroc pe capul meu, dacă reîncepe să plouă nu trebuie decât să întind mâna, de pe mal, și să apuc o umbrelă, îi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Rochie de seară. Designer: Chanel. Lungime: Gleznă. Culoare: Roșie. Mărime: Zero. Descriere: Mărgele cusute de mână, fără mâneci, linie curbată a gulerului, fermoar mascat lateral, căptușeală groasă de mătase. Serviciu executat: Prim curățat. Preț: $670. Mai era o adnotare suplimentară dedesubt, din partea patroanei atelierului, femeie care, cu siguranță, plătea chiria atelierului și pe cea a apartamentului personal cu banii primiți de la Elias‑Clark de pe urma patimiii Mirandei pentru o curățătorie scumpă: Am lucrat cu mare plăcere la o asemenea rochie superbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
albă (ce periculos!ă, Întreg acest mobilier odihnindu‑se pe un covor alb cu țesătură deasă, așternut special pentru evenimentul serii. Lumânări votive albe, așezate În suporturi simple, albe, de porțelan, dădeau o lumină albă, delicată și iluminau ușor de dedesubt bujorii (dar fără a‑i face să pară cuprinși de flăcăriă și Împrăștiau o lumină subtilă și discretă În jurul mesei. Singurele pete de culoare din Întreaga Încăpere proveneau de la tablourile care atârnau pe pereți de jur-Împrejur, În nenumărate nuanțe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu niște fețe imprimate pe ele, mari cât pagina. Pe fiecare față era trasat un machiaj impresionant. Alison chiar machiase chipurile de pe hârtie cu produsele din valiză. O față era etichetată „Eleganță relaxată de seară“, dar avea o nota bene dedesubt, cu litere negre de‑o șchioapă: „NU SE POTRIVEȘTE PENTRU OCAZII EXTREM DE FESTIVE!!! PREA CASUAL!!“ Fața cea casual avea pe ea un strat subțire de fond de ten mat, o nuanță subtilă de pudră care adăuga bronz, o idee de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
reușit să șchioapete pe scări În jos și să le dea bună dimineața alor mei, care erau amândoi Îmbrăcați de serviciu și Își luau rămas‑bun de la Kyle. Mi‑am făcut patul și l‑am Împins pe al lui Lily dedesubt, după ce am avut grijă să‑i bat bine perna Înainte de a o pune În șifonier pentru restul zilei. Își revenise din comă Înainte ca eu să cobor din avionul cu care sosisem de la Paris și, după Alex, eu fusesem prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ahtiați de pitoresc la modul vlahuțian. Ei, iată Podul! Nimic mai impresionant În acest oraș a cărui construcție unică este Grădiștea decât arhitectura maiestuoasă a Podului. Pași redundanți pe carcasa lui sonoră; nu știi ce să privești, apele tulburi de dedesubt sau solzii metalici, Încolăcindu-se pe brațele musculoase, sobre. Pe aici se merge spre Slătioara, fetele se opresc pe pod, deasupra celui de-al doilea braț, iar băieții coboară și fac baie. Careva lansează prima barcă de hârtie; Irimescu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
avea un glas mic, subțirel și totuși alinător. Glasul acesta se suia în văzduh ca o dâră de fum de tămâie, împrăștiindu-se în tăcerea îndoliată ce stăpânea nu numai conacul, ci toată împrejurimea. Răspunsurile dascălului, mașinale și fonfăite, rămâneau dedesubt, se amestecau cu rumegatul indiferent și mut al boilor, ale căror cozi lungi se legănau ritmic, alungând muște imaginare. Grigore Iuga stătea lângă loitra carului cu coșciugul tatălui său, având alături pe Titu Herdelea ca un aghiotant credincios. În partea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Într-o zi o să-ți fie dor de vorbele astea, își începu maică-sa litania bine-știută. O să mă cauți și n-ai să mă găsești. O să vezi doar capotul agățat în cui, cu mânecile bălăngănindu-se goale, și papucii puși dedesubt. Tu n-ai trăit așa ceva, să știi ce greu e, să vezi haine pe care n-are cine să le mai îmbrace și pantofi pe care n-are cine să-i mai încalțe. E mai rău decât atunci când pui capacul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să lase restul lumii în urmă. Ajunseră aproape de lizieră, unde, dincolo de copaci, începea câmpia. Iar acolo, în țarcul lor de sârmă împletită, ghemuiți ca într-o pândă lipsită de țintă, unii cu capetele lăsate într-o rână, cu cozile strânse dedesubt, alții cu elitrele căzute, zăceau cu dinții tociți, cu ghearele trase în teacă, cu articulațiile înțepenite, monștrii de odinioară. Petrache scutură lacătul, care se deschise numaidecât. Iar fiarele nici măcar nu-și ridicară ochii. Când eram copil, mi-era frică de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nasul mi se ascuțise și buzele se subțiaseră. Nu mai recunoșteam nimic din mine, dar puneam asta pe seama degetelor care tremurau, nu pe seama pomeților care se ascuțiseră ori a pielii care se căznea să mă acopere, de parcă oasele crescuseră pe dedesubt. Când m-am zărit în vitrina lucioasă a unui magazin, mi-a venit să-mi dau binețe ca unui străin și mi-am dat seama că degetele n-aveau nicio vină. Dar mai era un motiv pentru care făpturile noastre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu știm cum, nu înțelegem, spunea Confucius. El e în afara puterii noastre, spunea Lao Zi. Cosmina privi chipul învinețit al bolnavului, cu tâmplele strânse în bandaje. Sub pleoapele închise, pupilele păreau nemișcate. Comă. Ca și cum ai merge pe o frânghie și dedesubt se cască abisul. Dacă privești în jos, spre abis, te va privi, la rândul lui, și atunci ești pierdut. Cosmina își termină de desenat dragonul, scrise dedesubt „gând“, apoi, căutând zadar nic o tresărire pe chipul bolnavului, completă : „gândul morții
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pleoapele închise, pupilele păreau nemișcate. Comă. Ca și cum ai merge pe o frânghie și dedesubt se cască abisul. Dacă privești în jos, spre abis, te va privi, la rândul lui, și atunci ești pierdut. Cosmina își termină de desenat dragonul, scrise dedesubt „gând“, apoi, căutând zadar nic o tresărire pe chipul bolnavului, completă : „gândul morții“. „Zgomotele trasează frontiere. Poți spune, de pildă, că tăcerea înseamnă absența oricărui zgomot. Dar nu poți spune că zgomotul înseamnă absența oricărei tăceri. Să zicem că smârcurile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tăceri. Să zicem că smârcurile acoperă smocurile de iarbă. Înseamnă asta absența ierbii ? Ori cerul se îngroașă, vinețiu și noros. Înseamnă asta oare absența soarelui ? Într-un fel, viața e un fel de a amesteca tencuielile, încât adesea frescele rămân dedesubt și tencuielile crăpate se arată deasupra. Uneori, tăcerea străpunge prin smârcurile zgomotoase. Așa cum, în închisoare, ți se face dor de propria umbră, tot așa ți se face dor de tăcere. Curgerea sângelui prin vine rămăsese singurul loc unde mai exista
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-l poți identifica, simțeai un huruit care venea din felul în care se urneau mecanismele temniței. Un zgomot neîntrerupt, ca și cum dincolo de ziduri ar fi curs o apă tumultuoasă, sfărâmându-se în bolovani, numai că nu știai de unde vine, de dedesubt sau de deasupra. În primele zile, bolboroseala asta mă împiedicase să dorm, mă asurzea, pur și simplu, îmi venea să strig, ca s-o acopăr. Nu aveam voie să strigăm, de fapt, cât timp a durat reeducarea, nu aveam voie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
peretele ăsta ? Vinișoarelor din perete le spunem crăpă turi. Peste o săptămână vin să văruiască. Gata cu vinișoarele. Altă dată, așteptăm cu anii. Așa și la om. Uneori fisurile se acoperă cu o tencuială nouă, alteori nu. Sau văruim, dar dedesubt rămâne tot coșcovit. Cosmina continuă să privească radiografia. Apoi, dintr-odată, se întoarse spre el. Efrem își făcu de lucru printre fotografii. — E adevărat ce mi-a spus Papi ? — Tot ce spune Papi e adevărat. Nici chiar atunci când vrea să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
le vine lăcomia, coada ochilor se desfăcea într-un evantai de zbârcituri. Iar pleoapele atârnau, ca umflate de împunsătura unui ac. Trăsăturile feței suiau ascuțite, pe urmele lor rămăseseră linii adânci, ca și cum cineva îi cususe pielea neîndemânatic cu iglița, pe dedesubt. Barba nerasă de câteva zile, în loc să acopere, nu făcea decât să adâncească brazdele din obraz. Iar sângele, căznindu- se prin strâmtorile acelui obraz lipit de oase, se bulucea către nas, spărgându-se în vinișoare roșii, spre capătul bont. Hainele îi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
așteptând ce va urma. — Și cu drogurile cum a fost ? Ați găsit multe ? — Multe, încuviință Pavel Avădanei, fără să înțeleagă tonul adevărat al întrebării. Am găsit în sticle peste tot, și la Universitate, și acolo pe unde trece lumea pe dedesubt, ascunse în niște camere. — Bine, măi, omule, dar drogurile sunt prafuri, nu se țin în sticle. Așa v-or fi zis oamenii ăia care vă asmuțeau, dar alea nu erau droguri. Cine știe ce-or fi fost... — Ba erau sticle
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cele mai rele presimțiri ale lui Jenică. Așa că, oricum ar fi, le-am luat-o înainte. Hai, repede, până nu le uit. Nu le-ați scris pe ceva ? Femeia închise ochii, concentrându-se. Un fel de gândaci îi mișcau pe dedesubt pleoapele. — Nu le-am scris, șușoti repede. Mi-era frică să nu le vadă careva. Tu ! strigă dintr-odată, dându-se un pas înapoi. Tu abia aștepți să le vezi, ca să mi le furi ! — Cum să vi le fur, dacă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
oraș, al betoanelor și asfalturilor care nu aveau anotimpuri, căci nu lăstăreau și, de aceea, nici nu se desfrunzeau. De această dată, Magul frunzelor rămase în urmă, târându-se ca un paing. Jocul se încheie mult prea devreme, rădăcinile rămăseseră dedesubt, ținând pe umeri blocurile noi, acele suprafețe plane ori verticale ce tăiau lumina, ca niște lame de sticlă. Castanii se trăseseră în pământ. Orașul cel nou era un Erehteion al castanilor. Jocul se terminase. Fusese mai scurt ca altădată, iar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lână, să împletesc cât ține publicitatea. Jenică se ridică fără chef. — Sunt în hol, spuse maică-sa. Vezi să nu deschizi ușa de la biroul lui taică- tu. Știi că n-ai voie acolo... Jenică încuviință fără o vorbă. Simți, pe dedesubt, hainele tricotate de maică-sa, ciorapii, flanelul, furnicându-l de la câlcâie până la șira spinării și strângându-l la subsuori. Pipăi pereții acestei cuști nezăbrelite și, tocmai de aceea, mai rea decât o cușcă adevărată. Se opri pentru o clipă în fața
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ea, închizând ușa. Maca oftă, mai trase o dușcă, apoi luă una din sandale și începu s-o arunce în sus. Își aminti, deschise ușa de la intrare cu băgare de seamă și privi în jos, spre etajul al doilea. De dedesubt, din crăpătura ușii, ochii lucioși și uscați ai bătrânului scânteiară, atât cât Maca să-i poată observa, înainte de a se trage îndărăt. — Bâțâitule ! Moș Coprol ! strigă, înainte de a trânti ușa. Fata se oprise în pragul băii. Avea un prosop în jurul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]