2,722 matches
-
nu păgânii; spanioliiauspus povestea cuceririi statelor Mexic și Peru, și nu aztecii sau incașii (Commager, 1966). Asupra acestor aspecte nu este cazul să se insiste mai mult. Un fenomen nou ar fi necesar să fie înregistrat. Este ceea ce aș numi „democratizarea istoriei”. În lumea contemporană, istoria încetează tot mai mult să fie povestea creată de națiunile europene albe despre ele și despre restul lumii. Ea încetează să mai fie punctul de vedere al statelor puternice sau învingătoare. Ea începe să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
transfugii politici În Vest ce au devenit indezirabili și cenzurați În țară. Totuși, o anumită opoziție a Început să se resimtă, cu surdină, pe măsură ce iluziile reformiste ale sociologilor se destrămau În contact cu rezistența sistemului la umanizarea relațiilor sociale, la democratizare, la creșterea calității vieții etc. Se pot identifica câteva strategii defensive construite de sociologi În cercetările efectuate: a) ,,stratagema” caracterului local al investigațiilor care le permitea cercetătorilor să descopere probleme sociale, disfuncții variate, ca, de exemplu, ,,căderea nivelurilor” În organizații
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și realismului organizării sociale, asimilarea științei, În mod special a modelelor cristalizate În Occident, o centrare efectivă pe nevoile omului. Acest program a avut vocația schimbării „de jos În sus”, prin reforme punctuale și sectoriale, forțând sistemul comunist În direcția democratizării, a creșterii raționalității și a centrării pe nevoile populației. Programul de schimbare revoluționară prin decizii politice a fost Înlocuit prin unul de schimbare incrementalistă, „pas cu pas”, „de jos În sus”. Programul schimbării de jos În sus a avut, inevitabil
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
diferite de programul comunist, pentru a fi tolerat de regim, a dezvoltat o ideologie protectivă, dar mai mult la nivel declarativ a compatibilității sale cu programul comunist. În substanța sa, el presa Însă În sensul reformei/schimbării sale În direcția democratizării și raționalizării. Purtătorii acestui program au fost diferiți de purtătorii primului program: sociologii formați În perioada de dinainte de război, care au revenit În forță cu competența și prestigiul lor, au avut o influență decisivă În orientarea acestui program, ca tematică
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
restanțelor la salarii și pensii, precum și creșterea mărimii acestora 9,6% Perfecționarea calității bunurilor și serviciilor 2,5% Transparența hotarelor și libera circulație 1,9% Starea educației 0,3% Asistența socială pentru păturile vulnerabile 1,1% Starea agriculturii 1,0% Democratizarea societății postcomuniste 1,9% Înviorarea economiei țării 2,7% Oportunitatea de a realiza propriul interes 1,4% Relațiile dintre populația dominantă și minoritățile etnice 0,4% Metamorfoza culturală a cetățenilor 0,4% Libertatea credinței 1,0% Dezvoltarea locală 0,8
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
S. (2002). Opinia publică: gândesc masele despre ce și cum vor elitele? București: Editura Economică. Dogan, M. (2001). Trust-mistrust in European Democracies. Sociologie Românească, 1-4. Mărginean, I., Precupețu, I., Precupețu, M. (2001). România În cadrul celui de-al treilea val al democratizării. Sociologie Românească, 1-4. Miftode, V. (1995). Metodologia sociologică: metode și tehnici de cercetare sociologică. Galați: Editura Porto-Franco. Rotariu, T., Iluț, P. (2001). Ancheta sociologică și sondajul de opinie: teorie și practică. Iași: Editura Polirom. * * *, Democrația și tranziția socială În regiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
acuitate) în societatea românească actuală rămâne prezentă, fie numai într-un stadiu recesiv, o predispoziție deopotrivă culturală și ideologică pentru cântecul de sirenă al mirajului populist. Odată cu identificarea unei atari predispoziții devine inteligibilă, cred, și evoluția greoaie a procesului de democratizare în România postcomunistă. Chiar înțeles în sensul unui agent "democratizator" - așa cum propune și una dintre concluziile volumului de față, cel puțin pe latura inclusivă a modului în care definește democrația, în manieră minimală, Robert Dahl3 - populismul ideologic și cultural (având
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nonliberală. În fapt, chiar etimologia termenului "democrație" face aluzie la ideea autoguvernării poporului, deci la un sistem politic în care poporul conduce (Przeworski, 2010: 8-9). Cea mai comună definiție a democrației fără adjective, care este întrebuințată adesea în literatura despre democratizare, îl urmează pe economistul austriac Joseph Schumpeter, care a definit democrația drept un aranjament instituțional capabil să ducă la decizii politice, care să pună în operă binele comun. Acest aranjament instituțional implică un sistem în care poporul decide asupra acestor
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
legii" (Zizek, 2008: capitolul 6). În al doilea rând, democrația liberală tinde să sacralizeze consensul și nu admite că democrația înseamnă, inevitabil, a lupta pentru ceva și împotriva cuiva. În acest sens, ideea democrației radicale este apropiată de noțiunea de "democratizare a democrației", dezvoltată de Boaventura Sousa de Santos și de Leonardo Avritzer (2005). Chiar dacă instituțiile democrației liberale reprezintă o realizare importantă, acestea trebuie, totuși, amendate și completate cu inovații, al căror scop nu este numai acela de a permite accesul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
chiar natura sa, populismul este democratic, chiar dacă mulți lideri populiști (odată ce ajung la putere) pot să nu manifeste o conduită democratică". Astfel, ne putem aștepta ca populismul să joace un rol pozitiv deosebit, mai cu seamă în primele faze ale democratizării, oferind poporului posibilitatea să se exprime, atacând autoritarismul establishmentului și făcând presiuni pentru asigurarea de alegeri libere și corecte. (Mudde și Rovira Kaltwasser 2010). De asemenea, relația populismului cu democrația reprezentativă este și ea predominant pozitivă. Numeroși autori au argumentat
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
punerea acestora în practică (Tilly, 2007: 15). Natura transregională a proiectului pe care îl propunem, implică faptul că avem de-a face cu o serie diversă de regimuri ale democrației liberale. Într-adevăr, rezultatul "celui de al treilea val al democratizării" a reprezentat o extindere semnificativă a poliarhiilor, dar și o diversificare a acestora. Nu este deci surprinzător faptul că în dezbaterea academică accentul s-a mutat progresiv de la explicarea regimurilor de tranziție la evaluarea calității democrației (Mazzuca, 2010; Morlino, 2004
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
o serie de probleme și de politici publice în limbaj politic (mai degrabă decât în cel economic sau juridic). (6) Populismul poate revitaliza dimensiunea conflictuală a politicii, revigorând astfel atât opinia publică, cât și mișcările sociale și stimulând procesul de "democratizare a democrației". 1.4.2 Efecte negative În timp ce majoritatea efectelor pozitive sunt legate de includerea unor grupuri anterior excluse (fie că excluderea este subiectivă sau obiectivă), cele mai multe efecte negative menționate în literatură sunt legate de marginalizarea anumitor grupuri sociale, de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
se face politică în Canada? Antrenând o transformare de proporții a sistemului canadian de partide, Partidul Reformei a reușit într-o oarecare măsură să "revitalizeze atât opinia publică, cât și mișcările sociale", proclamându-și intențiile de a "adânci procesul de democratizare a democrației" (efectul pozitiv 6). Așa cum s-a arătat mai devreme, Reformiștii au reprezentat un vehicul politic pentru acele organizații și tendințe ideologice care ulterior s-au bucurat de o primire pe jumătate entuziastă, deoarece noua orientare consevatoare a partidului
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
stau lucrurile, iar cei afiliați mișcărilor de stânga sau de centru-stânga susținând contrariul. Acest tip de judecată este legat de modul în care fiecare evaluează "vitalizarea" socială și economică a mișcării conservatoare și "devitalizarea" mișcării sociale de stânga susținătoare a "democratizării democrației". Aici, standardele privind democratizarea variază destul de mult, de aceea utilizarea sugestiilor din introducerea volumului se pot dovedi utile. Din punct de vedere procedural, a avut reforma vreun efect asupra capacității cetățenilor de a evalua angajamentul guvernului pentru drepturi egale
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mișcărilor de stânga sau de centru-stânga susținând contrariul. Acest tip de judecată este legat de modul în care fiecare evaluează "vitalizarea" socială și economică a mișcării conservatoare și "devitalizarea" mișcării sociale de stânga susținătoare a "democratizării democrației". Aici, standardele privind democratizarea variază destul de mult, de aceea utilizarea sugestiilor din introducerea volumului se pot dovedi utile. Din punct de vedere procedural, a avut reforma vreun efect asupra capacității cetățenilor de a evalua angajamentul guvernului pentru drepturi egale și pentru egalitate formală? Este
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
politicilor redistributive cu interesele speciale înseamnă că acest partid intenționa să diminueze capacitățile de acțiune politică ale cetățenilor care ar fi putut să beneficieze de pe urma politicilor redistributive. Așadar, putem înregistra pentru această dimensiune procedurală un scor negativ. În privința conținutului criteriului democratizării, chiar dacă partidul a vrut să radieze "interesele speciale" din procesul de fabricare al politicilor publice, nu există niciun fel de dovadă că Reformiștii ar fi intenționat să submineze fundamentele legale ale libertăților și egalității formale aparținând propriilor membri. Anumiți comentatori
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Cehoslovacia. Scopul acestuia fiind să arunce alegătorii în confuzie și să lase impresia că există, într-adevăr, un sistem multipartinic" (Sládek, 1992: 71). Astfel, luările de poziție ale Republicanilor cu privire la democrație sunt cel mai adesea, simultan, luări de poziție privind democratizarea, adică cum se poate construi un sistem cu adevărat democratic și ce formă ar putea lua adevărata democrație. Cu toate acestea, pozițiile Republicanilor au o anumită logică și coerență, care trimit la o strategie implicită de transformare a societății Cehe
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de enumerat, cu toate că și aici, caracterul slab și izolat al partidului îi limitează influența. De fapt, ar fi aproape sigur o exagerare să vorbim despre Republicani ca despre o amenințare, în orice sens, la adresa democrației cehe sau la adresa procesului de democratizare. Cu siguranță, viziunea Republicană a fost una care s-a concentrat preponderent asupra suveranității populare, arătând o totală lipsă de interes pentru mecanismul liberal de check and balances, pentru drepturile minorităților sau pentru statul de drept. Cu toate acestea, lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care au ajutat la formarea și evoluția Republicanilor au influențat și dezvoltarea altor partide populiste. Concluzii SPR-RSČ a fost un partid populist outsider de dreapta radicală, a cărui atitudine populistă a fost puternic modelată de tranziția implicată în procesul de democratizare, în care această formațiune a apărut. Un element-cheie al populismului practicat de acest partid îl reprezintă ștergerea distincției între o politică a schimbării regimului pe căi revoluționare, care unifică societatea, și competiția între partide convențională și democratică. Discursul populist al
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
electorale a lui López Obrador, ar fi poate util, pentru cei care nu sunt familiarizați cu viața politică a Mexicului, să clarificăm statutul de democrație neconsolidată al acestei țări. Spre deosebire de majoritatea cazurilor care compun cel de al treilea val de democratizare din America Latină, în Mexic tranziția nu a fost însoțită de o criză constituțională majoră. După constituirea Partido Revolucionario Institucional (Partidul Revoluționar Instituțional) - PRI, în 1929, Mexicul nu a experimentat vreodată o lovitură militară, iar tranziția s-a derulat lent, întinzându
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
administrațiilor stângiste actuale din America Latină pare să aibă legătură cu apropierea acestora de ideologia populistă. Cu cât guvernul stângist este mai populist, cu atât este mai vehementă critica la adresa mass-mediei și cu atât sporește intervenția statului spre a se asigura "democratizarea" accesului la exprimare în spațiul mediatic. O a cincea temă viitoare de analiză se referă la dezvoltarea unei abordări comparative originale a populismului în general și a relației ambivalente dintre acesta și democrație în special. Chiar dacă în cuprinsul acestui volum
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
luate separat (de exemplu, extinderea dreptului la vot, reguli împotriva fraudei electorale, aprobarea unei noi constituții, etc.). Mai mult, ar fi interesant de revăzut literatura referitoare la "procesul de tranziție", pentru a studia impactul populismului asupra celor trei etape ale democratizării: liberalizarea, tranziția și consolidarea (de exemplu, Mudde și Rovira Kaltwasser, 2010). Dacă ne referim la comparațiile interregionale contemporane, cercetările viitoare s-ar putea opri asupra diferitelor tipuri sau sub-categorii de populism sau ar putea să le compare efectiv. Avem în
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mai inefabile a poporului politic. Sergiu Mișcoiu Sergiu Gherghina În aceeași colecție, au mai apărut (selectiv): • Constituția libertății, Friedrich A. Hayek • Democrația și alternativele ei, R. Rose, W. Mishler, Ch. Haerpfer • Democrația și criticii ei, Robert A. Dahl • Democrație și democratizări, Leonardo Morlino • Despre libertate la antici și moderni, Benjamin Constant • Despre tolerare, Michael Walzer • Discurs asupra inegalității. Contractul social, Jean-Jacques Rousseau • Ingineria constituțională comparată, Giovanni Sartori • Mitul statului, Ernst Cassirer • Noua eră a inegalităților, Pierre Rosanvallon, Jean-Paul Fitoussi • Noua problemă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
estimare realistă bazată pe candidaturile la alegerile locale din 1994 ar sugera o cifră de 5000-10.000 de membri. 10 Socităților comuniste le-a lipsit o structură convențională de clasă. Conceptul de clasă a fost discreditat de accentul pus pe democratizare și pe transformare socială. Mai mult, după 1989, structura socială a devenit mult mai mobilă, de aici rezultând o tranziție politică care deja era foarte dinamică și trans-clasă. 11 Partidul Muncitorilor (DS) are un bazin electoral restrâns. Acesta a obținut
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Uniunea Europeană, alegerile prezidențiale din această țară dobândesc o altă dimensiune. Pe de o parte, ele coincid de fiecare dată cu alegerile legislative și senatoriale. În consecință, rezultatele electorale oferă un unghi de analiză care devine revelator în ceea ce privește reformele, procesul de democratizare, fragmentarea spațiului partizan, dificultățile din emergența unei clase politice competente și profesionale, dar și dificultățile unei situații economice și sociale cel puțin delicate. Pe de altă parte, tematica aderării constituie, de câtva timp, consensul politic cu privire la obiectivele politicii externe. Reluat
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]