2,750 matches
-
Cain a căzut prima zăpadă. Timpurie, fără preaviz. A fost botezată „Zăpada lui Cain”. A ținut câteva ore. II. Caiet cu vise și Însemnări 1. „Vis cu teckel. A intrat În frizeria veche din centru. Lucru de mirare căci fusese demolată demult. A spus bună seara. Nu i-a răspuns nimeni la salut. Domnul Cioia juca șah cu domnul Lobonț. Erau descheiați la halate, semn că ziua de lucru se sfârșise pentru ei. Sub masa de șah vălurită ca un parchet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să mă suni. Dacă nu mi-ai fi spus despre ascunzătoarea asta a ta, aș fi crezut că ai murit. — Madeleine, pentru numele lui Dumnezeu... — Dulceață, trebuie să te văd. Mâine dau jos literele alea din semnul cu Hollywoodland și demolează niște bungalow-uri pe care tati le deține acolo sus. Bucky, treaba asta a scăpat de ochii până acum primăriei, dar tati a cumpărat pământul ăla și a construit casele alea pe numele lui. A folosit cele mai proaste materiale posibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
zis candid: „Parcă s-a dus un fir”. S-a înroșit violent și m-a privit cu ură. „Tâmpitule”, a șuierat printre dinți. 23 decembrie Pornind de la dispensar, am vrut să scurtez drumul. Am nimerit pe o stradă unde se demolau niște case. Molozul de la zidurile dărâmate, amestecat cu apa ploilor și zăpezilor, se transformase în noroi. Camioane vechi, cu roțile murdare, lăsau urme adânci în care se strângeau băltoace tulburi pe care, când mi-am mânjit cu totul pantofii, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu ulcioarele izmenite, cu asfalturile cutate precum pielea de elefant ori bombate precum spinarea mușuroiului de cârtiță de încordarea sutelor de copaci ce se învederau centenari, cu arhitectura intimistă și lipicioasă, de rămânea și buldozerul pe gânduri când primea de demolat câte ceva și până și dânsul, buldozerul, se apropia de clădire luîndu-și toate curteniile și murmurîndu-i "Căpșunica mea!" În dreapta, salba de lacuri, smârcurile, scăldătorile și cotloanele de apă ale Bucureștilor. Apoi ștrandurile populare, cele amenajate, despărțite de cartierele rezidențiale, nomenclaturiste, de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
principalii vinovați pentru sclavia noastră. Acum plec! adăugă el tăios, apoi se răsuci pe călcâie și ieși. Ei bine! zise Elfrida. — Ce voia să spună? întrebă Irina. Sigur nu voia cumva să spună că Ignatius a greșit cumva când a demolat miturile insulei Calf? — întotdeauna am fost de părere că superstiția e cea care se presupune că furnizează opiu maselor, spuse Ignatius. Vultur-în-Zbor le urmărea pe Irina și Elfrida. Nici una nu părea în largul ei. Cerkasov își ștergea fruntea chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și fluctua înăuntrul lui, iar el se simțea la fel de neștiutor și de prost ca și măgarul său, care nu se plângea de nimic, și și-ar fi dorit ca și orizontul lui să fie la fel de îngust ca al măgarului. — Cum demolezi mitul lui Grimus? îl întrebase el pe Gribb. — Nț, venise răspunsul. N-am timp de mituri creaționiste. Trebuie să te conving că o asemenea preocupare pentru explicațiile simpliste ale originilor - adică subiectul tuturor miturilor creaționiste - este o treabă foarte neproductivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-o să privească mută, neputincioasă, lăcrimând doar din șindrila măcinată, la priveliștea zilelor cu casele din preajmă căzând una după alta, din capriciul unor inși fără Dumnezeu, al unor suflete fără cruce și al unor vieți fără supunerea vremelniciei. Se demola din greu pe acele străduțe de lângă fosta Operetă. Priveam, proptit în înalta masă cu un picior a Expresului de pe Apolodor, cum ciozvârtele de case nu se lăsau duse de ghearele macaralelor puse să schilodească duhul Timpului, chiar și în acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
știu, o bisericuță abia începută în zidire, fără catapeteasmă, fără icoane, fără mireasma mirului care, abia acum, când scriu toate acestea, simt cum mă învăluie întru Luminare. Mi s-a întâmplat de câteva ori să trec pe lângă biserici care se demolau. Ocoleam, de obicei, locurile acelea. Cu un fel de teamă. Cu un fel de rușine neputincioasă. Cu un fel de sentiment al complicității că, poate, prin simpla mea privire, dărâmam și eu o bucată de zid, câteva cărămizi din zidirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
era școala de pe lângă biserica „Cuibul cu barză“, de pe Știrbei Vodă. De acolo se ajungea destul de repede la Cișmigiu. Am vrut în acea zi, dinainte de spital, să-l duc pe tatăl meu să vadă și școala cu învățătoarea de demult. Se demolase mai totul în zona aceea. Biserica fusese ascunsă după câteva blocuri. Doar școala rămăsese locului. Ceaușescu nu trecuse și la demolarea școlilor. Nu a vrut tatăl meu să mergem pe Știrbei Vodă. Am coborât doar pe Bulevard, pe partea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mei n-au aer. Masca îi ucide." Ionescu își mușcă buzele. Aveau un gust sărat. Spatele și genunchii răniți îi sângerau. " O să murim aici și nici dracu' n-o să ne găsească! Un sicriu rotund de ciment. Peste ani de zile, demolând... Două schelete cu două măști..." Mâna îi tremura îngrozitor. Căruntul ridică încet, pe furiș, degetul de pe trăgaci. Ținea capul pe spate. Pânza de pe ochiul rănit devenise opacă. " Probabil n-am fost niciodată atât de aproape de moarte... Șoferul... Un tip curajos
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aduc aminte, în acest sens, de o bătrînică din Snagov cu care am stat mult de vorbă după 1990. Avea o casă mică, țărănească și un petic de vie ce se termina brusc în lotul blocurilor ceaușiste. „Trebuiau să mă demoleze și pe mine”, îmi povestea bătrîna. „A venit un tovarăș de la primărie să-mi spună că peste o lună o să-mi dărîme casa și să mă mut la bloc. Nu m-am mutat și mi-am văzut mai departe de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mai departe de via mea, pe care o am de la tata. Au ajuns cu buldozerul în vie, mi-au dărîmat gardul, și atunci m-am tras mai spre casă. Și pe urmă a venit revoluția și nu m-au mai demolat...” în final, bătrînica mi-a împărtășit și „viziunea” ei despre istorie : „știam eu că așa va fi, că au fost și turcii, și tătarii, au fost și comunștii ăștia... dar știam eu că or să plece și ei...”. În fața buldozerelor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
condiției umane. Sisif spera într-o erodare a muntelui. Există și mituri care au crescut din erori. Deși compromis de Eva, mărul rămâne totuși în topul celor mai sănătoase fructe. Miturile naționale, zămislite de-a lungul mileniilor, nu pot fi demolate la comandă. Creștinismul! Alături de artă, este poate cel mai viu fenomen moștenit de la romani. Epoca modernă a spulberat mitul frumuseții senine. Egiptenii și-au zăvorât zeii în piramide. Rămân aici. Nu mă țin pingelele până în paradis. Valorile noastre sunt, poate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
uitarea este o chestiune de igienă.. În absența modelelor, tinerii ar fi precum iedera fără perete. Între educație și ereditate trebuie să fie complementaritate nu adversitate. Educația poate accelera arderea etapelor spre civilizație. Menirea tineretului e să înalțe și să demoleze idoli. Ca să-i câștigi unui copil sufletul, ia-i în seamă opiniile. Dialogul școlar trebuie să fie un fluid capabil să adune toată mirarea din bănci. Esența vieții se decide în adolescență. Școala rătăcită ucide intuiția și subminează dialogul. Școala
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Toți parveniții se cred la per Tu cu Dumnezeu. Toți scelerații lumii s-au considerat neînțeleși. Oamenii sunt egali ca drepturi, nu ca însușiri. De regulă, exilul îți asigură pâinea, nu dreptul la diferență spirituală și națională. Când vrei să demolezi omul, îi lichidezi mai întâi iluziile. Așteptăm recompense comise pentru banale nedreptăți terestre. Solidaritatea umană rezistă. Dar ca slogan. Să ne mutăm în cosmos! De acolo, Pământul încă se vede frumos. Scriitorii debutanți au impresia că sunt la o azvârlitură
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe alții, de parcă am fi din turtă dulce. Doamne, de ce ne - ai lăsat pe mână semenilor ? Niciodată semenii nu te scuipă dezinteresat. Brațul analfabetului călău izbește din porunca unei foarte rafinate semnături. Imbecilul zugrăvește cu noroi tot ce nu poate demola. Răutatea țâșnește din noi, precum noroiul strâns în pumn. Din păcate, răutatea este și viguroasă și longevivă. Orice băț visează să fie avansat între spițele unei roți. Ne urmăresc tot mai multe priviri în poziție de tragere. Am devenit bipezi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vă spun despre casă. Casa propriu-zisă nu mai există, doar o mică grădină în spate. Personal nu am văzut-o de aproape, dar am zărit-o din mersul mașinii, de pe dealul "Dintre vii". Cea pe care o știați a fost demolată. În locul ei Ștefan Căpiță a construit o vilă cu două aripi egale, orientate simetric. Din stradă, nu poate fi văzută decât parțial, deoarece e îngrădită cu un gard înalt de peste doi metri, de după care nu se poate vedea decât mansarda
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de goștină și câte patru sute vedre vin de vădrărit”. ― Din câte știm, părinte, cu acest hrisov al lui Costandin Dimitrie Moruzi se încheie șirul documentelor referitoare la mănăstirea Dancu. ― De altfel, în 1903, mănăstirea, fiind în pragul prăbușirii, va fi demolată. În timp ce rostea aceste cuvinte, am simțit că puterile bătrânului au scăzut mult și că ar fi bine să ne oprim din cislă. De altfel și palma trecută peste frunte lăsându-i chipul cu ochii închiși mi-a arătat că trebuie
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
între timp ne iese în cale mănăstirea Sfânta Vineri. Asta o aflăm din suretul făcut după hrisovul lui Gheorghe Duca voievod la 8 aprilie 1669, când vodă întărește stăpânirea de către mănăstirea Sfânta Vineri, ctitorie a lui Nestor Ureche, mare vornic (demolată în 1895), nu mai puțin de nouă sate, cu tot avutul lor: vii, livezi, vaduri de moară, heleștee, prisăci, vecini, poslușnici. Aceleași drepturi le acordă și “altei mănăstiri, din jos de Galata”, ctitorie a hatmanului Melentie Balica, asupra a nouă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Mircea nu era prost deloc, răspunde în doi peri. Știu și eu? Nu-l prea cunosc. Îți spun eu. Este un porc, o jogodie, un gunoi. Am remarcat și eu cîte ceva, dar n-am dat atenție. Trebuie să-l demolăm. Trebuie pocnit, ca să nu se mai ridice. Dacă așa stă treaba... Patronul îl întrerupe brutal: Chiar așa stă. Pocnește-l zilnic, din toate pozițiile. Fă-i viața amară, să-și mănînce ficații! Mircea pare că chibzuiește adînc. Pune mîna teatral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de mult pe Ghica Tei unde s-a născut Tiberiu e acum o grădiniță casa noastră cu magazia În fața geamului unde l-am ținut o iarnă Întreagă pe Rex lupul mut pe mine mă iubea cel mai mult prima casă demolată de pe tot bulevardul și cîte pisici cred că În iarna aceea cînd ne-am cumpărat primul aparat de radio cel mai ieftin se făcuseră vreo douăsprezece și dormeau toate cu noi În pat pentru că nu aveam lemne Nora venise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
catolic integrist și regalist e totuși un amestec cam complicat. În fond, Djerzinski Însuși nu fusese nicicând asaltat - Își dădu seama În clipa aceea - de reale frământări religioase. Cu toate astea știa, de foarte mult timp, că metafizica materialistă, după ce demolase credințele religioase ale secolelor precedente, fusese ea Însăși distrusă de progresele recente ale fizicii. Era ciudat că nici el, nici alt fizician din câți cunoscuse, nu avuseseră niciodată măcar o Îndoială, o neliniște spirituală. — Personal, spuse el (iar pe măsură ce vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Artera care delimita teritoriile fusese Înainte vreme bulevardul central al cartierului, străjuit de felinare și de castani umbroși, Închis circulației auto și constituind un loc de promenadă pentru cei ai locului. Apoi, clădirea liceului, situată În capătul bulevardului, a fost demolată, iar În locul ei s-a căscat gura unui pasaj. Copacii și felinarele au dispărut, asemenea dalelor de piatră, smulse și Înlocuite cu o limbă de asfalt ridicată la rangul de șosea Întrucât căpătase un nou sens, al vitezei. Totuși, printr-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
reacționa însă la fel. Ulterior am descoperit într-o poezie impresiile pe care i le lăsase Iazul Vechi. Slăvea în versuri lupta pentru fericire a colectivizaților. Trecătoare ca umbra, peste ea plutise la un moment dat încercarea chiaburilor de a demola scena. Nu lipsea recuzita scrîșnetelor de fiară, spuma de la guri și ura care, ca două cuțite, țîșnea din ochii dușmanului de clasă. Toamna poetul plecă în capitală. Acolo a cunoscut celebritatea, a urcat treptele consacrării, pînă la funcția de președinte
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fahren) = a pleca, a se îndepărta. Joc de cuvinte bazat pe omofonie; Hasi = 1. iepuraș; 2. cuvânt de alint: iubito, iubitule. Joc de cuvinte intraductibil; Rainer e omofon cu reiner = mai curat, mai pur. Joc de cuvinte: einreissen = 1. a demola 2. a pătrunde, a progresa. Congregație clericală catolică care se dedică învățământului gratuit. Renumit parc de distracție din Viena. Joc de cuvinte intraductibil: Geschlecht = 1. sex. 2. neam, familie. (nota trad.) Grup de artiști care își propun un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]