3,354 matches
-
pagini rezumate de a raportului complet de 33 de pagini a : atât cât și raportul Rosin-Mordowicz. Rapoartele descriau în detaliu operațiunile de la uzina de ucis oameni Auschwitz-Birkenau. Al doilea era un raport maghiar de 6 pagini, care detalia ghetoizarea și deportarea la Auschwitz a de evrei maghiari, actualizat până la 19 iunie 1944, oraș cu oraș. Publicarea rapoartelor a avut ca rezultat scrisoarea lui Winston Churchill: „nu există nicio îndoială că această persecuție a evreilor din Ungaria și expulzarea lor din teritoriul
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
sudul Poloniei. La momentul sosirii lui Wallenberg, în Ungaria mai rămăseseră doar 230.000 de evrei. Împreună cu alt diplomat suedez, , el a emis „pașapoarte protectoare” (în ), care îi identificau pe purtătorii lor ca cetățeni suedezi ce așteptau reptrierea, evitând astfel deportarea lor. Deși nu aveau nicio bază legală reală, aceste documente păreau oficiale și erau în general acceptate de autoritățile germane și maghiare, care adesea trebuia să fie și mituite. Legația suedeză din Budapesta a reușit și să negocieze cu autoritățile
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
emis un timbru poștal în onoarea lui Wallenberg. Budapesta l-a numit pe Wallenberg cetățean de onoare în 2003. El este comemorat în mai multe locuri, Parcul Memorial Raoul Wallenberg, în amintirea celor care au salvat evreii din oraș de deportarea în lagărele de exterminare, și clădirea unde a avut sediul ambasada Suediei în 1945. Israelul i-a acordat lui Wallenberg cetățenia de onoare în 1986 și l-a cinstit la memorialul Yad Vashem ca unul dintre cei drepți între popoare
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
În 1943, micul principat a fost atacat și ocupat de armata italiană, la cârma statului fiind plasată o administrație fascistă. La scurtă vreme după aceasta, după căderea regimului lui Mussolini în Italia, armata germană a ocupat Monaco și a început deportarea populației de origine evreiască. Printre deportați s-a aflat René Blum, fondator al Operei din Monaco. În timpul celui de-al doilea război mondial, Mongolia era condusă de guvernul comunist al lui Khorloogiin Choibalsan și era strâns legată de Uniunea Sovietică
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
2 (contrainformații) din cadrul Administrației NKVD de la Moscova, deținând această funcție până în noiembrie 1944 când este transferat ca membru al Biroului Politic al Partidului Comunist din Estonia. În această calitate, a fost însărcinat cu afaceri al NKVD-ului pentru Estonia, organizând deportări în masă din această țară. La 9 iulie 1945 a primit gradul de general-locotenent. La 27 septembrie 1945, Sazîkin revine la Moscova, ca locțiitor al comandantului Diviziei S al NKVD-ului, divizie care se ocupa cu culegerea de informații pentru
Nicolae Sazîkin () [Corola-website/Science/307690_a_309019]
-
nu se aplică nici într-o altă țară. Cu această ocazie, lui Mordoveț i s-a schimbat titulatura în cea de ministru al securității statului din RSS Moldovenească. Iosif Mordoveț a coordonat activitatea represivă din RSS Moldovenească, ocupându-se de deportările românilor basarabeni (considerați "culaci") din iulie 1949. Astfel, el a trimis la Moscova la 17 ianuarie 1949 o notă informativă "Despre metodele și formele de luptă ale elementelor culăcești și naționaliste" apoi, după exact o lună, a mai trimis o
Iosif Mordoveț () [Corola-website/Science/307687_a_309016]
-
Moldova, prin care I.V. Stalin era rugat "de a permite să fie deportați din republică culacii și alte elemente antisovietice". Ca urmare a acestor informări și rugăminți, la 6 aprilie, Biroul Politic al CC al PCUS a adoptat hotărârea "cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenești a culacilor, foștilor moșieri, mari negustori, a complicilor activi ai ocupanților germani, a persoanelor care au colaborat cu organele de poliție germane și române, a participanților la activitățile partidelor și organizațiilor profasciste, a albgardiștilor, membrilor sectelor
Iosif Mordoveț () [Corola-website/Science/307687_a_309016]
-
profasciste, a albgardiștilor, membrilor sectelor nelegale, precum și a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus". Numărul total de persoane care urmau să fie deportate se ridica la 11.280 familii (40.850 de oameni). În aceeași hotărâre, s-a menționat ca deportarea "să se facă pe vecie" în regiuni din Kazahstanul de Sud, RSS Kazahă, precum și în ținutul Altai, regiunile Kurgan, Tiumeni, Tomsk ale RSFS Ruse. Ca urmare a celor hotârăte la Moscova, la 28 iunie 1949, Sovietul Miniștrilor de la Chișinău a
Iosif Mordoveț () [Corola-website/Science/307687_a_309016]
-
pe vecie" în regiuni din Kazahstanul de Sud, RSS Kazahă, precum și în ținutul Altai, regiunile Kurgan, Tiumeni, Tomsk ale RSFS Ruse. Ca urmare a celor hotârăte la Moscova, la 28 iunie 1949, Sovietul Miniștrilor de la Chișinău a adoptat hotărârea "Despre deportarea din RSS Moldovenească a familiilor culacilor, foștilor moșieri și mari negustori", prin care se aprobau listele persoanelor ce urmau să fie deportate, precum și transmiterea acestor liste "Ministerului Securității de Stat al RSS Moldovenești (tov. Mordoveț)". La data de 12 iulie
Iosif Mordoveț () [Corola-website/Science/307687_a_309016]
-
sovietice, trenuri încărcate cu sași au fost trimise înspre Uniunea Sovietică. Într-un protest, datat 13 ianuarie 1945, guvernul Rădescu nota obligația guvernului României de a proteja fiecare dintre cetățenii săi, indiferent de etnie și lipsa oricărei baze legale a deportării sașilor. Ulterior, Cea de-a Patra Convenție de la Geneva (1949, ratificată de România in 1954), a prevăzut în articolul 49: "Transferurile individuale sau în masă, ca și deportările persoanelor protejate din teritoriile ocupate în teritoriile Puterilor Ocupante sau în orice
Ocupația sovietică a României () [Corola-website/Science/307760_a_309089]
-
dintre cetățenii săi, indiferent de etnie și lipsa oricărei baze legale a deportării sașilor. Ulterior, Cea de-a Patra Convenție de la Geneva (1949, ratificată de România in 1954), a prevăzut în articolul 49: "Transferurile individuale sau în masă, ca și deportările persoanelor protejate din teritoriile ocupate în teritoriile Puterilor Ocupante sau în orice altă țară, ocupată sau nu, sunt interzise, indiferent de motiv." "SovRom"-urile au fost societăți mixte româno-sovietice înființate în România la sfârșitul celui de-al doilea război mondial
Ocupația sovietică a României () [Corola-website/Science/307760_a_309089]
-
locuitori evrei în 1941. După ocuparea Transilvaniei de către guvernul horthyst, în 1944, evreii au fost duși în mai multe ghetouri (inclusiv Ghetoul Iris) unde au stat în condiții inumane, lipsiți de orice facilități. Lichidarea ghetoului a fost efectuată prin 6 deportări la Auschwitz în perioada mai-iunie 1944. În ciuda sancțiunilor dure instituite de administrația Horthy mulți evrei au reușit să scape, trecând granița spre România, cu ajutorul țăranilor din satele învecinate . De aici au reușit să părăsească Europa prin portul Constanța. Alți evrei
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
În aceeași lună a luat ființă ghetoul Cernăuți. Pentru paza și organizarea acestuia a fost desemnată o companie de jandarmi sub comanda maiorului Iacobescu (din Iași), ajutat de maiorul Gemănaru (din Suceava). Pentru a salva cât mai mulți evrei de la deportare spre o moarte sigură „maiorul adăuga pe autorizația de rămânere în ghetou (scriind pe verso) și alți membri de familie, soacra, cumnatul etc. Pe autorizațiile pentru bătrâni adăuga: fiica, ginerele și 1-2 copii. Maiorul de jandarmi ar fi salvat astfel
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
la 1 iunie 1946 și a adjunctului său, Constantin Tobescu, dezertor degradat și condamnat la 10 ani de închisoare, Jandarmeria a devenit - sub ordinele lui Ion Antonescu - principalul instrument de purificare etnică, executant docil și - prin unii ofițeri, entuziast - al deportării în Transnistria a circa jumătate milion de cetățeni români din minoritatea evreiască și a masacrării a peste 300 000 dintre ei și deportarea a circa 25 000 de cetățeni români de etnie romă, dintre care 11 000, majoritatea copii, au
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
ordinele lui Ion Antonescu - principalul instrument de purificare etnică, executant docil și - prin unii ofițeri, entuziast - al deportării în Transnistria a circa jumătate milion de cetățeni români din minoritatea evreiască și a masacrării a peste 300 000 dintre ei și deportarea a circa 25 000 de cetățeni români de etnie romă, dintre care 11 000, majoritatea copii, au murit datorită stării de inaniție, de frig și de epidemii provocate de lipsirea de o sanitație minimală. Ofițerii jandarmi, implicați din ordinul Conducătorului
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
cetățeni români de etnie romă, dintre care 11 000, majoritatea copii, au murit datorită stării de inaniție, de frig și de epidemii provocate de lipsirea de o sanitație minimală. Ofițerii jandarmi, implicați din ordinul Conducătorului statului în august 1941, în deportarea evreilor cu responsabilități de organizare, dar și de executare au fost următorii: inspectorii generali ai Jandarmeriei din Basarabia, Bucovina și Transnistria, generalul Vasiliu (comandantul general al Jandarmeriei), generalul Tobescu (coordonator pe teren), locotenent-colonelul Poitevin (pretorul Armatei a 3-a), locotenent-colonelul
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
Roșca (comandantul Companiei 60 Poliție de la Atachi), locotenentul Gorovei și sublocotenentul Marino (ofițerii de legătură și executanți). „Curățirea terenului” a fost numele de cod folosit de regimul antonescian ca echivalent al sintagmei germane „soluția finală”. Ordinul de "curățirea terenului", de deportare și de exterminare a evreilor din Basarabia și Bucovina a fost dat de Antonescu din proprie inițiativă și nu sub presiuni germane. Pentru punerea în aplicare a acestei sarcini, el a ales armata și jandarmeria, în special administrația civilă a
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
puterile extra- teritoriale. Mulți evrei , având cetățenii străine, se trezesc fără drepturi și considerați supuși ai unor puteri dușmane. La 17 decembrie 1914 guvernatorul Yaffei,Baha ed Din , de origine arab beduin, ia ,din ordinul lui Jamal Pașa măsuri de deportare brutală și imediată a bărbaților evrei cu cetățenie rusă. În cele din urmă deportările sunt oprite de guvernul turc la intervenția Germaniei și SUA . Se permite în mod oficial evreilor supuși străini care vor să rămână să opteze pentru cetățenia
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
supuși ai unor puteri dușmane. La 17 decembrie 1914 guvernatorul Yaffei,Baha ed Din , de origine arab beduin, ia ,din ordinul lui Jamal Pașa măsuri de deportare brutală și imediată a bărbaților evrei cu cetățenie rusă. În cele din urmă deportările sunt oprite de guvernul turc la intervenția Germaniei și SUA . Se permite în mod oficial evreilor supuși străini care vor să rămână să opteze pentru cetățenia otomană , în schimbul unei taxe. Până la urmă, însă, din cauza lentorii mecanismelor birocratice doar puțini din
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
din Yaffa si Tel Aviv, priviți cu neîncredere de autoritățile turcești sunt până la urmă deportați în aprilie 1917 , o parte în alte zone ale Palestinei ,mai ales în Galileea, sau în Egipt. Autoritățile turcești operează în acelaș timp arestări și deportări în masă și în rândurile populației arabe majoritare din oraș, care era deja ahtiată de a se elibera de sub tutela turcă. Spre deosebire de evrei, care fuseseră îndepărtați cu totul, locuitorilor arabi, mult mai numeroși, li se permite să staționeze în apropierea
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
de Război ("Zentralauskunftsstelle für Kriegsgefangene"), au fost trimise 120 de milioane de mesaje. Un obstacol major a fost Crucea Roșie Germană, care era controlată de naziști, și care nu a respectat anumite legi ale Convenției de la Geneva, cum ar fi deportarea evreilor din Germania și asasinatele în masă din lagărele de concentrare, conduse de guvernul german. În plus, alte două mari părți combatante, Uniunea Sovietică și Japonia, făceau parte din Convenția de la Geneva din 1929 și nu erau obligate legal să
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
sunt anchetați în beciurile KGB-ului din Chișinău aproape doi ani de zile. Procesul va avea loc la 13 iunie 1972. Alexandru Usatiuc-Bulgăre e condamnat la 7 ani de lagăr de muncă silnică cu regim sever, plus 5 ani de deportare în Siberia; Gheorghe Ghimpu - la 6 ani de lagăr de muncă silnică cu regim sever; Valeriu Graur - la 4 ani de lagăr de muncă silnică cu regim sever; Alexandru Șoltoianu - la 6 ani de lagăr de muncă silnică cu regim
Ion Stănescu () [Corola-website/Science/308339_a_309668]
-
6 ani de lagăr de muncă silnică cu regim sever; Valeriu Graur - la 4 ani de lagăr de muncă silnică cu regim sever; Alexandru Șoltoianu - la 6 ani de lagăr de muncă silnică cu regim sever, plus 5 ani de deportare în Siberia. Aceeași acuzare trece dintr-un rechizitoriu în altul: „pentru propagandă și agitație antisovietică cu scopul de subminare și slăbire a puterii sovietice”. Usatiuc-Bulgăre e închis într-un lagăr din regiunea Perm în munții Ural, iar Ghimpu, Graur și
Ion Stănescu () [Corola-website/Science/308339_a_309668]
-
autoritățile românești pentru acordarea cetățeniei române membrilor comunității evreiești, alcătuind în acest sens o listă. În anul 1928, a fost înființată oficial comunitatea evreiască din Ițcani și din împrejurimi, care l-a avut ca președinte pe dr. Adolf Hellmann până la deportarea acestuia în perioada celui de-al doilea război mondial. I-a urmat ca primar de Ițcani dr. Josef Goldstein care a construit un sediu al comunității și a contribuit mult la dezvoltarea comunității, viceprimar fiind pentru o scurtă perioadă industriașul
Sinagoga din Ițcani () [Corola-website/Science/308363_a_309692]
-
comunității și a contribuit mult la dezvoltarea comunității, viceprimar fiind pentru o scurtă perioadă industriașul evreu Jakob Roessler. În anul 1934 Adolf Kolber a devenit primar, fiind ultimul etnic evreu care a deținut funcția de primar în Bucovina până la începerea deportărilor. În anul 1930, populația satului Ițcani-Gară era de 1.708 locuitori, dintre care 592 germani (34,66%), 413 evrei (24,18%), 403 români (23,59%), 124 ruteni (7,25%), 102 polonezi (5,97%), 46 ruși (2,69%), 19 cehi și
Sinagoga din Ițcani () [Corola-website/Science/308363_a_309692]