9,951 matches
-
și nu vrei să te mai dezlipești de mijlocelul meu plin de grație și neastâmpăr. - Chiar așa? Doar nu sunt un copil! - Copil sau nu, lumea la țară foarte ușor poate interpreta greșit o relație. - Pe mine nu m-ar deranja chiar dacă ar fi adevărat. - Ce băiat bun ești, tovarășe profesor? Eu sunt fată de la țară, cunosc bine această lume și nu am chef să le dau „apă la moară” sătencelor. - De acord cu tine. Mai ales că am observat fără
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
Acasă > Manuscris > Cugetări > CITATE MEMORABILE (69) Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 1092 din 27 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului 69- Prefer să deranjez cu adevărul decât să fac pe plac cu lingușiri. Seneca - Prostul are un mare avantaj față de omul deștept: este întotdeauna mulțumit de el însuși... - Napoleon Bonaparte - Ține-mă Doamne prost și sănătos, asta doresc celor deștepți Mihaly Valentin - Te poti
CITATE MEMORABILE (69) de ION UNTARU în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363860_a_365189]
-
pregătirile, oftând, puse mâna pe telefon și o sună pe Dorina, infirmiera de la spital: - Alo? Dorina? - Da! Eu sunt, se auzi din celălalt capăt de fir. Aaaa, Emanuela, da? - Daaa! Nu am apucat sa mă prezint... Scuză-mă că te deranjez acasă! Știam că nu ești de serviciu, dar este imperios necesar să vorbesc cu tine. Știi, am primit telefon de la părinții mei și trebuie să plec din localitate să merg la țară, să-i ajut la treburi pe ai mei
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
Am îmbrățișat-o cu drag și i-am răspuns încercând s-o îmbuez: -Tocmai vroiam să cobor să te invit la cafea Diana! Am venit târziu aseară și cum știam că ai fost la târg fiind vineri, nu te-am deranjat, gândind că tu deja dormeai. Încă îmi amintesc tabieturile tale, draga mea. -Asta era o excepție și nu m-ai fi deranjat. Și să știi, că tabieturi au doar babalâcii, așa că n-ai nimerit-o cu mine! Puteai să mă
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE(CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362762_a_364091]
-
Diana! Am venit târziu aseară și cum știam că ai fost la târg fiind vineri, nu te-am deranjat, gândind că tu deja dormeai. Încă îmi amintesc tabieturile tale, draga mea. -Asta era o excepție și nu m-ai fi deranjat. Și să știi, că tabieturi au doar babalâcii, așa că n-ai nimerit-o cu mine! Puteai să mă anunți când sosești exact și te așteptam să cinăm împreună. Mă așteptam, că sosești abia diseară. -Nici eu nu am știut cât
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE(CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362762_a_364091]
-
la mine! La prânz ești invitată la mine. Am făcut ciorbă de perișoare cu borș, am sarmale și pun friptura în cuptor mai încolo. Fac și mămăliguță, deși nu-mi iese bună ca a ta. - Nu aș vrea să te deranjezi pentru mine, Diana! - Nu-i nici un deranj și nu mă enerva cu obiecții! Știi tu, că dacă mă deranjază cineva, nu -l invit la mine acasă deloc. Doar mă cunoști. Tu ești binevenită! -Mersi! Atunci fi-i de acord, să
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE(CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362762_a_364091]
-
friptura în cuptor mai încolo. Fac și mămăliguță, deși nu-mi iese bună ca a ta. - Nu aș vrea să te deranjezi pentru mine, Diana! - Nu-i nici un deranj și nu mă enerva cu obiecții! Știi tu, că dacă mă deranjază cineva, nu -l invit la mine acasă deloc. Doar mă cunoști. Tu ești binevenită! -Mersi! Atunci fi-i de acord, să cobor puțin mai încolo, că-ci trebuie să-mi despachetez câteva lucruri. Am valiza încă nedesfăcută și-mi trebuiesc lucruri
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE(CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362762_a_364091]
-
în mii de particule. Câtă energie are o picătură de apă! (O picătură îi cade pe frunte.) Aș, numai pe fruntea mea ai găsit loc ca să-ți iei avânt! (Se șterge apăsat ca și cum ar dori să alunge ceva ce-l deranja demult.) Picătura mea de viață e infinit mai mică decât picătura grea ce mi-a lovit fruntea. (În parc își face apariția un profesor și trei elevi. Profesorul împreună cu elevii încep să adune frunzele moarte presărate de vânt pe aleile
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
bine încercărilor până ce a apărut picătura. Apa i-a slăbit puterile. Elevul 1: Fără apă nu ar exista viață. Afin: Tocmai aici este enigma. Profesorul: Nu este nicio enigmă. În fiecare toamnă frunzele cad. Ele cad și fără ca să fie deranjate de vreo picătură de apă. Elevul 2: Cad, pentru că au îmbătrânit. Elevul 3: Cad, pentru că nu mai au energie. Profesorul: Cad pentru a ceda locul altor frunze în primăvara ce va veni. Afin: De ce nu au loc pe crengi atât
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
cu ison de îngeri, de astă dată, alături de vechi melodii rusești, același binecunoscut Cor verdian al sclavilor din ”Nabucco”. Pasărea ”TU” a intrat în istorie ucigând suflete. Nu aș vrea să spun mai mult de atât. Am sentimentul că aș deranja impardonabil sfinții... -------------------------- Magdalena ALBU București 6 ianuarie 2017 Botezul Domnului Referință Bibliografică: Magdalena ALBU - PASĂREA „TU” / Magdalena Albu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2202, Anul VII, 10 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Magdalena Albu : Toate Drepturile Rezervate
PASĂREA „TU” de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362897_a_364226]
-
pentru ce să mai vin mâine? -Acum nu am timp. Directorul voia să tragă de timp. -Vă rog să vă faceți! Vreau să rămânem în relații bune. -Bine ,reveniți peste o oră! Mihai a părăsit biroul directorului cu inima strânsă, deranjase ceva sau pe cineva cu faptul că se interesa de acest copil. Va trebui să afle ce se ascunde în spatele acestei probleme. Peste drum de cămin era o cofetărie, Mihai a intrat , s-a așezat la masă, o chelneriță cu
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362891_a_364220]
-
în bucătărie unde, pe vatra caldă, ne aștepta ceva de mâncare. Înfulecam în grabă, apoi singure și fără griji începeam o zi minunată în care făceam tot ce ne trecea prin minte, știind că până seara nimeni nu ne va deranja joacă. Dorina Stoica imagine este preluată de pe web Referință Bibliografica: Acolo unde începe Raiul - din cartea Raiul în care am fost / Dorina Stoica : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1067, Anul III, 02 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
mesaje cu dl. Alex (nu vreau să creez impresia că sunt un apropiat al dânsului, sunt prea neînsmnat; este deosebit de amabil și sunt sigur că răspunde la foarte mulți simpatizanți). Mi-am cerut scuze, dar a răspuns că nu-l deranjează deloc. Dimpotrivă, îl amuză. Într-un paragraf din „Cum se fabrică o emoție”, cei doi „EL” fac o analiză a ironiei: „O definește ca o formă de discreditare, ce are o funcție distructivă dar benefică în măsura în care distruge fertilizator. Două feluri
ALEX. ŞI FEMEILE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362888_a_364217]
-
să pleci și pentru câte zile? - De lunea viitoare, șapte nopți de cazare. - Așteaptă că merg să-l sun, sper să fie acasă. Doctorul Trăistaru își lăsă pipa rezemată de scrumieră și plecă la telefonul din bucătărie, să nu-și deranjeze soția din somn. Reuși să discute cu prietenul său de la munte, rezolvând problemele fiului său, inclusiv cu masa în cele șapte zile de cazare, pentru două persoane. - Așa repede? Sau nu era acasă? întrebă Mircea impacientat de cât de repede
CAP.VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363012_a_364341]
-
văzând cu ochii. Pe mare eram doar noi doi și câteva bărci cu motor, la mare distanță în larg. Rareori, câte o barcă cu pânze se mai aventura prin zonă. Mi-am ales un loc în care să nu fim deranjați de privirile curioase. Între timp, cât ne îndepărtam de mal, musafira mea s-a făcut comodă în prova bărcii, și-a aruncat sutienul inutil în fundul genții de plajă, confecționată dintr-un pai exotic, împletit frumos și viu colorat, piesă achiziționată
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
răspuns convingător? Firesc, în funcție de cultura generală a fiecăruia, de experiența sa de viață, de cunoașterea și implicarea sa în viața religioasă, răspunsul va înclina spre bine ori spre rău, fiecare putând argumenta una din cele două variante. Cu riscul că deranjăm opinia unei anumite grupări, considerăm că binele este cel care a generat, a născut și a dezvoltat sentimentul de afecțiune pentru cineva sau ceva în toate timpurile. Nu este cazul să venim aici cu teorii, susțineri, statistici ori alte posibilități
DARUL IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363229_a_364558]
-
pe orizontală sau cu altă scândură montată peste doua îmbinate cap la cap pe verticală. Erau case fără garduri, fără curți, dar cu flori în ghivece la ferestre, cu gazonul tuns scurt. Nimeni nu le încălca proprietatea, nimeni nu-i deranja, de nimeni nu trebuiau să se ferească. Puteau să lase în curtea așa neîngrădită orice obiect, el nu va dispărea niciodată. Am văzut roți de mașină înșiruite lângă pereții caselor cu cauciucurile pe ele, așa cum și le-a schimbat proprietarul
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
ani putuse observa din ce în ce mai des, gurile tot mai știrbe. “Hmm, ciclică mai este și istoria asta... Probabil că la fel ca-n vremurile străvechi, oamenii se vor descurca și fără stomatolog, mulțumindu-se cumva, doar să-și extragă ceea ce-i deranjează prea tare... sau poate că se vor adapta vremurilor și ajungând la concluzia că este mai ieftin să previi decât să tratezi, vor începe să folosească mai des pasta și periuța de dinți și astfel nu vom mai fi - așa cum
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
ca să ridic spre glorie locul de baștină, dar n-a fost alegearea cea mai bună. Antrenorul nu era serios, n-aveam condiții ca să-mi pot face antrenamentele cum trebuie... Am fost primit și privit cu suspiciune încă de la început. • Ați deranjat!... Se pare că da. Aici, în Suceava, nu sunt oameni pentru sport! Nu susțin sportul. Fotbalul e cum e, și nu prea e... Boxul... Este aici un băiat inimos care se străduiește, dar se chinuie să strângă bani, milogindu-se
VIAŢĂ CA-NTR-UN RING DE BOX: GHEORGHE BUTNARU de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363369_a_364698]
-
Sebi? Sunt surprinsă și măgulită. După prânzul de la restaurant, îmi mai oferi o masă festivă. - Ei, nici chiar așa. Te voi servi cu ce am eu pregătit pentru mine, nimic premeditat sau festiv. - Chiar și așa, nu vreau să te deranjez. - Hai lasă, nu te mai scuza. Mergem sau nu, o luă el direct pe fată, moment care nu prea i-a căzut bine tinerei. Mie îmi este foame și abia aștept să mă înfrupt din ciorbița mea din carne de
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
duce la cuier. Apoi uite, alege unul dintre fotolii până pregătesc eu prânzul și ia loc. De obicei eu când sunt singur servesc masa în bucătărie unde este și o masă dar acum vom mânca aici, în living. - De ce te deranjezi? Putem să o servim tot acolo și astăzi. Nu te formaliza atât că nu sunt o fire prea pretențioasă. La mine este și mai rău și tot în bucătărie mănânc, nu în altă parte că doar stau la bloc și
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
Nu este al meu. Se aude din hol. - Da, al meu este, l-am uitat în buzunarul pardesiului. Alergă spre hol să răspundă la apel cât mai repede. Reuși. Era Damian desigur, așa cum se așteptase. - Da vă rog. - Bună Minodora. Deranjez? - Asta-i bună. Cum să deranjezi? - Poți urca la mine la hotel la ora șaptesprezece? - Desigur, voi face totul să fiu acolo la ora stabilită. - Bine atunci, ne vedem mai târziu. - În regulă, la revedere și auzi cum se închide
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
din hol. - Da, al meu este, l-am uitat în buzunarul pardesiului. Alergă spre hol să răspundă la apel cât mai repede. Reuși. Era Damian desigur, așa cum se așteptase. - Da vă rog. - Bună Minodora. Deranjez? - Asta-i bună. Cum să deranjezi? - Poți urca la mine la hotel la ora șaptesprezece? - Desigur, voi face totul să fiu acolo la ora stabilită. - Bine atunci, ne vedem mai târziu. - În regulă, la revedere și auzi cum se închide telefonul fără să-i mai răspundă
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
-l văd, mi-l imaginez pe tip: înalt, plete crețe, ochii mari, cafenii...( Am jucat odată jocul ăsta de imaginație, la un curs de engleză, la Babel- “Mr.W.” ...țin minte! „Să descriem o persoană, doar auzindu-i vocea!”). Mă deranjează, totuși, un miros straniu, nepotrivit...de oaie, de cioban...de transpirație abundentă? Deschid ochii contrariată: omul ăsta chiar stă pe o bundă ciobănească! E frumos, mult mai frumos decât mi-l imaginam. Pe coama dealului de lângă mănăstirea Găbud, un mitoc
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
mănăstirii Oașa, îmbrăcat în port popular oltenesc, bărbatul cel chipeș zice, aproape răstit: -Și Carmen, când ziseși că vine? -Soru-mea? Fac și eu pe nebuna, tot oltenește. -Nu, bă, soru-mea! Mă ridic în șezând. Asta-i culmea! Pentru așa ceva mă deranjează, din clipa mea de liniște? Pentru... „soru-mea”? Podișul Târnavelor se vede în limpezimea lui, până la Cheile Turzii. „Iată Raiul pământesc!” exclam, cu toată convingerea, desfăcând larg brațele! Un tren, ca o jucărie pentru copii, taie verdele nesfârșit al peisajului, sfârtecându
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]