3,459 matches
-
surdina știută. Bâjbâie, reușește să găsească pastila, cafeaua ; închide ochii, soarbe repede. Cât costă o sorbitură când cafea se găsește doar la piața subterană cu preț înzecit ? Se află cu toții la ora cafelei. Ceștile peste tot, aburind. Se răsfoiesc ziarele, deslușește frânturi din evenimente familiale, mondiale, surprinde obișnuitele știri despre piață și aprovizionare, despre programul televiziunii, despre meciuri și rația lunară de benzină, divorțuri și denunțuri. Așadar : ziua îl recuperează din fundul pâclos, să-și regăsească liniștea astmatică, gâfâitoare, maniile, disperarea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină. 14. Lăsați-i: sunt niște călăuze oarbe, și cînd un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amîndoi în groapă." 15. Petru a luat cuvîntul, și I-a zis: "Deslușește-ne pilda aceasta." 16. Isus a zis: "Și voi tot fără pricepere sunteți? 17. Nu înțelegeți că orice intră în gură merge în pîntece, și apoi este aruncat afară în hazna? 18. Dar, ce iese din gură, vine din inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
teodolitului, pe pipăite. Nu vedea nimic. Aparatul era ferit de ploaie, în schimb în spatele observatorului se scurgeau șiroaie de apă din spărturile coperișului. Căută să se orienteze, dar o beznă atât de deasă acoperea lumea, că ochii lui nu puteau desluși nici o nuanță în negrul înăbușitor, iar în urechi îi huruiau exasperant de uniform glasurile ploii, care înghițeau toate zgomotele vieții. Își simțea bătăile inimii, dar creierii parcă i se topeau, muiați de gânduri. Peste un ceas răpăiala mai osteni puțin
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Se ghemui mai bine, ferindu-și spatele. Vântul însă îi pătrundea prin haine, prin piele și-i zgâlțâia inima. ― Și reflectorul nu mai apare! murmură el dârdâind. Își înfipse ochii în bezna subțiată, cu furie nerăbdătoare. Acuma începeau să se deslușească, în nemișcarea moartă, semne umile de viață. În dreapta și în stânga tranșeele infanteriei se întindeau, strâmbe și capricioase, ca niște linii grosolane pe o hârtie boțită. Ici-colo, ca mușuroaiele, înțepenite, poate chiar înghețate, înaintea șanțurilor, zărea sau bănuia posturile de ascultare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ehe! prietene, întreabă-mă pe mine!... Unchiul, care te-a iubit ca pe copilul lui, dacă te-ar întîlni azi, nici nu te-ar mai recunoaște. Bologa, crede-mă!... Repet, poate că nu-ți dai seama, poate că... Apostol Bologa desluși, parcă, în cuvintele huzarului o provocare ascunsă. Îi răspunse cu ură, dar și cu o gravitate în care străbătea trebuința de a-și dezvălui sufletul, de a-l pune în palmă și de a-l purta, mândru și încrezător, ca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zbârnâi întrebarea: " Adică unde mă duc?... Unde?" Dar în aceeași clipă simți o strângere de inimă și murmură chinuit: ― Am uitat acasă... Doamne, ce-am uitat acasă?... Și, drept răspuns, porni mai departe, spre Lunca. Casa groparului de-abia se deslușea în ogradă. Apostol intră grăbit, ca și cum ar fi întîrziat. Ușa tinzii era dată de perete ca totdeauna de când se încălzise vremea. Păși în odaia lui, căută pe masă, în locul obișnuit chibriturile și le găsi. Aprinse și văzu în pat pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
minut și să-și mai șteargă nădușeala pe gât și pe față. Deodată își stăpâni respirația și ascultă. În spate, în poiană, auzi zgomot de pași. Se piti lângă un trunchi gros. I se păru că pașii se apropie și desluși un glas înăbușit rostind vorbe străine. Văzu două umbre mișcând la marginea pădurii... Se depărtau... Apostol mai așteptă un răstimp. Inima i se zbătea năprasnic. În creieri îi apăru iarăși harta cu pozițiile. Tranșeele infanteriștilor sunt pe două creste, dar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
călcâiul soldatului și mereu voia să-i ceară iertare, dar nu-și putea descleșta fălcile să vorbească. De altfel nici o șoaptă nu mai șoptea nimeni ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat și nici nu se va întîmpla. Numai când deslușea silueta locotenentului, în sufletul lui Apostol scotea capul veșnic același cuvânt, ca un cadavru la marginea apei: " În sfârșit... În sfîrșit..." Simțea o ușurare ciudată, întocmai ca după o primejdie mare trecută cu bine. Drumul i se părea mai ușor
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vreo zece pași, de un stâlp alb și lucios, cu un braț cârligat în vârf. Ștreangul se legăna puțin și legănarea aceasta îi aduse aminte cum a încercat el odinioară, cu mâinile, rezistența funiei. În lucirea albă a lemnului se deslușea ceva straniu, încît Apostol lăsă repede capul în jos. Când deschise iar ochii, se pomeni lângă stâlp. Mâna dreaptă atinse întîmplător lemnul rece și umed ca pielea de șarpe. Se scârbi și începu să-și șteagră umezeala pe dunga pantalonului
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
meu și după moarte. Știam deja, fără să o fi cunoscut vreodată cật de mult șiar fi dorit să trăiască și să nu se despartă niciodată de el. Mă transformasem dintr-o dată într-un alter-ego al ei, încercam să-i deslușesc trupul, dar mai ales tiparul sufletului. Dragostea ei mă apăsa, mă obosea, mă silea să-mi mint interlocutorul... Nimeni nu cunoaște însă mai bine ca mine profunzimea ochilor negri! În ei găseam tăria și, profund sentimentală, am știut întotdeauna să
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
obsedau mereu cuvintele lui: - Dacă nu acuma, cậnd? I-aș fi răspuns: acum, Yoane, acum! Era deja prea tậrziu, fiecare dintre noi avea probemele lui. N-am rezistat însa tentației de a-i săruta obrazul proaspăt bărbierit, în care am deslușit tainic semnele virilității. M-am rușinat puțin de gestul meu necugetat, izvorật parcă din disperarea apropiatei despărțiri, dar n-aș fi găsit niciodată, oricật de talentată aș fi fost, cuvậntul acela magic prin care să-i pot dărui măcar un
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
acolo unde ne-au străjuit dragostea copacii tineri, abia răsădiți, florile de romaniță sau tufele frumos mirositoare de lămậiță . Tu nu-ți mai amintești, Yoane, e mult de atunci, dar eu am hoinărit adesea pe holurile școlii, încercậnd să-ți deslușesc privirea, căutậndu-ți sprậncenele frumos arcuite și așteptậndu-ți în tăcere dragostea. Dar a venit brusc despărțirea de școala din sat, despărțirea de tine, de tot ce-mi era drag. Trebuia să plec la oraș, să ajung “doamnă”, iar acolo aveam să
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
mult decật tinerețea; că anii ei sunt cu adevărat minunați nu aflam decật dupa trecerea ei. Ceasul predestinat despărțirilor pậndește mereu și nu știu dacă trebuie să-l privim cu bucurie, cu tristețe sau cu șovăială. Cu ochii noștri lăuntrici, deslușim viitorul pe care încercăm să-l înfrumusețăm și un zậmbet vag de fericire ne luminează chipul la gậndul că poate ne vom bucura de bunăstarea lucrurilor. Suntem mereu încrezători, ne simțim abili și agili, nu putem crede într-un eșec
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
pe o fortăreață, încercậnd să-i dobor pe rậnd punctele slabe care erau din ce în ce mai puține. Nu mai avea atuurile tinereții, dar nici nu era bătrận, și, deși durerea morții celei dragi îi persista în suflet, din cậnd în cậnd mai deslușeam în inima lui chemarea tainică a dragostei. Dar nici un gest, nici o vorbă subtilă, dintre cele atật de familiare lui nu-l mai trădau acum. Omul lucra dur, poate sigur pe el, poate nesigur pe mine. În ce mă privește, lăsasem
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
nevoie de multă viclenie. Cum va ieși, oare, psihicul uman din confruntarea pe termen lung cu Internetul? La km zero al cunoașterii a existat un măr. Orizontul - această Fata Morgana a cunoașterii. Jucăm într-o dramă al cărei înțeles îl deslușim încet și nesigur. Cerul poate fi un imens curcubeu, ori un cenușiu capac de sicriu. Marile spirite au adăugat cunoașterii revelația. Poate și neantul are luminișuri primăvăratice. Nu vom putea recăpăta măreția doar dialogând cu stelele. Procesele de conștiință vin
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
risipit. La 1702, Constantin Duca voievod o reface și își pune pisania scrisă pe grecește lângă cea a lui Vasile Lupu voievod. Prin 1809, biserica este refăcută și pe la 1850 este pictată. În urma atâtor refaceri nu i se mai poate desluși stilul. Și asta nu-i totul. La început zidirea a fost închinată la toate mănăstirile de la “Sveta Gora, și după ce au făcut răposatul Vasilie vodă și mănăstirea Trei Sfetitele... au fostu luat călugării de Trei Sfetitele suptu ascultarea ei... și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vino și dă-mi un pupic! Din partea nevăzută ascult zgomote nedeslușite și glasul binecunoscut milogindu-se iarăși, - Hai Sonia... vino și dă-mi un pupic. Sonia, o zvârlugă de fată, nepoțica vecinilor, e mare... are deja doi ani și jumătate! Deslușesc vocea cristalină, puțin repezită a fetiței: - Mă duc la ’adu să-i dau un pupic! Glasul vecinei se aude limpede: - Îți dau eu un pupic, de nu poți să-l duci! - T’ebuie să mă duc... ale poa’ta închisă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
să-i dea drumul; sau poate te gândești că fără obstacol aș fi luat ocazia. Posibil, da nu știu unde aș fi ajuns cu ea, din moment ce, încă pe scara trenului fiind, am zărit camionul cu capota de la motor ridicată și parcă am deslușit printre șuierăturile de bucurie ale locomotivei un ful de înjurături, cu jigler în coadă, pentru că erau trei în jurul motorului decedat și pe care, chiar dacă l-ar fi reparat, unde dracu m-ar fi pus pe mine, în varianta în care
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
noastră de căcat. Mi s-au umezit ochii, eram și într-o dispoziție specială, citeam Cărtărescu și făceam primul meu film ca actor de ocazie. Am citit scrisoarea primită pe fax de sute de ori, încercam cu orice preț să deslușesc dorul pentru mine. Dacă era, era foarte bine ascuns printre rânduri. Am răspuns tot cu multe pagini, dar eu nu am ascuns dorul atât de bine ca ea. Îl lăsam să se vadă puțin la fiecare frază, în începutul scrisorii
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fața celor doi martori, care mai mai că-mi blocau drumul. Cei doi nu se clinteau. I-am pus mâna pe umăr. Un cap plin de păr încîlcit de vânt s-a ridicat către mine. Printre șuvițele albicioase i-am deslușit ochii. Nu a scos nici un cuvânt, doar l-a înclinat puțin a părere de rău, i-a închis pentru o secundă, a mimat dezamăgirea, a redeschis un ochi și m-a privit, încercînd să se scuze din privire. În același
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cazul lui clinic pentru că acum, când scriu, știu că voi ajunge să aflu și cum e în celălalt hotel. Mă privește cu un zâmbet orbitor, din cauza danturii de fildeș, vorbind pițigăiat și cu un accent pe care cu greu îl deslușesc, dar cu ajutorul mâinilor, ca în jocurile mimilor, fncercînd să-mi explice că nu-i stricat, că așa trebuie să fie. Îl agăț de o ureche din cele două mari, clăpăuge, cu care probabil își făcea și vânt în momentele de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ridice nici un pai, Degeaba te întrebi, nedumerit, Când și unde ai greșit. Noblețe În vremea monarhiei, cei care fumau, Țigări „Regale”, aromate, preferau, Și carnații pot avea parfum nobiliar, Dacă patronul firmei este demnitar. Mistere Din tinerețe am încercat să deslușesc, Misterele lumii în care trăiesc. Dezlegarea tainelor firii e o încercare, Ca aceea de a călători cu Carul Mare. Măsuri guvernamentale Am aflat că se vor construi diguri și canale Pentru a preveni dezastre naturale. Nu știm, însă, când se
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
prin decorul ăsta gigantic, puneam mânuța pe tapete cu floricele, mă opream terifiat în fața țigăncii care apărea în ușă, zîmbindu-mi și întinzîndu-mi o bucată de rahat gălbui, tăvălit prin zahăr pudră... Intram la baie și, în locul closetului, chiuvetei și căzii, deslușeam o vastă sală de 23 conferințe, pustie, cu o masă lungă, scaune și broșuri înălțate până la tavan, de-a lungul pereților... în brațele mamei, pluteam la o înălțime amețitoare deasupra străzii, în drum spre alimentara. în toată perioada cât am
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
tem mai ales că mulți dintre noi nu sîntem oamenii viitorului, că nu sîntem nici măcar ai prezentului. Sânt însă deja acomodat cu multe lucruri care altădată mi s-ar fi părut inacceptabile și încep, timid, să mă simt bine, să deslușesc regulile noului joc din noua lume, din brava lume nouă... Știu și accept cu seninătate faptul că arta mea, poezia, își va diminua importanța în viitor, știu că se va integra în marele spectacol al unei lumi hedoniste, libere și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nebunească decât "Veacul de singurătate", mai profundă decât "Castelul", mai nesfârșită decât "Căutarea timpului pierdut". Imaginez o mare echipă de scriitori care să muncească timp de câteva generații la o singură carte, pe care s-o citești din copilărie, de când deslușești literele, până pe patul de moarte, când nu le mai deslușești. O carte care să se substituie vieții tale, dar fără clipele, zilele, lunile, anii monotoni ai vieții. în adolescență, ghemuit în pat, mi se-ntîmpla să citesc uneori de dimineață până
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]