3,122 matches
-
zi, Cezar i-a masacrat pe tencteri, patru sute treizeci de mii de suflete. Până și Roma a fost Îngrozită. Nu sunt sigur că ăsta e momentul cel mai rău din istorie. Dar se simte acum În aer că lucrurile se destramă și sunt afectat de asta. Întotdeauna i-am urât pe oamenii care declarau că ăsta e sfârșitul. Ce știau ei despre sfârșit? Din propria-mi experiență, din mormânt, dacă pot să mă exprim așa, eu am știut ceva despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mâna pe Sammler. Simțea cum era distrus, ce mai rămăsese din el. Plânse În sinea lui. Mergea cu obișnuitul pas iute, impetuos, așteptându-și Însoțitoarea la intersecții. Tăind aerul ce mirosea a trupuri, a boală, a medicamente. Simțea cum se destramă, cum fragmente mari, neregulate din interiorul lui se topesc, scânteind dureros, mistuindu-se În depărtare. Ei bine, Elya murise. Era deprivat de Încă un lucru, i se mai furase o ființă. Încă un motiv pentru a trăi i se scursese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
trecutul, nu intriga, ci mai ales personajele care trăiesc din rămășițele zilelor de război: „Pentru că simțise foarte clar acel mic fior ciudat sau vibrație care apărea înainte ca alarma să sune, și chiar înainte ca vocea ei să i se destrame, sirenele sunară. Sunau încontinuu, și mai tare, și mai sus, febril, după fiecare salt în tăcere, și era imposibil, chiar și după atâția ani, să stai calm, să nu le bagi în seamă, să nu simți cum te presează, cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
schimbe poziția artileriei, mutând-o cu treizeci de pași În față. Următoarea salvă distruse mijlocul liniilor turcești, provocând un moment de debandadă. Iar În acel moment totul se răsturnă. O nouă șarjă a lui Yves lovi ienicerii din careul stâng, destrămându-le liniile, În timp ce Apărătorii din preajma lui Angelo atacară centrul. În jurul celei de-a doua căruțe, În care se afla Într-adevăr căpitanul Oană, rămăseseră trei cercuri concentrice de apărare, alcătuite din Apărătorii italieni călări, comandați de Angelo, din cei moldoveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
alta și ca oameni care nu se așteptau să ajungă vreodată În preajma Marelui Maestru se pomeneau cu el În față, și asta doar pentru o fracțiune de secundă, căci apoi intrau În lumea lui Alah, prăbușindu-se ca trăzniți și destrămându-se fără viață pe pietrele din piața palatului. Și, deodată, Midhat realiză că Marele Maestru nu avea nevoie de nici un ajutor. Că n-a avut nevoie nici o clipă de ajutor. Că simpla lui ieșire, fără nici o armă, a fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de ciment neted, aproape strălucitor, el nu-i simte netezimea, picioarele Îi par niște butuci, atârnă ca plumbul. Iată și de ce e Încălțat. De obicei e desculț. Își privește picioarele și vede niște pantofi de pânză cu tălpi de cauciuc, destrămați la vârfuri de când au fost curățați cu peria aspră. Tălpile scârțâie când Își mișcă picioarele. Imagine puternică, dar o să ducă ea oare la altceva? Da. În cameră sunt și alte persoane, mai exact trei. Unul poartă cămașă albă cu mâneci
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
e milă”, gândea el. O credea prostă, chiar sub medie, o devoratoare de iluzii pierdute, demult. O ea anostă care își ascundea lacrimile sufletului în vorbe goale, poleite cu migală, încă din nopțile acelea albe când cerul părea că se destramă peste ei și stelele cer mângâieri ascunse. Știa că e "slabă" în prezența lui, dar se simțea bine încorsetat în gândurile ei și n-ar fi destăinuit nimănui starea aceea de bine care i se părea oarecum înjositoare. Se voia
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
vise încerca să-mi atingă firul tristeților; carnea mea de epavă a fluviilor ducea la culcare nopți pierdute ce-mi cățăraseră-n ochi, glasuri de zei, ce izbesc în nefire cu explozia strecurată, în site de simțuri... Asemenea filosofului îmi destrămam în plictisuri, căutările durute cu nori de stele, ce tac prin ceața pustiită de idoli. Și pe colinele dragostei, un copac aruncat de paști trecătorilor, peste buzele însetate ale acestei nopți; rămân lîngă goliciunea tăcerii, să accept nebunia unei amare
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pe colinele dragostei, un copac aruncat de paști trecătorilor, peste buzele însetate ale acestei nopți; rămân lîngă goliciunea tăcerii, să accept nebunia unei amare cafele ce încearcă, să prindă-ntr-un amurg flăcări de zile, dormind pe pustiuri ce-ți destramă nemurirea.... Și-n repetate întâmplări, congelarea țipătului, peste ochii somnambulului de sicrie, mai așteptasem o zăpadă de îngeri să-ți așeze diamantele deshidrataților, întunecați de nebunia înecată-n niciunde... Și-n droguri spintecate de negura unui vis, m-ai învitat
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Vor veni să ne sacrifice într-o străveche mâhnire și vom tresări, în neființă într-o iubire înfricoșătoare. O RANĂ DE SUFLET ÎN JOCUL DE DRAGOSTE Domnului Eugen Rășchitor Iubitule, mi-au obosit zilele așteptându-te. Atâtea clipe mi se destramă în răcelile șoaptelor... Dragostea mi se sfarmă în cioburile stelelor și-mi sângerează vertebrele visului, simt aerul cum mi aduce în timpul de dor imaginea chipului tău cu toată substanța lui transparentă. Brațele tale au alergat în uciderea propriului meu suflet
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
glasul tău - zeul neliniștii în arderea nevinovată a gândurilor Să fiu cuminte, îmi spunea atunci cerul cu toate vânturile de m-ar fi găsit în preajma ta iscodindu-te din dorințele bolnave de îți este indiferentă prăbușirea mea sau speranțele mele destrămate în negura înserării. Să fiu cuminte, îmi spunea luna cu toate imaginațiile ei de idilă fără semnele conștientului și luna nu putea să răsară dacă și-ar fi întors privirea peste otrăvurile mele în care adevărul e câteodată un vis
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
generații Prin rana unei stele, corabie de zări, Un glas suspină-n trupul alb de vânt, Iar cerul trist îngenunchiază-n geruri, Pământ al suferinței și-al dorului flămând În care lacrimi ard prin clipe de Edenuri. Ascult cum univesrul se destramă, Prin codrii de aramă și peste vârfuri luna, La sfatul veșniciei izvoarele-i sunt mamă, La steaua ce a răsărit, El va veghea întruna. 14-01-1999 (ADEVĂRUL - anul X, nr. 943, 2-4.02.1999) FLUVIU DE VEAC STRĂMOȘESC în memoria lui
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ca o frumoasă Enigmă, Și Soarele meu va zâmbi prin Ochi de Promoteu Când se vor logodi visele pe un DOR în DERIVĂ. 06-09-2007, 1530h MIEZUL DURERILOR DE SEARĂ Domnului ȘTEFAN POPA POPA’S MIEZUL DURERILOR DE SEARĂ M-aș destrăma în stele și-n vânturi înghețate Cu brațele în flăcări prin nori eu aș pleca. Dac-aș rămâne singură să fiu în noapte O umbră suferindă mereu în calea ta, Căci aș rămâne clipa ce nu te mai ajunge Prin
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Și-o inimă învinsă prin gânduri ideale. Cum suflă vântul peste toamna grea Și saltă nemurirea dintre noi dorințe, Doar fericita clipă ne va da Cântecul dragostei lungit pe-o biruință. Cum sufletul mai plânge peste-un orizont Și nopțile destramă chipuri neștiute, Legenda tremurândă în sufletul de sorți, Lacătele se-nfundă-n tainele nuntite. Cum fiecare timp își cântă dorul Și fiecare om își vrea menirea Din cerul sfânt mai simt fiorul Și-o lacrimă aprinsă-i viețuirea. Mai suflă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nebunie și-n țipăt mai petrece. Eu stau o mărturie de sensuri ideale Și mai aștept o noapte de suflet și cuvânt Și în răceli de vremi, pământurile carnale Îmi simt apropierea prin trupul alb de vânt. AȘTEPTAREA SUMBRĂ Sufletul destrămat în primăveri te strigă Să vii pe-o rază sfântă a unei dimineți În dansul umbrelor ce n a știut să-nvingă Timpul de iubire rămas de la profeți, Sufletul tăcerii prin miezul alb de dor Însetat de nopțile plăpânde Când
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ferecate-n zile. Nimic nu mai rămâne-n univers Decât privirea nopților îmbietoare Și-n versul tălmăcit de albul sens Așteptarea-i lacrimă de zare CANDELA ARSĂ DE SENSURI Am căutat în vise și-n trupuri de gând Universul iubirii destrămat de versuri Și-n materia oarbă de suflet plângând Am rămas o candelă arsă de sensuri. Am căutat în norii de trupuri Aroma de ceață aprinsă n mistere Și-n simfoniile albe de nuduri Universul rămas în frumoasele sfere. Am
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Sărutând un CER DE STELE, tremurând ca o mireasmă Și prin lumi de pribegie, doar un chip ușor se stinge. Lăsând zarea ca să-mbrace straie de lumini prin nopți Unde amintirile-s uitate prin pământuri legendare Întunericul din umbre se destramă printre sorți, Lăsând sufletul de lună dezmerdat în ploi de vară. FĂRÂMĂ DE SOARE Sunt un Ochi din OCEANUL DE NOAPTE Și m-am desprins din raza de sori Ca un înger albastru răstignit în serate În fereastra de lume
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
aprind o țigară pe care o răsucesc cu greu, pe vremea aia fumam Drumm, niște țigări olandeze mai ieftine pe care ți le răsuceai singur, probabil din cauza frigului, o lipesc pe partea fără lipici și la al doilea fum se destramă, spre amuzamentul celor din fața mea, care nu mă scăpaseră din ochi cât timp m-am chinuit s-o răsucesc. "ia, taică, o Mărășească, nu mai fuma păpușoi", mă invită un moșulică simpatic, dîndu-mi o țigară puțin scuturată și strâmbă ca
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
nici un gest, de parcă i ar fi greu să se integreze, cumva, lumii acesteia, în care nici un lucru nu își are rostul, ci doar misterul lui, pe care nu se pune problema să-l descifreze, ci doar să riște să-l destrame, poate. Până la urmă se lasă, moale, într-un fotoliu. Geanta maro. Stick. Laptop. Bingo. Documentul „alx“ se deschide cu click. Sesam funcționează. De pe ecran, literele îl cheamă într-o lume încă și mai încurcată decât cea a lucrurilor din cameră
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
intensitate pînă la dispariție. De aceea se și spune că nu e decît un pas Între ruperea prieteniei și dușmănie. Înțelepciunea populară spune că e bine să nu știe nimeni unde te strînge ciubota. În funcție de caracterul persoanelor, atunci cînd se destramă o relație de prietenie, se poate Întîmpla ca fostul prieten să se folosească În sens negativ de anumite amănunte din viața ta pe care i leai destăinuit atunci cînd simțeai nevoia să fii ascultat și Înțeles de cineva. Trebuie să
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
prisos. Când ieșiră Ina, Alex și Mihăiță, țiganii se reîntoarseră din drum, umplând strada cu vocile lor revoltate, bulgărind amenințări și cuvinte pline de obidă din care nu lipseau sensurile periferice. În cele din urmă, grupul acestora începu să se destrame. Ina urmări cu duioșie cum Vișinel alergă spre Rafira, cuprinzându-i trupul cu brațele. În sufletul ei doldora de lacrimi, repetă pentru a nu știu câta oară: Acesta să fie copilul meu!? Oare acesta să fie copilul nostru!? Nu departe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se izolează de tot. Chiar și de Dumnezeu. E Robinson individualistul. Împlinit și de aceea, disperat. Fără să găsească, oricît de puternică iar fi lumînarea, nici oameni, nici zei. S-a molipsit de boala ce a exterminat eroii și a destrămat imperii surpînd cetățile lor. S-a văzut numai și numai pe sine tulburînd limpezimile și lăsînd loc groazei și angoasei de a trăi. Știe că nu în infinit se îneacă omul, ci în el însuși, ca într-o baltă căreia
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cînd reușești să te închizi în lumea ta, deja ai dăruit vieții totul. Iar dobîndirea nebuniei lumii te-nchide într-o sferă în care, nemaimișcîndu-se nimic, chiar nesfîrșitul spațiu cu care te-nvelește lumea își pierde sensul și universul se destramă ca și cum nici n-ar fi fost.” Scriitorul V., ascuns în trupul suferind îmi pare c-am reușit să te trag, tinere, în simultaneitatea vitraliului. Pasărea violet plutește deasupra amîndorura deși privirea ta încordată spre a străpunge bezna zorilor nu o
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
porcăria pe care ai făcut-o. Ai împroșcat cu noroi în tine și în cei iubiți. Ți-a făcut plăcere să chinuiești și-n delirul perversiunii tale, te-ai strivit. Pînă și lucrurile pe care le-ai atins s-au destrămat cuprinse de gangrenă. Caută mai bine!” Îngenunchez și îmi apăs pumnii pe piept încercînd a-mi potoli spaima și bătăile disperate ale inimii. Nici moartea nu m-ar putea scăpa de Judecătorul nemilos. N-am unde să fug căci dezvăluirea
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o formă umană în desișul verde și primitor al buruienilor. Doar nările continuau să-i freamăte ca frunzele de mesteacăn și auzul i se ascuți până prinse foșgăitul bălos al melcilor pe urechile de elefant ale brusturilor. Când întunericul se destrămă, lăsând loc unei palide lumini de jad, Bătrânul zări scara la câțiva pași de locul în care zăcea. Treptele se răriseră și mai mult, rămânând doar câteva și acelea șubrede, făcând urcușul aproape imposibil. Deschiderea bruscă a ușii ridică praful
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]