KorAP: Find »[drukola/base=diamant & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...104 105 106 ...202 >

5,038 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267

auzi pe Aidan vorbind singur în fața televizorului. Trebuia să deschidă cutia. Pur și simplu trebuia. Își ținu respirația și împinse ușor capacul. Inelul era superb. Se vedea cât de colo că îi cunoștea preferințele. Era simplu, de aur, cu trei diamante care străluceau în lumină, pe catifeaua neagră a cutiuței. Era cea mai frumoasă bijuterie pe care o văzuse în viața ei. Gâtul îi deveni uscat ca nisipul. Doamna Aidan Clarke. Darcey Clarke. Acesta era viitorul ei. Viitorul pe care își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
juca de-a adulta, mai mult chiar, încerca să pară inocentă. Pe când Darcey o privea astfel, Nieve deschise geanta și scoase o cutie micuță. —Ce-i asta? întrebă Darcey. —Deschide-o. Darcey deschise capacul și privi înăuntru. Lanțul cu un diamant minuscul pe care i-l împrumutase lui Nieve înainte să părăsească Spania se afla acolo alături de o pereche de cercei sclipitori cu diamante. Se uită la Nieve. Îmi pare rău de lanț, spuse aceasta. Ai plecat așa în grabă, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
micuță. —Ce-i asta? întrebă Darcey. —Deschide-o. Darcey deschise capacul și privi înăuntru. Lanțul cu un diamant minuscul pe care i-l împrumutase lui Nieve înainte să părăsească Spania se afla acolo alături de o pereche de cercei sclipitori cu diamante. Se uită la Nieve. Îmi pare rău de lanț, spuse aceasta. Ai plecat așa în grabă, că n-am mai apucat să ți-l înapoiez. Iar cerceii sunt în semn de mulțumire pentru cât m-ai ajutat cu traducerile. Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
să pară prea scorpie. Acum se simțea prost pentru faptul că se tot întrebase când avea de gând să i-l înapoieze. Își scoase din urechi cerceii simpli de aur pe care-i purta și îi puse pe cei cu diamant în loc. Sclipeau atât de puternic în lumină încât o făcură să se simtă vinovată și pentru nopțile în care o enervase faptul că Nieve o suna pentru ajutor cu traducerile. Recunoscu însă că Nieve o răsplătise cu vârf și-ndesat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
pună doar flori în păr. Un voal părea destul de copilăros, dat fiind că avea, totuși, peste treizeci de ani și trăise cu viitorul ei soț în ultimii zece. Dar își dorise dintotdeauna să poarte unul. O să fie adorabil, zise Lorelei. Diamantele de pe coroniță sunt veritabile. —Sfinte Sisoe! Nieve se bucură că în sfârșit o uluise pe Lorelei. —E cadoul meu pentru mine, spuse ea. —Frumos cadou. — A, nu e o diademă atât de mare, se grăbi Nieve să adauge. Arată mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
să poată purta și ea așa ceva, dar știa că ar pierde o agrafă cu pietre prețioase imediat!) Avea o rochie roșu-închis care contrasta cu nuanța pielii și cu ochii căprui, iar pantofii prinși în curelușe se potriveau perfect. Rubinele și diamantele de la gât și din urechi aruncau sclipiri de foc. Arăta, se gândi Darcey cu invidie, de milioane. Ceea ce evident că și era. Cel puțin de milioane. Aidan n-avea s-o părăsească niciodată. Era prea frumoasă și prea încărcată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585

sau scoase la vânzare de către bolșevici, care descoperiseră o comoară ascunsă În pereții palatului prințului Iusupov, soțul nepoatei țarului. În același an, am achiziționat câteva În Elveția: o broșă, o brățară și, cea mai valoroasă dintre ele, un colier de diamante alcătuit din douăzeci de briliante. A fost creat de Cartier și cântărește peste 100 de carate. Nu e nevoie să spun, Herr Gunther, că de așa ceva nu va fi deloc ușor de scăpat. — Într-adevăr, nu va fi ușor. Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
decât o „creatoare de Îngeri“ care locuiește pe o alee dosnică. Magazinul lui e pe Budapester Strasse ori pe Ebertstrasse sau Göring Strasse sau cum dracu’ o mai fi numind-o Partidul acum. Apoi mai sunt și dealerii, comercianții de diamante care cumpără și vând În birouri elegante, unde cineva care doar se uită, În căutarea unui inel de logodnă, e cam la fel de Întâlnit ca un cotlet de porc În buzunarul unui rabin. Aceștia sunt genul de oameni care-și fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
mult dacă ar fi putut. — Isuse Hristoase, am exclamat. Îți poți Închipui, nu? Să mă duc moț la Karinhall și să spun: „Scuzați-mă, domnule prim-ministru, dar nu cumva se Întâmplă să știți ceva despre un valoros colier de diamante pe care l-a șterpelit unu’ dintr-o reședință de pe Ferdinandstrasse acum câteva zile? Sper că nu aveți nimic Împotrivă dacă arunc o privire prin sertarul lui Emmy, soția dumneavoastră, să văd dacă Îl are ascuns pe undeva printre bijuteriile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
că-l caut pe Herr Neumaier. Dacă aveți ceva de vânzare, va trebui să stați la rând ca toată lumea, mă apostrofă Umerașu’ pe un ton scăzut. — N-am nimic de vânzare, am răspuns eu evaziv, adăugând: Caut un colier de diamante. La asta, Umerașu’ Îmi zâmbi de parcă eram unchiul lui bogat demult pierdut, acum regăsit. — Dacă sunteți amabil să așteptați un moment, mă perie el, mă duc de Îndată să văd dacă Herr Neumaier e liber. Dispăru În spatele unei draperii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
dimineața aia când folosise lama de ras. Îmi strânse mâna În timp ce eu m-am prezentat. Fu ca și cum aș fi ținut un castravete. — Sunt foarte Încântat să vă cunosc, Herr Gunther, Îmi spuse el călduros. Am auzit că vă interesează niște diamante. — Așa este. Dar ar trebui să vă spun că acționez În numele altei persoane. — Înțeleg, rânji Neumaier. Aveți ceva anume În minte? — Da, sigur că da. Un colier cu diamante. — Păi, ați venit unde trebuie. Avem câteva coliere cu diamante pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
Gunther, Îmi spuse el călduros. Am auzit că vă interesează niște diamante. — Așa este. Dar ar trebui să vă spun că acționez În numele altei persoane. — Înțeleg, rânji Neumaier. Aveți ceva anume În minte? — Da, sigur că da. Un colier cu diamante. — Păi, ați venit unde trebuie. Avem câteva coliere cu diamante pe care vi le pot arăta. — Clientul meu știe exact ce anume vrea, i-am spus. Trebuie să fie un colier cu diamante creat de Cartier. Neumaier Își lăsă trabucul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
niște diamante. — Așa este. Dar ar trebui să vă spun că acționez În numele altei persoane. — Înțeleg, rânji Neumaier. Aveți ceva anume În minte? — Da, sigur că da. Un colier cu diamante. — Păi, ați venit unde trebuie. Avem câteva coliere cu diamante pe care vi le pot arăta. — Clientul meu știe exact ce anume vrea, i-am spus. Trebuie să fie un colier cu diamante creat de Cartier. Neumaier Își lăsă trabucul În scumieră și suflă un amestec de fum, nervi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
Da, sigur că da. Un colier cu diamante. — Păi, ați venit unde trebuie. Avem câteva coliere cu diamante pe care vi le pot arăta. — Clientul meu știe exact ce anume vrea, i-am spus. Trebuie să fie un colier cu diamante creat de Cartier. Neumaier Își lăsă trabucul În scumieră și suflă un amestec de fum, nervi și amuzament. — Ei, cu siguranță că acest fapt Îngustează aria posibilităților. — Așa e cu oamenii bogați, Herr Neumaier. Par să știe Întotdeuna exact ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
era prinsă o plăcuță cu litere aurii: „GERT JESCHONNEK. COMERCIANT DE PIETRE PREȚIOASE“. În spatele acestor uși era un birou În formă de L cu pereții zugrăviți Într-o nuanță plăcută de roz, pe care atârnau mai multe fotografii Înrămate reprezentând diamante, rubine și alte asemenea pietricele care ar fi putut stimula lăcomia unui Solomon sau doi. Am luat loc și am așteptat ca tânărul anemic din spatele mașinii de scris să termine de vorbit la telefon. După un minut, zise: — Te sun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
terminat de retușat unghiile, poate-l anunți pe șeful tău că aș vrea să-l văd. Numele meu e Gunther. — Aveți programare? mă Întrebă el pe un ton condescendent. De când are nevoie de programare un bărbat În căutare de ceva diamante? Poți să-mi zici? Mi-am dat seama că mă găsea mai puțin amuzant decât o o cutie umplută cu fum. — Păstrează-ți forțele ca să sufli În ciorbă, Îmi replică el și veni din spatele biroului ca să meargă la singura ușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
părul. Râse și puse la loc rubinul pe o bucată de catifea pe care apoi o Împături și vârî pachețelul astfel obținut În seif. M-am așezat Într-un fotoliu mare din fața biroului său. — Sunt În căutarea unui colier cu diamante, i-am zis. Se așeză În fața mea: — Păi, Herr Gunther, eu sunt expert recunoscut În diamante. Clătină din cap plin de mândrie, ca un cal de curse, și la mine ajunse o puternică undă de parfum. — Chiar așa? — Mă Îndoiesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
Împături și vârî pachețelul astfel obținut În seif. M-am așezat Într-un fotoliu mare din fața biroului său. — Sunt În căutarea unui colier cu diamante, i-am zis. Se așeză În fața mea: — Păi, Herr Gunther, eu sunt expert recunoscut În diamante. Clătină din cap plin de mândrie, ca un cal de curse, și la mine ajunse o puternică undă de parfum. — Chiar așa? — Mă Îndoiesc că mai există cineva la Berlin care să știe despre diamante câte știu eu. Își aruncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
eu sunt expert recunoscut În diamante. Clătină din cap plin de mândrie, ca un cal de curse, și la mine ajunse o puternică undă de parfum. — Chiar așa? — Mă Îndoiesc că mai există cineva la Berlin care să știe despre diamante câte știu eu. Își aruncă bărbia Înainte, de parcă m-ar fi provocat să-l contrazic. Aproape că mi se făcu greață. — Mă bucur să aflu asta, i-am răspuns. Sosi cafeaua și, În timp ce secretarul său se strecura afară pe ușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
dar am o mare slăbiciune pentru femei, Herr Gunther. Cred că mai repede mi-aș lua un asociat decât să-mi iau ca secretară un bărbat, i-am răspuns. El zâmbi politicos. — Ei, și Înțeleg că sunteți În căutarea unui diamant. — Diamante, l-am corectat eu. — Înțeleg. De sine stătătoare sau montate Împreună Într-o bijuterie? — De fapt, Încerc să dau de urma unei anumite bijuterii care i-a fost furată clientului meu, am explicat eu și i-am dat cartea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
am o mare slăbiciune pentru femei, Herr Gunther. Cred că mai repede mi-aș lua un asociat decât să-mi iau ca secretară un bărbat, i-am răspuns. El zâmbi politicos. — Ei, și Înțeleg că sunteți În căutarea unui diamant. — Diamante, l-am corectat eu. — Înțeleg. De sine stătătoare sau montate Împreună Într-o bijuterie? — De fapt, Încerc să dau de urma unei anumite bijuterii care i-a fost furată clientului meu, am explicat eu și i-am dat cartea mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
prințesa Mushmi. Îți mulțumesc, Hermione. Mai vorbesc eu cu tine cât de curând. Am intrat În restaurantul Pschorr Haus și am mâncat o porție de fasole cu șuncă și am băut două beri. Fie Jeschonnek chiar nu știa nimic despre diamante, fie avea ceva de ascuns. Îi spusesem cum că acel colier e indian, or el ar fi trebuit să Își dea seama că era un Cartier. Și nu doar atât, dar nu reușise nici măcar să mă corecteze atunci când Îi descrisesem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
să azvârle din el trupul reînsuflețit al fiicei sale. Și mai era și Haupthändler, care părea foarte adâncit În gânduri, ca un om presat de probleme mult mai importante, cum ar fi, de exemplu, să scape de un colier cu diamante. Faptul că pe acea bucățică de hârtie din coșul de gunoi al lui Jeschonnek se aflau alături numărul de telefon de acasă al lui Haupthändler și cel de la Adlon Hotel, propriul meu nume și cel al prințesei inventate, făcea dovada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
și tălpile de la pantofi arătau că nu fuseseră purtați. Din contră, În cealaltă valiză, care presupuneam că Îi aparținea, mai mult ca sigur, lui Haupthändler, nu era nimic nou, cu excepția a câteva articole de toaletă. Nici vorbă de colier cu diamante. Dar pe măsuță era o mapă de mărimea unui portofel care conținea două bilete de avion de la Deutsche Lufthansa pentru zborul de marți seara cu destinația Londra, aeroportul Croydon. Biletele erau dus-Întors și rezervate pe numele Herr și Frau Teichmüller

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
la ureche pentru cineva precum Kurt, că doar era un adevărat profesionist. Ar fi putut să deschidă și inima lui Hitler. Treaba urma să se facă la miezul nopții. Să deschidă seiful și să ia niște documente. Atâta tot. — Nu diamante? — Diamante? N-a spus nimic de nici o bijuterie. — Ești sigur de asta? — Bineînțeles că sunt sigur. Trebuia doar să sustragă documentele. Nimic altceva. — Ce documente erau, știi? Block scutură din cap: — Doar niște hârtii. — Dar despre omoruri, ce știi? — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]