43,048 matches
-
oficial", nu cel de identificare a mijloacelor de transport, ci acela al adreselor din Internet. Răspîndirea se explică prin comoditate, prin preferință pentru un cod comun de generație, dar poate și pentru a indica o oarecare minimalizare ironică, incompatibilă cu discursul solemn-naționalist. Exemplele sînt nenumărate - "asta la noi în RO"; "piața din RO nu are potențial deocamdată" (PixelRage Forum); "va da o imagine destul de corectă despre ce înseamnă medicină în Ro în acest moment" (p3.cmb.ro); "noi ăștia de prin
Abrev în RO by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11908_a_13233]
-
ale mitului lui Oedip, cu accent, bineînțeles asupra operei enesciene. Sub semnătura prestigioasă a lui Roman Vlad, primul studiu - probabil un segment din conferința de presă susținută de autor cu abundente exemplificări la pian - decodează modelul țesăturii motivice care coagulează discursul muzical; incitante sunt și ideile despre modalismul enescian, cu trimiteri către Messiaen și Busoni, care merită aprofundate. Unei analize la fel de adâncite îi este supus și libretul operei de către Guido Paduano; el situează viziunea lui Edmond Fleg - George Enescu în contextul
Un veritabil simpozion by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11914_a_13239]
-
deranjau nici accesele lui antisemite și xenofobe. Iar cînd tribunul a anunțat că va face justiție pe stadion, cu mitraliera, asta i-a motivat și mai mult. Filialele s-au simțit trădate de Vadim Tudor cînd acesta și-a înmuiat discursul extremist și, culmea, a angajat un evreu să-i facă noua imagine și campania electorală. Dacă această manevră s-ar fi dovedit cîștigătoare, nimeni nu și-ar fi permis să mîrîie împotriva lui CVT. Peremiștii ar fi căzut pe spate
Onorificul CVT by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11920_a_13245]
-
de rigoare: împinsă spre extremism, la Vadim, drapată în culorile entuziasmului "sans rivages" și afirmării unor valori apăsat europene, la Băsescu. N-ar fi exclus ca o altă parte a susținătorilor actuali ai PRM-ului, și anume, cei fascinați de discursurile rotunde, articulate după toate legile retoricii, în care Vadim a fost întotdeuana meșter, să caute un alt lider capabil să vorbească nu doar cursiv, ci și expresiv. Din acest punct de vedere, Cosmin Gușă ar putea forța câteva uși în
Lumea după Vadim by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11895_a_13220]
-
de raiul ce-l poartă-n sine, poetul se socotește, sintetic, "Creație a celor de jos, creație a celor de sus" (Invitație). Altfel zis e un analogon al Lumii, producția sa nefiind decît o incantație a acestei apartenențe integratoare, divin-demonice. Discursul țesut din bolboroseli de magmă solemnă, cu accente hölderliniene și dantești, al lui Miron Kiropol indică, neîndoios, prezența unui mare poet. n Miron Kiropol, Cerul ca unică ispită, Cuvînt înainte: Nicolae Țone, Postfață: Octavian Soviany, Ed. Vinea, 2004, 320 pag
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
ci produsele (de serie) ale "creațiunii" de după martie �45. Despre ei, despre intelectualii care s-au priceput să iasă din derivă scrie Ioan Stanomir. Foștii "reacționari" dedați la progres. Felul cum și-au ispășit, rînd pe rînd, "păcatele tinerețelor", prin discursuri encomiastice și scrieri "de școală nouă", face substanța studiului lui Stanomir. Angelo Mitchievici întregește tabloul cu critica literaturii "de anticipație" , aceea care plănuia, pentru generații după generații, "viitorul luminos". Stîngace în stil, strălucea prin "scenarii". Inițial importate dinspre soare-răsare, subiectele
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
Rodica Zafiu E un fenomen cunoscut și universal: discursul publicitar contribuie la îmbogățirea inventarului de expresii și locuțiuni al limbajului colocvial (despre efectele publicității asupra frazeologiei românești a scris în ultima vreme Liviu Groza). Publicitatea beneficiază de difuzarea maximă (pe care în deceniile de dinainte de 1989 o cunoșteau la
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
la îmbogățirea inventarului de expresii și locuțiuni al limbajului colocvial (despre efectele publicității asupra frazeologiei românești a scris în ultima vreme Liviu Groza). Publicitatea beneficiază de difuzarea maximă (pe care în deceniile de dinainte de 1989 o cunoșteau la noi doar discursul politic oficial și manualele unice), dar e dezavantajată de efemeritate: cele mai multe dintre mesajele sale, intens transmise într-un anumit moment, sînt apoi abandonate și uitate. Sintagme tipice reclamelor pătrund totuși în alte tipuri de texte, mai ales în limbajul tinerilor
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
tipice reclamelor pătrund totuși în alte tipuri de texte, mai ales în limbajul tinerilor. Preluări inconștiente apar în chip de clișee în eseuri, comentarii, răspunsuri la examene: textul "oferă un plus de...", autorul "alungă monotonia"... Mai interesante sînt preluările conștiente: discursul publicitar devine o sursă de intertextualitate și de productivitate familiar-argotică. Mecanismele succesului sînt esențialmente retorice, sociolingvistice, psiholingvistice, desigur favorizate, dar nu condiționate exclusiv, de difuzarea reclamei un timp mai îndelungat și pe mai multe canale: din sute de mesaje reproduse
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
a celor citate mai sus: în acest caz nu e vorba de o exprimare deviantă sau anormală; dimpotrivă, e o mostră de autenticitate maximă a limbajului popular și familiar actual. Tocmai specificitatea devine aici ironică: preluată din uz, prelucrată de discursul publicitar, care o fixează cu un anumit nume și cu o anume topică (în forma originală: "Gogule, probleme, mă?"), ea revine în uz (chiar cu variații neînsemnate: "probleme, Gogule?"), după principiul antonpannesc "de prin lume adunate și iarăși la lume
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
fie ca să șsic!ț câștige cel mai bun." Formularea preventivă a punctelor slabe ale propriului scris nu o scutesc însă de obiecțiile criticii. Strategia e comună. Narațiunea este asistată îndeaproape de ideologie, inserturile teoretice și conceptualizările, chiar și joculare, fracturând discursul literar a cărui evenimențialitate devine un fel de anecdotică de gen. Cartea este, astfel, subminată din ambele sensuri. Ca eseu, fragmentele așa-zis teoretice rămân niște ipoteze de lucru sau doar enunțuri conclusive (excepție face capitolul Where have all the
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
e decelat abia de către comentatorul obiectiv pentru că autoarea supra-creează. Canalul critic de comunicare este, astfel, obturat. Rejectând subiectivitatea celuilat, literatura, de fapt, excomunică. Deși fără a fi radical în sensul gender-textualism, însă deseori autosuficient printr-un soi de snobism conceptual, discursul Ștefaniei Mihalache este cam tezist și excesiv de narcisiac. Înainte de a fi realitate individuală, faliile despre care vorbește Ștefania sunt și ele un construct. Or, pretenția naratoarei este tocmai una de natură deconstructivistă. Avem aici un fel de existențialism ŕ rebours
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
ironie și erotism atât cât trebuie, scris alert, esențializat, cu o bună oralitate și destule contururi expresive, discret intertextual, acest roman de debut, oricum peste medie, se citește cu plăcere (mai ales de către băieții filologi). Iar dacă faci abstracție de discursul narcisiac ușor jenant, de facila și comuna secvențialitate narativă, vei găsi inteligența Ștefaniei Mihalache de-a dreptul reconfortantă. Îți vine chiar să o inviți la o cafea... (Sper să nu fiu acuzat de falocriticism tocmai acum, pe final.)
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
induce fie un anumit provincialism, fie, dimpotrivă, o mai largă perspectivă decât a companionilor. Criticul ar nota o egalitate a rostirii, de la tom la tom și din temă în temă, în contrapunere cu o etajată plajă de simboluri, cu varietatea discursului, cu energia retoricii. Libera circulație între tonul aulic și cel direct, familiar poate fi și unicul filon spre festinul postmodernismului, cu textualism sau ba. Critica, și mai cu seamă aceea practicată de poeți a salutat cu vigoare apariția fiecăruia dintre
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
aleagă corect ce reprezintă cu adevărat valoare în arta curentă, să descrie ce reprezintă în mod real impas și deschidere în artele vizuale, unde e falsul impas și falsa deschidere. Versiunea occidentală a muzeului de artă contemporană pivotează în jurul originalității discursului plastic și, în consecință, folosește coerența drept criteriul central. Doctrina ei muzeală definește diferența cantitativ, ca diversitate a posibilităților de a depăși unicitatea, formula unică. În perspectiva acestei definiri apusene, unitatea acestor posibilități care formează la un loc diferența este
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]
-
continuare simbolurile și reperele societății românești. După scurtul foc de artificii din campania electorală și din primele două săptămâni de după instalarea la Cotroceni, președintele Băsescu a intrat într-un evident con de umbră. Oricât de ferme ar fi în continuare discursurile sale, ele rămân vorbărie goală atâta vreme cât nu sunt urmate de fapte. Și, din păcate, nu sunt. Nu știu cine sunt sfătuitorii reali ai președintelui, dar nu prea simt nici una din ideile oamenilor de forță din jurul său. A acorda Justiției, Poliției, Serviciilor secrete
Specialiști, cadre, nulități by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11965_a_13290]
-
și de-a ne dezmetici". Avem a face sub pana lui Mircea Petean cu o ironie domoală, fin melancolizată. }inînd locul unei posturi explicit revendicative, unei retorici înflăcărate, ea formează o probă a delicateții visătoare a celui ce-și compune discursul după chipul și asemănarea sa.
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
Expresionism & avangardă Gheorghe Grigurcu Noul volum de versuri al lui Liviu Georgescu înfățișează același discurs revărsat, convulsionat pe care ni l-a oferit debutul d-sale, discurs în pasta căruia își dau întîlnire materiile cele mai felurite, plasat la intersecțiile expresionismului cu avangarda. Imaginarul balansează între nostalgia geometriei (formă de asceză lirică) și imprevizibilul voluptuos
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
Expresionism & avangardă Gheorghe Grigurcu Noul volum de versuri al lui Liviu Georgescu înfățișează același discurs revărsat, convulsionat pe care ni l-a oferit debutul d-sale, discurs în pasta căruia își dau întîlnire materiile cele mai felurite, plasat la intersecțiile expresionismului cu avangarda. Imaginarul balansează între nostalgia geometriei (formă de asceză lirică) și imprevizibilul voluptuos al mixărilor metaforice (stare orgiastică). Năzuind la o simplificare, la o reducere
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
ciufulite ". I s-ar potrivi poetului nostru formula pe care E. Lovinescu i-a aplicat-o lui Ilarie Voronca: "un miliardar de imagini". Impersonalizarea aceasta rece-voluptuoasă, de-o vigoare elementară în ciuda rafinamentului frust de tip avangardist, determină o alunecare a discursului pe panta naturalistă, de-o cruzime descriptivă cvasisistematică. La antipodul sentimentalismului și al idealizării, autorul consemnează cu un condei aparent frigid, chiar ostentativ antiemoțional, structurile fizice ale realului, adesea cele anatomice. Iese astfel în relief într-un chip mai acuzat
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
în/ca marfă de consum, rupând-o astfel definitiv cu tradiția ismelor '68-iste, diminuându-le orice influență și înscriind arta în "paradigma simultaneității și angajării". Devenind marfă integrată perfect mecanismului economic, arta (experiența estetică) și-a pierdut pe drum discursul politic contracarant, de critică a realității. Conceptele artistice generează doar "ornamentica realității", esteticul e strategie de marketing, arta se depolitizează, politicul e design. Abandonarea criteriului politic, spune Babias, suprapune esteticului problema socială a stilului de viață. Esteticul ca lifestyle. Mai
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
spune Babias, suprapune esteticului problema socială a stilului de viață. Esteticul ca lifestyle. Mai mult: "La fel cum mărfuri încărcate cultural și artefacte în formă de mărfuri îmbibă sfera socială și leagă refuzul în consum, la fel și acțiuni intelectuale - discurs și contradiscurs, prelegeri, simpozioane, scrierea de cărți, foiletonul - capătă tot mai multe forme ale interpasivității și ale desfătării delegate. Și aici este valabil principiul, născut din incapacitatea de desfătare, al distrugerii prin consumabilitate, care pune în locul consumului mărfurilor consumul ideilor
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
încarcă realitatea cu semnificații care nu-i sunt proprii, galeriile de artă și muzeele nu mai vând idei ci obiecte, își pierd puterea de "a chestiona critic realitatea", acea extrateritorialitate unde publicul înlocuia societatea în procesul de administrare a unui discurs nonconformist și "scufundă arta în culisele realității". Cultura s-a preschimbat în mijloc de producție și a căpătat o valoare socială în timp ce producerea socială a identității a revenit consumului de masă. Esteticul, devenit catalizator al existenței, "design social", scoate arta
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
prins în serviciul ideologiei; construcția conflictului în cadru instituționalizat se dovedește folositoare ambelor părți- pentru ideologie ca legitimare a poziției flexibilizare față de contracultură, iar pentru artiști ca Ťantiť-credibility". Dar problema nu e că, identificându-se prea mult cu contextul, cu discursul și cu realul, arta se depolitizează și dispare în modelele ei de prezentare, ci că, astfel, permite confiscarea discursului ei avangardist de către dreapta. Și astfel ajungem la substratul real al criticii lui Marius Babias: pierderea aderenței artei la ideologia de
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
poziției flexibilizare față de contracultură, iar pentru artiști ca Ťantiť-credibility". Dar problema nu e că, identificându-se prea mult cu contextul, cu discursul și cu realul, arta se depolitizează și dispare în modelele ei de prezentare, ci că, astfel, permite confiscarea discursului ei avangardist de către dreapta. Și astfel ajungem la substratul real al criticii lui Marius Babias: pierderea aderenței artei la ideologia de stânga. Nu depolitizarea artei sau inexistența dizidenților capitalismului din câmpul cultural, ci pericolul orientării artei în sens invers pe
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]