4,704 matches
-
spate, (pe)deasupra/dedesupt, mai departe, de o parte/de cealaltă parte etc. ordonează părțile reprezentării discursive pe coordonatele spațiului; b) organizatorii temporali (atunci, mai întîi, pe urmă, apoi, după, ieri, mîine, trei zile mai tîrziu etc.) ordonează părțile reprezentării discursive pe coordonatele timpului. Combinarea organizatorilor spațiali și temporali într-un text facilitează reconstruirea coerentă a mesajului de către cititor; c) organizatorii enumerativi, care selectează și ordonează materia textuală combinînd uneori valoarea de ordine cu valoarea temporală. Aceștia se subclasifică în simpli
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
tradiția continentală îi denumește operatori propoziționali, functori sau relatori. Există în limbajul de specialitate o multitudine de termeni pentru a denumi dierite tipuri de conectori: conectori semantici și conectori pragmatici (T. van Dijk); conectori argumentativi (O. Ducrot și alții); conectori discursivi (Sarah Jayne Blakemore); conectori interactivi (E. Roulet și alții); operatori (negația) și conectori ne-logici (conjuncție, disjuncție, implicare și echivalentă); operatori argumentativi; mărci de conexiune etc. Organizatorii și conectorii au în comun aceeași funcție de fragmentare a enunțurilor. "Spre deosebire de organizatori, conectorii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
logică a conectorilor pragmatici: "teoria logistică reduce conectorii pragmatici la conectorii logici". Nu toți conectorii au același rol, deoarece ei pot la fel de bine să funcționeze în interiorul unui argument, dar și să marcheze marile etape ale circuitului argumentativ. La nivelul construcției discursive, intervin o serie de reguli și de operații care țin de domeniul sintactic. Georges Vignaux identifică la acest nivel, operații de ordine, operații logice și operații argumentative. V. argumentare, conector. VIGNAUX 1976; DJIK 1977; DUCROT 1980; ROULET 1985; PERELMAN - OLBRECHT-
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
l u i, termenul configurație are utilizări speciale ce rezultă din aplicarea la anumite realități ale limbii, aflate în situația de componente ale unei structuri de tip narativ. Într-o accepțiune cu circulație relativ extinsă, atribuită de P. Ricoeur, configurația discursivă este un tip de povestire de mici dimensiuni, care are o organizare autonomă din punct de vedere semantic și sintactic, dar care este integrată în unități discursive de dimensiuni mai mari, în interiorul cărora primește semnificații suplimentare corespunzătoare structurii de ansamblu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
narativ. Într-o accepțiune cu circulație relativ extinsă, atribuită de P. Ricoeur, configurația discursivă este un tip de povestire de mici dimensiuni, care are o organizare autonomă din punct de vedere semantic și sintactic, dar care este integrată în unități discursive de dimensiuni mai mari, în interiorul cărora primește semnificații suplimentare corespunzătoare structurii de ansamblu. Aceasta înseamnă că o configurație nu este dependentă de contextul ei și, de aceea, ea poate fi separată sub forma unui discurs independent și suficient din punct
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dependentă de contextul ei și, de aceea, ea poate fi separată sub forma unui discurs independent și suficient din punct de vedere tematic, dar și expresiv de cele mai multe ori, fiindcă se fundamentează pe o anumită organizare narativă. De aceea, configurațiile discursive pot fi inventariate ca discursuri stereotipe ce se concretizează din perspectiva unor modele canonice care pot realiza o tipologie. De obicei, integrarea configurației în discursul complet se face prin urmarea unuia dintre parcursurile narative posibile, însă realizatorul acestei operații trebuie
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care pot realiza o tipologie. De obicei, integrarea configurației în discursul complet se face prin urmarea unuia dintre parcursurile narative posibile, însă realizatorul acestei operații trebuie să dispună atît de o competență narativă, cît și de un stoc de configurații discursive asociate cu regulile lor de folosire. În acest mod, de exemplu, s-au realizat în epoca vechii culturi românești, mai multe culegeri cu titlul Alexandria sau Esopia, prin care, prin asocierea unor motive suținute de anumite configurații discursive, s-au
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de configurații discursive asociate cu regulile lor de folosire. În acest mod, de exemplu, s-au realizat în epoca vechii culturi românești, mai multe culegeri cu titlul Alexandria sau Esopia, prin care, prin asocierea unor motive suținute de anumite configurații discursive, s-au obținut texte de literatură cu inspirație exotică, cunoscute sub numele de cărți populare. Din perspectiva unor astfel de realizări, se poate preciza că, în vreme ce motivul este un complex discursiv mai vast, configurația discursivă este cea care dă un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care, prin asocierea unor motive suținute de anumite configurații discursive, s-au obținut texte de literatură cu inspirație exotică, cunoscute sub numele de cărți populare. Din perspectiva unor astfel de realizări, se poate preciza că, în vreme ce motivul este un complex discursiv mai vast, configurația discursivă este cea care dă un aspect tipic motivului. Configurația reprezintă un concept ce apare și în teoria arhivei dezvoltată de M. Foucault, potrivit căreia discursul ca formă a istoriei se particularizează prin configurații de enunțuri. Aceste
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
motive suținute de anumite configurații discursive, s-au obținut texte de literatură cu inspirație exotică, cunoscute sub numele de cărți populare. Din perspectiva unor astfel de realizări, se poate preciza că, în vreme ce motivul este un complex discursiv mai vast, configurația discursivă este cea care dă un aspect tipic motivului. Configurația reprezintă un concept ce apare și în teoria arhivei dezvoltată de M. Foucault, potrivit căreia discursul ca formă a istoriei se particularizează prin configurații de enunțuri. Aceste configurații pun în valoare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
d i s c u r s i v ă, în măsura în care tinde să rămînă o analiză lingvistică, nu poate decît să ia act de prezența lor, sarcina detalierii și sistematizărilor posibile fiind destinată stilisticii și poeticii. Cu toate acestea, analiza discursivă nu poate face abstracție de prezența valorilor conotative și, de aceea, trebuie să facă întotdeauna distincție între folosirea exclusiv denotativă a cuvintelor și folosirile conotative. V. cuvînt, denotație, semiologie. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
rămîne la nivelul amestecului dintre aceste limbi. În sfîrșit, acest contact favorizează apropieri între două sisteme lingvistice sau provoacă schimbări concrete în folosirea limbilor, ceea ce se reflectă la nivelul discursului sau al textului. De aceea, există posibilitatea ca, între elemenetele discursive ale unei limbi să se poată identifica fapte ce nu-i sînt specifice, provenind din altă limbă (precum, de exemplu, plurale grecești sau latine adoptate de engleză sau de germană, unele folosiri ale prepozițiilor din română după model francez etc.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
între ei, tipul de activitate în care sînt angajați, regulile care guvernează contractul de comunicare. Cît despre contextul non-lingvistic extins (sau macro), acesta este reprezentat de o serie fără sfîrșit de suprapuneri: ansamblul lumii fizice, al lumii sociale, iar întinderea discursivă este teoretic nelimitată. Cercetările recente asupra contextului au pus în evidență cîteva puncte: a) variatele "ingrediente" ale contextului nu intervin în comunicare decît sub formă de cunoștințe și de reprezentări: contextul se identifică cu ansamblul de reprezentări pe care interlocutorii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
context) și transformat (de același context); pe de altă parte, contextul este și el construit în și prin maniera în care se desfășoară interacțiunea. O dată definit cadrul de început al acestuia, dezvoltarea lui este în permanență redefinită prin ansamblul evenimentelor discursive. Cu alte cuvinte, relația dintre text și context nu este în nici un punct unilaterală, ci dialectică, în sensul că prin context se modelează limba și limba modelează contextul. Contextul nu este doar o constrîngere asupra limbii, ci și un produs
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de la argument la concluzie. Potrivit specialiștilor, există patru modalități de a realiza contraargumentarea: 1) negarea argumentului, 2) contestarea valabilității sau certitudinii lui, 3) punerea la îndoială a completitudinii argumentației, 4) inversarea orientării argumentative. Indiferent de tipul ei, contraargumentarea realizează structuri discursive extinse la o sumă de enunțuri, structurate linear în discursul replică sau cu intercalări în discursul dialogic. V. argumentare, contraargument, replică. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO CONTRADICȚIE. Sub aspectul cel mai general, contradicția este o "situație de nepotrivire sau de opoziție
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
că orice discurs trebuie să aibă un conținut și, cu toate acestea, despre conținutul discursului nu există pînă în prezent studii suficient de cuprinzătoare. Totuși, orientările actuale privind transformarea progresivă a analizei conținutului lexical (semantic) într-o analiză a conținutului discursiv constituie o perspectivă pentru realizări importante și în acest domeniu. Potrivit concepției curente, fundamentate de Ferdinand de Saussure și Louis Hjelmslev, conținutul este opusul expresiei, încît, urmînd această perspectivă, conținutul discursului reprezintă latura cognitivă care se opune laturii lui formale
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
n a l i z a d i s c u r s u l u i poate progresa de la nivelul interpretării unor secvențe limitate la o perspectivă integrală a modului de organizare și a capacității de informare la nivel discursiv și textual. V. analiză a discursului, etos. HJELMSLEV 1943; DUBOIS 1973; D. FILOZ. 1978; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN CONVERSAȚIE. În sens generic, prin "conversație" se înțelege orice tip de schimb verbal cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
învecinată) a ocurențelor unor forme într-un fragment de text sau într-un discurs. Din această perspectivă, colocația ar fi un sinonim pentru coocurență sau, mai degrabă, o specie a ei. Totuși, F. J. Hausmann a stabilit că, din perspectivă discursivă și, deci, sub aspectul analizei discursului, colocația se definește ca asociație sintagmatică non-lexicalizată, prin contrast cu construcția fixă (cuvînt compus, locuțiune, expresie). Există, totuși, construcții libere în care unitățile constitutive realizează o anumită afinitate între ele, astfel încît, unele nu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe corpus este inerent, se poate considera, așa cum propune P. Charaudeau, că lingvistica în general este de corpus. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, corpusul însumează ansambluri discursive de dimensiuni mari, ce impun, în cele mai multe cazuri, instrumente de analiză informatice. Avînd în vedere particularitățile domeniului, în special centralitatea noțiunii de "discurs" (văzut ca intra- și extra-discurs), construirea și funcționarea corpusului nu poate fi, în analiza discursului, o simplă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de analiză informatizată, o revalorizare a noțiunilor centrale în analiza discursului: "discurs(ivitate)" și "text(ualitate)". V. condiții de producere, gen de discurs, interdiscurs, intertextualitate. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; WILLIAMS 2005; CORPUS 2009. RB COTEXT. După unii specialiști, cotextul unui element discursiv este reprezentat de vecinătățile lui textuale, adică de elementele verbale care îl preced (cotextul anterior) sau îl urmează (cotextul posterior). În acest caz, cotextul se opune contextului, care rămîne să denumească situația de comunicare sau împrejurările situaționale, totuși, în unele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. RN COVERBAL. Trăsătura coverbal se aplică fenomenelor (gesturi, mimică, schimburi de priviri etc.) care însoțesc mesajul verbal și sînt constituenți ai actului de comunicare. De altfel, gestualitatea coverbală este uneori denumită gestualitate discursivă. Însușirea coverbal se aplică deopotrivă fenomenelor cognitive legate de producerea vorbirii (precum mișcarea ochilor) și fenomenelor de interacțiune (schimburi de priviri, potriviri proxemice), dar nu se aplică fenomenelor ce țin de materialitatea vocii (accent, timbru, debit, intonație), cărora li se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lingvistice angajate și modul lor de structurare. P. Charaudeau face, în mod legitim, trimiteri la stilul publicistic, dar se poate aprecia că strategiile de credibilitate remarcate de el au întrebuințare și dincolo de discursul raportabil la acest stil. V. etos, strategie discursivă, persuasiune. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN CRITERIU DE REALITATE. Criteriul de realitate este o componentă principală în reprezentarea lingvistică a realității, unde se manifestă sistemul lingvistic pe două planuri: al construcției limbii și al actualizării discursive. Pe de o parte, discursul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acest stil. V. etos, strategie discursivă, persuasiune. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN CRITERIU DE REALITATE. Criteriul de realitate este o componentă principală în reprezentarea lingvistică a realității, unde se manifestă sistemul lingvistic pe două planuri: al construcției limbii și al actualizării discursive. Pe de o parte, discursul recurge la mijloacele limbii realizate în cadrul incidenței limbii cu realitatea, unde se articulează practica și folosirea limbii. Pe de altă parte, discursul modalizează relația pe care o stabilește cu realitatea, gradînd nivelul de realitate atribuit
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vorbirea presupune realizarea discursului. Ca atare, atît din punctul de vedere al formei, cît și din punctul de vedere al conținutului, cuvîntul și trăsăturile lui se propun ca prioritare în analiză. Pe de altă parte, ceea ce dă proprietate și relevanță discursivă cuvîntului este statutul lui în cadrul enunțului, relațiile pe care le contractează cu alte unități lexicale, funcțiile îndeplinite și tipul de discurs la construcția căruia participă. V. lexem, lexic, referință, semn, termen, terminologie. DUBOIS 1973; D. FILOZ. 1978; DSL 2001; GREIMAS
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
raționament care constă în aplicarea unui principiu general la un caz particular, încît, pornind de la o mulțime de premise (de obicei două), dintre care una este universală, se derivă o concluzie, sub forma unei propoziții particulare. Din punct de vedere discursiv, deducția este o coeziune de informații care antrenează o coeziune de enunțuri și o relație semantică între cuvinte. Întrucît gîndirea procedează de la general spre particular și singular, deducția realizează, în principiu, integrarea unui element într-o mulțime, care reprezintă extensiunea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]