9,387 matches
-
pas fără popas Din vecia neoprită. Vremea ce mi-ai dat să-mi fie E-ndeajuns cât pentru moarte, Cât o za din veșnicie, Gol din golul care spart e! Strig când taci și râd când plângi Preț de-o disperare hâdă, Mă rănești și mă însângi Lumea-n ură să mă râdă... Și nici nu apuc lumina Cât de-un ochi să mă lumine, Să îmi scapere retina Și te-ai lepădat de mine... Nu blestem în gând și-n
CÂT O ZA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363073_a_364402]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > STRIGĂTUL DISPERĂRII, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I.Părăianu STRIGĂTUL DISPERĂRII Tremură carnea în fiecare celulă din noi și se topește sub epidermă
STRIGĂTUL DISPERĂRII, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363114_a_364443]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > STRIGĂTUL DISPERĂRII, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I.Părăianu STRIGĂTUL DISPERĂRII Tremură carnea în fiecare celulă din noi și se topește sub epidermă de durere, cum se topesc munții de sare sub ploi. Deși suntem maturi, suntem orfani. E greu fără părinți ! Nici azi nu știm de ce-au plecat așa
STRIGĂTUL DISPERĂRII, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363114_a_364443]
-
ecou, părinții fiind în lumea de umbre, unde nu e durere și nici întristare, iar noi suntem de mult căzuți într-un hău și nicicând nu ne putem întâlni, oricât de disperați am fi. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: Strigătul disperării, poezie de Ion I. Părăianu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1049, Anul III, 14 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
STRIGĂTUL DISPERĂRII, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363114_a_364443]
-
mea liberă, acolo este, în starea latentă, infernul absolut și veșnic. Pentru Sartre, dimpotrivă, „infernul sunt ceilalți”, a căror privire este o judecată, o tortură care ne deposedează de noi înșine. Și pentru Heidegger infernul constă în angoasă existențială, în disperarea pe care o provoacă dizolvarea eului în anonimatul lumii. Un alt iad este cel al lui Camus, un infern al absurdului în care se prăbușește o lume guvernată la întâmplare. Într-un sens proxim se vorbește de un infern cotidian
INFERNUL – ÎNTRE A FI SAU A NU FI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363120_a_364449]
-
din Stuttgart, cuprinde 109 pagini și a apărut în anul 2006, la Editura Limes, din Cluj-Napoca. Doamna Melania Cuc a mai publicat: “Peisaj lăuntric” , “ Dincolo de jertfă și iubire” ( poeme), “Fructul oprit”, “Impozit pe dragoste”, “Cinând cu Dracula” (romane ), “Tablete contra disperării”, “Galaxii paralele”, “www.rebel.2004.ro”, Șotron ( tablete-șotron), “Destin” ( proză biografică), “Biografia unui miracol” ( proză monografică), “Vine Moș Crăciun!” ( poezie pentru copii), “Căsuța cu povești” (versuri și povești pentru copii), “Versuri scrise pe zăpadă” ( poezie pentru copii). “Iisus din podul
EVANGHELIA DUPĂ MELANIA CUCU, CRONICĂ DE JIANU LIVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363132_a_364461]
-
bâlci în palat; De le-nchizi a lor guriță; Sfinte, cât i-am suportat, Și în neagră umilință Am sperat... ca fiecare, Că se vor gândi și ei; La popor; mare eroare: Clica lor de derbedei... Ne-a adus la disperare. Doresc să le fac un bine; Te implor să mă ajuți!... Nu vreau alături de mine Doar parșivi și prefăcuți! Iar bucățica de pâine... S-aibă gustul sfintrei pite, Și ogorul să-l muncim... S-avem recolte-nzecite, Să fim frați
ZISE-UN PROST... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363260_a_364589]
-
urez o zi buna” si pe ecran găsesc “Drags ons jfk jeez o Xu buns”. Cică asta se cheamă ajutor, îți corectează greșelile! La aparatul de fotografiat, aceeași dorință de a-ți oferi cât mai multă asistență mă aduce la disperare. Cu cât e mai sofisticat, cu atât îmi ies pozele mai slabe. Trebuie să îl setezi în funcție de condiții - lumină/ întuneric, static/ mișcare, zi/ noapte. Până îmi aduc eu aminte cum se schimbă setările, nu mai am ce fotografia. Până și
TEHNICA MODERNĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368367_a_369696]
-
apare. // Să-nvingă viața, că-i minune, / Să auzim tunul cum tace, / Doar Imnul Terrei să răsune / Și să ne înrolăm în pace!” (Să ne înrolăm în pace). Viziunea continuă și în poezia următoare, care e ca un strigăt al disperării, lansat către omenire: „E plin pământul de torpile / Și păsările mor în zbor, / Natura nu își vine-n fire / Și a pierit cuvântul dor. // Pe cerul luptei se aprind / Rachete-n fiecare noapte, / Urmele lor nu mai surprind, / Vorbele tac
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
iar personalitatea și comportamentul au avut de suferit. Acest prejudiciu moral-social continuă, remarca cineva, prin vulgaritatea îmbrățișată în toate domeniile, ca o replică la sentimentele nobile, umanitare ale omului, existente încă. Prin educație și cultură omul nu poate ajunge la disperare, nu poate avea sentimentul distrugător al răzbunării, ci i se vor deschide ochii asupra lumii, va învăța cum să folosească cele mai bune percepte morale și va descoperi calea bunelor preocupări, corespunzător aptitudinilor fiecăruia. În caz contrar, parte a tineretului
CE SE ÎNTÂMPLĂ CU TINERETUL ZILELOR NOASTRE? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368420_a_369749]
-
clipelor, de „mâna” timpului care „vinde” totul fără urmă de milă. O altă mână, din umbră, simte nevoia să-i mângâie obrazul, să-i alunge teama atunci când „nisipul din clepsidra noastră se scurge impasibil”. „ - Mâna ta, Teah, mi-a cuprins disperarea,/ cărarea râdea, ochi-ți zâmbeau, ochii-ți plângeau,/ Te iubeam dincolo de viață și de moarte”/ Nu se auzeau nici măcar șoapte,/ doar foșnetul clipelor și sângele buzelor.” (Șoaptele timpului, subtil parfum de iasomie). Conștientă că „există un timp pentru toate”... poeta
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
de seară/ lumina ta pâlpâie încă!/ Am gura plină cu litere sângerânde./ O baladă a durerilor negre sunt,/ dulcea ei asperitate/ pentru a-i simți atingerile de catifea!”. (Cât strigătul luceafărului ce se stinge în mare). Momentele de blazare și disperare fac parte din structura sensibilă a poetei. Lirismul ia naștere dintr-un amestec de seninătate și chin, impresionând prin tonalitatea profundă, intensitatea trăirilor captive între „zidurile” unui trup care va cunoaște surparea și moartea. „La început, Cuvântul a fost/ și
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
valoare. Vorbeam cu actorii Cristina Deleanu și Eugen Cristea despre regeasca dramă a marelui dispărut: triști, îmi mărturiseau că generosul suflet al Maestrului a plecat discret din fața mârșăviei denigratorilor săi. Inima sensibilă a unui poet, care și-a iubit până la disperare poporul, cât să mai reziste în fața atacurilor furibunde din toate părțile?... Credincios până la moarte idealurilor și principiilor sale, Adrian Păunescu n-a ascuns niciodată că a rămas cu convingeri socialiste, iar înmormântarea sa pe 7 noiembrie nu poate fi decât
5 ANI FĂRĂ ADRIAN PĂUNESCU de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368465_a_369794]
-
lui. Dar până atunci, orice zi e un nou urcuș, o Golgotă. În orice caz, realitatea nu e aceeași cu închipuirea. Pusă față în față cu propria realitate, poeta spune, nu o dată: „Am crezut că travestindu-mă/ în lumină,/ în disperare/ am să-ți adorm inaginația./ Am reușit/ să-mi zăresc îngerul/ rătăcit de mine/ căutându-mă/ în gestul meu/ de umilință” (Cerul plânge în inima mea). Percepția asupra noastră e în totdeauna diferită. Una e să ne vedem așa cum suntem
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
și îl duce?/ Suntem prea mici în marea bătălie,/ pe care alții o pornesc abrupt./ Ce se va-ntâmpla cu-această glie/ când azi dăm totul cu-mprumut?/ Nu mai avem nimic bun, totu-i putregai?/ Unii vând străinilor în disperare;/ Noi rămânem cu bruma noastră de mălai,/ plângând la mormântul lui Ștefan cel Mare” (Inconștiență). O conștiință înaltă, dreaptă, nu poate rămâne indiferentă la asemenea realități, ori să se facă a nu le vedea. Căci numai înconștiență poate fi numită
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
actori întăriți de globalizare au potențialul de a produce dezastre la scară largă, cu substanțiale pierderi de vieți umane.” [2] Suntem convinși că inițial ticluirea, apoi declanșarea și adâncirea crizei economice vor conduce la violențe greu de stăvilit, provocate de disperarea populației. Într-un asemenea context “unele guverne ar putea fi mult mai tentate să profite de conflictele internaționale pentru a distrage atenția populației sărăcite de la situația cumplită de acasă.” [3] Aparența democrației este un fenomen larg răspândit în lume, de
CÂND TURIŞTII TRĂIESC ÎNTR-O LUME PARALELĂ: CAPE TOWN ŞI CRIMINALITATEA TRANSFRONTALIERĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368466_a_369795]
-
c-un galben de-aur. Pe dată-și amintește că nu o dată îl furase gândul să pătrundă iar în adânc, să ia seama dacă ceva de vis n-ar fi găsit pe-acea epavă. Vedea o șansă în asta, căci disperarea din spate îl mâna! Se ridică încet și cu smerenie omul. Către Cer se închină, implorând iertare pentru câte a greșit. Își umple zdravăn plămânii cu aer și, fără nici o temere de moarte, se-aruncă în apă. Unduind se-afundă
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Poeme > Meditatie > ȘTEFAN DUMITRSCU - POEME PROFETICE Autor: Ștefan Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1897 din 11 martie 2016 Toate Articolele Autorului Motto: „Noi vom muri asasinațI Într-un apus adânc de soare Pe țărmurile unui veac Gesticulând a disperare!” CALUL TROIAN AL LUMII, AMERICA SAU LUCEAFĂRUL [1] De n-aș fi ființa pură străină de frumoasă în lumea asta-n care nimic nu este viu și-ar exista o Lege ce m-ar iubi nebună eu aș voi în
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
sufletele, le luminează viața și le dă speranțe: „Povestea se repetă că doar nu ea fusese prima sau ultima femeie din lume amăgită și apoi abandonată. Atracția noului, nu va dispare niciodată. În parcul din apropierea casei a întâlnit-o în disperarea celei părăsite. A simțit pur și simplu că reîntinerește, că a dat peste el norocul și dacă va reuși să o impresioneze ar deveni posibilă revenirea la viață. A făcut totul vorbindu-i, ascultându-i durerea și apoi încercând să
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
cuveneau. Și mai ales nu din partea ei. Și totuși cât putea să mai tragă de timp, de o situație care pe zi ce trecea nu mai putea fi ținută sub control. Era sau fusese pe cât posibil prevăzătoare, ajunsă uneori la disperare neștiind sau neavând curajul de a-i spune adevărul. Doare dar... cel puțin nu-l mai mințea că nu merită față de sufetul lui bun”. Pentru că Silvia are un suflet frumos și este un om cinstit, și pentru că nu poate accepta
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
negre. Simțind că lacrimile și zbuciumul interior sunt gata să rupă zăgazurile, sufletul său greu încercat în ultimul timp, făcea eforturi supraomenești să le țină piept. Instinctul de apărare îi șoptea cu insistență, să nu se lase dusă de valul disperării și ea era decisă să-i dea ascultare, acesta fiind unicul mod de a nu-și pierde mințile. Primul lucru ce i-a trecut prin minte, a fost decizia de a pleca de acasă neîntârziat. Fără să stea mult pe
PETRECERE NEFASTĂ(8) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368512_a_369841]
-
înverșunare năvoadele pline de solzii însetați ai uitării. Nicăieri nu fu mai crâncenă răzvrătirea șuvoaielor. -Ți-a mai rămas ceva Ioane? -se auzea, câte un glas stins în bulbucii de apă și mâl. -Nimic! Gheorghe, trecea ca un crivăț, pe la urechi, disperarea celui ce le rostuia. Îndârjirea mamei ei de viață!Măcar să-mi fi lăsat casa. Mi-au trecut, goale, pe la genunchi, lemnele în care odihneau ai mei. ...Pe stâlpul clopotniței, atârnau fără vlagă, coastele ruginite ale nopții. Ulița, uitase să se
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
cu telefonul încărcat permanent și sechestrat într-un sertar, încă din noaptea aceea în care tu..., tu ai sunat să-mi spui că sosești, dar și cu... Laura plângea aproape în hohote. Nu se mai putea stăpâni. Tot năduful și disperarea adunate în peste o mie de zile și nopți se revărsau în lacrimile-i mari ce se rostogoleau ca mărgăritarele în lumina puternică a soarelui ce pătrundea de afară. Iuliana venise lângă ea și o strângea în brațe, încercând s-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
umflă spre sud! Cu privire rece, totu-nvăluie Clipa asta goală ce alunecă, Fulgerul, în trosnete, parcă stăruie Parcă, din ce în ce, mai mult, se întunecă. Ploaia e pierdută într-o-nnoptare Ropotele dese se ascultă-n silă, Cad umbrele-n albastra disperare. Doamne! Ascultă ruga și ai milă. Mugetul apei întruna aleargă Inspăimântă lumea și o derutează Potopu-ncearcă priveliștea s-o șteargă, Nici nu se mai știe-i seară sau amiază?!? Casele gem, trosnesc și se clatină, Ropotul scoate vuiete urâte Rămâne
STIHIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367827_a_369156]
-
a partidelor care, la noi, precizează el nu fără motiv: au devenit grupuri infracționale organizate. Ceea ce nu poate dovedi altceva decât continuarea infantilităților și de prost gust și de proastă inspirație, care ne-au costat până acuma destul. Pentru că, chiar dacă disperarea îl conduce pe respectivul legiuitor la un asemenea gest de bună credință, din punct de vedere psihologic demonstrează, de fapt, în ce mediu murdar, de gașcă cu pretenții de partid, s-a format el. Lui nici nu-i poate trece
PE CAII NĂRĂVIŢI DE ALŢII de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367803_a_369132]