6,113 matches
-
privit de „organele” comuniste ca un virtual exilat. Iar „subiectul” știa acest lugubru raționament. Emigrația, În asemenea condiții, era Întru cîtva similară cu exilul. Cele două vocabule nu corespundeau Întocmai aceluiași sens deoarece emigrația se transformase, din nefericire, Într-o disperată fugă din țară, Într-o formă de evadare, mai gravă și dezonorantă, pentru individul În cauză și pentru țara sa, decît exilul. Surghiunul urmează, legal, unei judecăți sau unei decizii adoptate de o instanță sau un grup de persoane, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de gunoi, pe care deportații le găteau cu sare și apă, rezultînd un soi de supă. Deși mîncarea găsită la gunoi nu era Întotdeauna atît de apetisantă, obsesia deportaților privind procurarea hranei Îi aducea pe unii dintre ei la acțiuni disperate, așa cum arată unul dintre respondenții lui Radosav: Am găsit În gunoi carne de la un cal mort, cu viermi, pe care am spălat-o și am gătit-o. Nu mă mai dezgusta nimic. Mult mai norocoși decît acest deportat erau cei
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
curățare a mahalalelor este atacată cu argumente similare. Aceste zone au fost primele În care s-au instalat imigranții săraci. Atât timp cât aveau un grad rezonabil de stabilitate, cât situația economică era relativ bună, iar oamenii și diversele afaceri nu aveau disperată nevoie de credite, cartierele puteau, În timp, să se „demahalalileze”. Ceea ce s-a și Întâmplat În multe cazuri. Or, adesea, urbaniștii au distrus suburbiile care nu suferiseră această transformare, din cauză că Încălcau doctrinele privind „amenajarea, funcțiile, rata de acoperire, gradul de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
pe care le asociau cu decretul funciar -, dar Împotriva comuniștilor. Referindu-se la răscoalele țărănești din Tambov, de pe Volga, și din Ucraina, Lenin declara că acestea reprezintă o amenințare mai mare decât toți Albii la un loc. Într-adevăr, rezistența disperată a țăranilor Înfometase orașele În așa măsură, Încât le primejduise Însăși existența, iar la Începutul lui 1921, pentru prima dată, partidul Îndrepta armele Împotriva propriilor marinari și muncitori care se răsculaseră la Kronstadt. În acest moment, partidul, hărțuit, a bătut
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
discutăm despre cooperativele din fosta Uniune Sovietică sau despre satele ujamaa din Tanzania din perioada lui Nyerere. și În aceste cazuri, proiectele care nu au dat complet greș au reușit să se mențină În mare parte mulțumită luării unor măsuri disperate, deși acestea nu fuseseră prevăzute sau fuseseră chiar expres interzise de planul inițial. Astfel, agricultura rusă a cunoscut dezvoltarea unei economii informale, care se baza pe exploatarea unor terenuri particulare infime ca suprafață și pe „furtul” de timp, utilaje și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
inevitabil anumite elemente esențiale funcționării lor. Dacă o fabrică ar fi silită să activeze numai În limitele rolurilor și funcțiilor specificate Într-un plan simplificat, atunci ea ar da repede faliment. Economiile planificate colectivizate de pretutindeni datorează deseori enorm improvizațiilor disperate pe care le face o economie informală, situată complet În afara cadrului oficial. Cu alte cuvinte, toate sistemele de ordine formală create prin inginerie socială sunt, de fapt, subsisteme ale unui cadru mai vast, de care depind sau pe care s-
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Occidentului (1986) și Vizită la domiciliu (1989). Cel dintâi, istorisind un caz de prigoană comunistă din anii de după al doilea război mondial (victima nevinovată este un țăran, Petrică Ciobanu), dar mai cu seamă ultimul, pe tema „întoarcerii acasă”, într-o disperată încercare de a recupera trecutul familial și adevărul obârșiilor, recomandă în I. un prozator ce tinde să atingă, fie și numai episodic, nivelul propriei poezii. SCRIERI: Templu sub apă, București, 1967; Moartea lui Socrate, București, 1969; Monologul alb, București, 1972
IOANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
o asemenea societate „mică, modestă și lipsită de atributele care alcătuiesc un mare destin“17, a voi să reformezi totul, „până și trecutul“, e o nebunie. Cioran și-a asumat această nebunie, în vreme ce România postbelică a acceptat, după o rezistență disperată și tragică în munți, un nou ideal de împrumut, lăsându-se antrenată în marea utopie. Criticismul cioranian se înscrie într-o tradiție majoră a culturii românești. Predecesorii săi - Eminescu, Maiorescu sau Caragiale - au vizat contemporaneitatea cu predilecție, adică exact anii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
deși natura a făcut compromisuri biologice semnificative, lucrurile pot merge prost. Este dincolo de scopul acestei cărți prezentarea procedurilor de urgență ce pot fi necesare În timpul unei nașteri și a faptului că medicina vestică excelează În salvarea de vieți În situații disperate. Totuși, chiar și În aceste condiții, sînt disponibile tehnici energetice mai puțin invazive ca primă soluție ce pot preveni frecvent necesitatea utilizării unor metode mai draconice. De exemplu, dacă inima fătului este prea slabă sau bate foarte neregulat, presarea punctelor
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
lua ochii de la imaginea blurată de pe hîrtie a bebelușului. Dar am putea să avem parte de surpriză chiar acum! Și nu s-ar strica nici un farmec! Ok, poate că nu e În totalitate adevărat. Dar nu e și el la fel de disperat să știe, ca și mine? — Chiar Îți dorești cu adevărat asta? CÎnd ridic ochii, Îi citesc dezamăgirea În privire. — Să afli acum? — Păi... am șovăit. Nu dacă nu vrei și tu. Ultimul lucru pe care-l vreau e să-l
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
aflat cît de minunată e Venetia Carter, și m-am Întrebat dacă există o șansă, cît de mică, să obțin o consultație la ea? — Regret, spune femeia ferm, dar politicos. Doamna Carter are agenda plină În prezent. — Nu-nțelegeți, sînt disperată! Și cred cu tărie că am nevoie de o naștere holistică, În apă. În plus, locuiesc În Maida Vale și sînt gata să plătesc mai mult decît tariful normal. — Doamna Carter e absolut... — Aș dori doar să mai adaug că
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
N-am ce face. — SÎnt sigură că-l poți convinge să se răzgîndească, dacă vrei! Ce trebuie să fac ca să conving? — Uite ce e. Oftează. — Nu depinde de mine. Ești te rog amabilă să-ți iei piciorul? — Fac orice! strig disperată. Îți cumpăr ceva! Lucrez la un magazin universal, Îți pot face rost de lucruri ce n-a văzut Parisul... Amuțesc. Fabia continuă să se uite țintă la piciorul meu, proptit În ușă. După care se uită și la celălalt. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Lulu m-a călcat pe nervi din prima clipă cînd ne-am Întîlnit și m-a disprețuit fiindcă n-aveam copii. (Mă rog, poate și din cauză că mi-am scos sutienul În fața tuturor copiilor, pentru a-i distra. Dar eram efectiv disperată, ok? Și n-au văzut nimic, oricum.) — Lulu! zic cu un zîmbet chinuit. Ce mai faci? Nu știam că vii și tu azi! — N-am știut nici eu! Are glasul atît de ascuțit și de arogant, că mă crispez. — Mi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ea În casă, să le dea la copii. Iar ei nu sînt niciodată obraznici, și sînt extrem de inteligenți... Dar și copiii tăi sînt foarte inteligenți! răspund indignată. — Puștii lui Lulu citesc deja cu toții Harry Potter! spruse Suze pe un ton disperat. Pe cînd Ernie abia dacă zice cîteva cuvinte, darmite să citească! Cel mai bine știe niște expresii pe care le-a prins din Wagner. Iar Lulu mă tot Întreabă dacă i-am cîntat Mozart pe vremea cînd era În burta
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Clementine. Slavă Cerului, slavă Cerului, slavă Cerului... — Iată-te! zic, Înșfăcînd-o pe Clementine din mîna lui Suze, cu glasul ușurat. Vino aici, Tallulah-Phoebe! O strîng pe Clementine tare la piept, În Încercarea de a camufla faptul că ea se Întinde disperată Înapoi spre Suze. — Acesta este copilul dispărut? Un paznic o cîntărește din ochi pe Clementine. — Copil dispărut? Suze nu-nțelege nimic. Se Întoarce și remarcă mulțimea din jurul nostru. — Bex, ce naiba... Am uitat complet că ai luat-o pe Tallulah-Phoebe cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Se Întoarce și remarcă mulțimea din jurul nostru. — Bex, ce naiba... Am uitat complet că ai luat-o pe Tallulah-Phoebe cu tine la masă! zic cu glasul strident. Proasta de mine! Și toată lumea a crezut c-a răpit-o cineva! O implor disperată din priviri să-mi cînte În strună. O văd cum face eforturi să priceapă, punînd toate datele cap la cap. Chestia mișto la Suze e că mă cunoaște ca pe buzunarul ei. — Tallulah-Phoebe? spune pînă la urmă a reproș, și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
repede paznicilor. Vă mulțumesc foarte mult pentru ajutor, aveți un sistem de securitate de nota zece... Ia stați așa. Unul dintre bodyguarzi se Încruntă, suspicios. — De ce i-a spus copilul „mama“ acestei doamne? — Pentru că... așa Îi spunem noi, Mamie, zic disperată. Tallulah-Phoebe, isteața noastră, asta e mătușica Mamie! Tanti Mama! Hai să mergem acasă acum... În drum spre ieșire, nu prea Îndrăznesc să mă uit la Suze. În difuzoare, DJ-ul tocmai spune: „Și micuța Tallulah-Phoebe a fost găsită, teafără și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
regulă În ultima clipă, adaugă de dragul conversației. E posibil să nu scapi de ele, să știi. Ultimele săptămîni de sarcină sînt atît de rele că uiți de orice altceva. De cîte ori nu mi-am văzut pacientele mergînd ca rațele, disperate să scape odată de copiii din pîntece... Mergînd ca rațele? Eu n-o să am probleme cu mersul, zic rîzÎnd cît pot de relaxat. — Ba tare mi-e că o să cam ai, Îmi zîmbește Înapoi. E modul naturii de a-ți
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
orice test normal de sarcină. Cu o liniuță albastră și una roz. Ce test stupid, de doi bani. Și-am mai dat și patruzeci de lire pe el. Jecmăneală curată. Ce cred ăștia, că femeile gravide sînt chiar atît de disperate să afle sexul copilului lor? Pentru numele lui Dumnezeu, nu mai am de așteptat decît cîteva luni. Și, pe de altă parte, asta n-are nici cea mai mică importanță. Atîta vreme cît copilul e sănătos, ce mai... — Vrei să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
posibile... — Mersi! Adevărul e că e și soțul meu aici, așa că... mai vorbim. — Aha! Tipul de la tipografie zîmbește radios spre Luke. Îmi pare bine să vă cunosc. Și dumneavoastră tot de termopane vă ocupați? Nu, el nu, i-o tai disperată. Vă mulțumesc foarte mult. La revedere! În cele din urmă, spre ușurarea mea, individul se retrage spre ușă și urmează o mică pauză amuzată. — Termopane? zice Luke Într-un final. — A fost... o confuzie... n-a Înțeles bine. Bag modelul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Rochia mea cea perfectă e prea mică. Probabil m-am mai Îngrășat. La burtă, la coapse sau Dumnezeu știe pe unde. Tot trupul meu a devenit, din senin, de-a dreptul uriaș. Bărbia Începe să-mi tremure, dar fac eforturi disperate să-mi țin gura Închisă. N-am de gînd să plîng. Îmi scot rochia cum pot și mă duc la șifonier, să caut altceva. Și atunci Îmi zăresc imaginea În oglindă - și Îngheț. Mă mișc greoi, ca o balenă. SÎnt
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
sau ceva de genul ăsta, el n-o să se gîndească decît că „Becky știa deja“. Fără veste, mi se ridică un nod În gît. Nu vreau să fie așa. Vreau să aflăm Împreună. — Luke, n-am aflat, nu-nțelegi? zic disperată, cu lacrimi În ochi. Pe cuvîntul meu că nu știu! Nu te-aș minți. Trebuie să mă crezi. O să fie o... surpriză extraordinară... și minunată. Pentru amîndoi. Ridic ochii spre el, cu tot trupul Încordat, ținîndu-mă cu mîinile de fustă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
băgîndu-și telefonul În buzunar. Hai s-o luăm. Repede. Unde e? Și foile tale de observație. — SÎnt... nu mai pot continua. SÎnt toate acasă. La noi acasă. — Îhm... sînt În dormitor. LÎngă masa de toaletă. Îl privesc cu un aer disperat. În licărul din ochii lui citesc că a Înțeles. — Sigur că da, spune. Păi... sînt sigur că ne putem Întoarce pe urmă s-o luăm. — Urc eu repede s-o aduc, zice Martha săritoare. În ce parte a mesei de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pentru totdeauna. DOUĂZECI În viața mea n-am simțit așa un chef să fac un scandal de pomină. Nu mi-a luat mult să dau de Venetia. Am sunat la clinica de obstetrică holistică și le-am zis că sînt disperată să vorbesc cu ea și am Întrebat unde e. După ce inițial mi s-a spus că e „indisponibilă“, secretara s-a scăpat că În clipa asta s-ar afla la spitalul Cavendish, Într-o ședință. S-au oferit să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ne considerăm cititori de hârtie, ci cititori care participă și trăiesc alături de autor. În momentul În care Își prevenea lectorul să mai aibă puțină răbdare, să nu arunce cartea sau capitolul respectiv la coșul de gunoi, să nu cedeze nevoii disperate de viață care Îi cere să fugă trântind toate ușile și lăsând În urmă laboratorul steril al ideilor, Cornel tocmai asta făcea: deschidea ușa spre cealaltă față a textului, spre viața care dă carnație ideilor, care umanizează filosofia și o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]