KorAP: Find »[drukola/base=divorț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...104 105 106 ...492 >

12,296 matches

Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684

divorțialității și are multe consecințe sociale. Foarte importantă este, de asemenea, modalitatea de desfacere a căsătoriei. Astăzi, în întreaga lume, sunt comune trei tipuri principale de divorț: divorțul sancțiune - prin care unul sau, în anumite cazuri, amândoi partenerii sunt culpabilizați; divorțul constatare - unde sentința este dată de faptul că se probează că cei doi nu mai conviețuiesc de multă vreme; divorțul prin consimțământ reciproc, care presupune declarația ambilor soți că nu mai vor să fie împreună. Pentru această ultimă formă, în

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
sunt comune trei tipuri principale de divorț: divorțul sancțiune - prin care unul sau, în anumite cazuri, amândoi partenerii sunt culpabilizați; divorțul constatare - unde sentința este dată de faptul că se probează că cei doi nu mai conviețuiesc de multă vreme; divorțul prin consimțământ reciproc, care presupune declarația ambilor soți că nu mai vor să fie împreună. Pentru această ultimă formă, în unele țări nici nu mai este nevoie de tribunal, ci doar de o instanță civilă. Tipul de divorț are implicații

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
multă vreme; divorțul prin consimțământ reciproc, care presupune declarația ambilor soți că nu mai vor să fie împreună. Pentru această ultimă formă, în unele țări nici nu mai este nevoie de tribunal, ci doar de o instanță civilă. Tipul de divorț are implicații psihosociale semnificative, cu deosebire dacă există copii. La nivel planetar, dar cu deosebire în țările occidentale, s-a produs o facilitare a divorțului, relaxându-se motivele desfacerii căsătoriei, de la cauze „obiective” (adulter, boală psihică, închisoare pe viață etc.

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
nici nu mai este nevoie de tribunal, ci doar de o instanță civilă. Tipul de divorț are implicații psihosociale semnificative, cu deosebire dacă există copii. La nivel planetar, dar cu deosebire în țările occidentale, s-a produs o facilitare a divorțului, relaxându-se motivele desfacerii căsătoriei, de la cauze „obiective” (adulter, boală psihică, închisoare pe viață etc.), apoi „din vina unuia”, dar „pe motive mai ușoare” („nu se ocupă de gospodărie”, „lipsește mult de acasă”, „nu aduce nici un ban în casă” și

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
pe motive mai ușoare” („nu se ocupă de gospodărie”, „lipsește mult de acasă”, „nu aduce nici un ban în casă” și altele), urmând „din vina ambelor părți” (unde poate intra camotivație și „nu ne mai înțelegem”) și culminând cu așa-numitul divorț „fără vină” (no-fault divorce), în care pur și simplu nu trebuie dovedită nici o vină de către nici o parte. În SUA, unde, în variante mai mult sau mai puțin depline, începând din 1970 și până în 1985 toate statele federației au adoptat divorțul

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
divorț „fără vină” (no-fault divorce), în care pur și simplu nu trebuie dovedită nici o vină de către nici o parte. În SUA, unde, în variante mai mult sau mai puțin depline, începând din 1970 și până în 1985 toate statele federației au adoptat divorțul „fără vină”, au fost - și continuă să fie - mari dispute teoretice, politice și civice privind consecințele directe și indirecte. Personalități marcante, cum este și comentatorul social W. Gaston, susțin că deși liberalizarea nu este singura, și poate nici principala cauză

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
a creșterii ratei divorțialității, ea contribuie semnificativ la această creștere (apud Bryjak, Soroka, 2001). Contraargumentul este destul de simplu și la îndemână, statisticile demonstrând că rata era înaltă și înainte de schimbările legislative. Astfel, potrivit datelor din National Vital Statistics (2000), rata divorțului la o mie de locuitori era în SUA, în 1980, de 5,2, în 1990 de 4,7, iar în 1999 de 4,1. Sociologi, antropologi și psihologi sociali înclină să creadă că liberalizarea divorțului prin neculpabilizarea nici unuia dintre soți

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
National Vital Statistics (2000), rata divorțului la o mie de locuitori era în SUA, în 1980, de 5,2, în 1990 de 4,7, iar în 1999 de 4,1. Sociologi, antropologi și psihologi sociali înclină să creadă că liberalizarea divorțului prin neculpabilizarea nici unuia dintre soți este un câștig social și individual-uman (vezi Strong, DeVault, Sayad, 1998, pp. 503-505), pentru că se scurtează mult durata procesului, economisindu-se timp și bani, și se elimină mult din stresul legat de „lupta” dintre cele

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
este un mare câștig pe linia libertății individuale și a dreptului la intimitate. Cei doi parteneri nu sunt obligați nici măcar să invoce neînțelegerile, deci să le facă publice, ci pur și simplu declară că vor să divorțeze. Acest tip de divorț promovează egalitatea și echitatea. „Virtutea” și loialitatea nu mai trebuie să fie răsplătite financiar și nu se pornește de la obligativitatea ca după despărțire femeia să fie întreținută (bănește) de către bărbat. Proprietatea comună este împărțită echitabil, iar custodia se acordă după

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
mai trebuie să fie răsplătite financiar și nu se pornește de la obligativitatea ca după despărțire femeia să fie întreținută (bănește) de către bărbat. Proprietatea comună este împărțită echitabil, iar custodia se acordă după principiul „în interesul copilului”, și nu preferențial mamei. Divorțul „fără vină” încurajează egalitatea între sexe (gender), în sensul că bărbatul nu mai este considerat automat nici cap de gospodărie, dar nici cel care trebuie să întrețină familia. De asemenea, femeia nu mai este singura responsabilă de creșterea copiilor. Fără

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
gospodărie, dar nici cel care trebuie să întrețină familia. De asemenea, femeia nu mai este singura responsabilă de creșterea copiilor. Fără îndoială că distribuirea mai echitabilă a responsabilităților și sarcinilor în gospodărie este o tendință structurală în societățile democratice, dar divorțul „fără vină” contribuie la accentuarea acestei tendințe. Însă după cum se poate întrevedea din cele expuse mai sus survin și dezavantaje ale respectivei liberalizări. Cel mai pronunțat este acela că, fiind tratate egale cu soții la despărțire, femeile pierd practic economic

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
Cel mai pronunțat este acela că, fiind tratate egale cu soții la despărțire, femeile pierd practic economic, deoarece sunt dezavantajate grav ca posibilități materiale (centrarea pe viața casnică, în loc de cea profesională, inegalitate în salarizare, șansele mai mici de angajare după divorț etc.). Aici se cuvine să menționăm că, în sistemul american, în mod tradițional soțul divorțat primea din partea fostului partener conjugal două feluri de ajutor financiar: unul pentru îngrijirea și creșterea copiilor (child support), ceea ce la noi se numește „pensie alimentară

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
independent de cheltuielile pentru copii) o viață decentă. Deci, dacă primul reprezintă „bani pentru întreținerea copiilor”, cel de-al doilea constituie „bani pentru întreținerea partenerului”. Or, se înțelege că ambele genuri de întreținere le viza aproape automat pe femei. Prin divorțul „fără vină”, atât primul, cât mai ales al doilea (alimony) s-a restrâns în general. Chiar marele public consideră că obligativitatea întreținerii fostei soții de către bărbat trebuie regândită și făcută mai selectiv (Oster, 1987). Pe de altă parte, femeilor li

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
și îngrijirea copiilor și în viața domestică în general. Tot mai mult se acreditează ideea - de prim-plan în mișcarea feministă - că în special pentru femeile casnice munca lor ar trebui cuantificată și recunoscută legal. În cadrul discuției noastre vizavi de divorțul „fără vină”, L. Weitzman (1985) argumentează că la stabilirea celor două feluri de ajutoare (child support și alimony) se impune a se considera că investiția soției în munca în gospodărie și creșterea copiilor a contribuit substanțial la realizarea socioprofesională și

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
Ideea că munca prestată de femei în spațiul domestic ar trebui recunoscută oficial și plătită, deși în contextul despărțirii are o importanță deosebită, s-a constituit într-o temă larg răspândită, invocată ca principiu dincolo de împrejurările concrete, cum este și divorțul. În România, la întrebarea „Muncile casnice trebuie plătite/răsplătite ca orice altă muncă?”, populația (bărbați și femei în procentaje apropiate) a răspuns peste 50% „da” și aproximativ 36% „nu” (Barometrul de gen, 2002). Cred că, din păcate, adaosul „ca orice

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
înțelege prin acea formulare lucruri diferite. De asemenea, „răsplătit” nu e tocmai bine venit, putând însemna multe alte lucruri decât bani. 7.1.2. Cauze generale. O nouă mentalitate a divorțuluitc "7.1.2. Cauze generale. O nouă mentalitate a divorțului" Întrebarea de ce divorțează atât de mulți oameni este una dintre cele care captează interesul multora dintre semenii noștri. Și în această privință, explicațiile cotidiene se intersectează cu cele ale specialiștilor, nesuprapunându-se însă. O explicație generală frecvent invocată în tratatele

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
dependentă material de soț, despărțirea îi apare ca o soluție posibilă, ceea ce era mai greu de imaginat în trecut, când constrângerile sociale, cu precădere cele economice, le determinau pe cele mai multe femei, inclusiv prin socializare, nici să nu se gândească la divorț. Emanciparea femeii s-a produs pe fundalul industrializării, modernizării, urbanizării, automatizării și creșterii nevoii forței de muncă în sfera serviciilor. Aceasta a atras după sine și distanțarea dintre habitat și locul de muncă. Posibilitatea pentru ambii parteneri de a întâlni

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
Pe de altă parte, dezvoltarea economică și creșterea urbanistică a însemnat în țările avansate și rezolvarea problemei locuinței, care era un serios impediment în divorțialitate. Democratizarea și liberalizarea vieții sociale de ansamblu au determinat o mai mare permisivitate și în ceea ce privește divorțul. Scăderea influenței bisericii și a religiei, „îndulcirea” legislației, micșorarea considerabilă a presiunilor normelor și obiceiurilor tradiționale facilitează ruperea oficială a legăturilor conjugale. Între creșterea ratei divorțialității și factorii mai sus menționați există o circularitate cauzală, în sensul că liberalizarea juridică

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
mai sus menționați există o circularitate cauzală, în sensul că liberalizarea juridică, cea religioasă a opiniei publice nu numai că au contribuit la respectiva creștere, ci au și reflectat-o. S-au adaptat adică la situația existentă (numărul mare de divorțuri), altfel riscând să devină anacronice și fără credibilitate. Cu cât divorțul este mai răspândit, cu atât devine mai vizibil și acceptat. Oamenii văd la cei din jurul lor cum și-au rezolvat dificultățile maritale prin despărțire legală. Au așadar potențiale modele

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
juridică, cea religioasă a opiniei publice nu numai că au contribuit la respectiva creștere, ci au și reflectat-o. S-au adaptat adică la situația existentă (numărul mare de divorțuri), altfel riscând să devină anacronice și fără credibilitate. Cu cât divorțul este mai răspândit, cu atât devine mai vizibil și acceptat. Oamenii văd la cei din jurul lor cum și-au rezolvat dificultățile maritale prin despărțire legală. Au așadar potențiale modele pentru împrejurări asemănătoare. Treptat, modelul suferinței într-o căsnicie nefericită este

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
potențiale modele pentru împrejurări asemănătoare. Treptat, modelul suferinței într-o căsnicie nefericită este înlocuit - la scară de masă în societatea modernă urbană - cu cel în care se începe o nouă viață după dizolvarea mariajului. S-a schimbat astfel mentalitatea despre divorț: el nu mai este apreciat ca un eșec, ci ca o soluție, un răspuns pozitiv la o situație critică. Respectiva schimbare nu s-a produs numai prin mecanismul contaminării mai sus sugerat. Ea este rezultanta multor cauze, printre care cele

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
celălalt, apare clar, la o vârstă relativ tânără, că mai departe căsnicia ar fi o povară, el se întreabă de ce să mai sufere încă foarte mulți ani. O serie de condiții au făcut, prin urmare, ca o nouă atitudine față de divorț să opereze la nivelul indivizilor, ceea ce, alături de alți factori, pot fi incluse în schema explicativă a creșterii ratei divorțialității. 7.1.3. Factori explicativi specificitc "7.1.3. Factori explicativi specifici" Și în problematica divorțului, sunt răspândite teoriile de nivel

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
ca o nouă atitudine față de divorț să opereze la nivelul indivizilor, ceea ce, alături de alți factori, pot fi incluse în schema explicativă a creșterii ratei divorțialității. 7.1.3. Factori explicativi specificitc "7.1.3. Factori explicativi specifici" Și în problematica divorțului, sunt răspândite teoriile de nivel microsocial care practică individualismul metodologic, pornesc adică de la interesele, informațiile și strategiile actorilor individuali. G. Levinger (1979) oferă un model explicativ al disrupției conjugale cu trei dimensiuni: atractivitatea maritală, alternativele existente și barierele ce împiedică

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
pe timpul vieții ce urmează, să obțină beneficii, fie direct economico-materiale, fie de alt gen (în terminologia lui, „monetare” și „nonmonetare”). Disrupția maritală are loc pentru că informația (despre partener) a fost incompletă sau pentru că au survenit schimbări fundamentale în valoarea acestuia. Divorțurile au loc preponderent în primii ani de căsătorie, deoarece, pe de o parte, după căsătorie informația devine mult mai bogată și apar eventualele incompatibilități, iar pe de altă parte, odată cu trecerea anilor se acumulează un capital marital specific, cum sunt

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
fiindcă ne indică legăturile dintre cele două variabile la nivel individual și ne poate spune când au fost acumulate bunurile, inclusiv dacă înainte, în timpul sau după căsătorie. Tot astfel, se știe că femeile care au serviciu sunt mai predispuse la divorț. Printr-o cercetare obișnuită transversală vom constata o diferență semnificativă după această caracteristică între femeile divorțate și cele căsătorite, în sensul că primele sunt într-o proporție mult mai mare angajate în câmpul muncii. Numai că s-ar putea să

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]