KorAP: Find »[drukola/base=don & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...104 105 106 ...138 >

3,438 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601

acela? După ce a meditat Îndelung, Miquel a hotărît să nu trimită scrisoarea. Nu Înainte de a-i afla cauza. Fără un motiv Întemeiat, nu mîna lui avea să Împlînte acel pumnal În sufletul prietenului său. După cîteva zile, a aflat că don Ricardo Aldaya, sătul să o tot vadă pe Jacinta Coronado pîndind ca o santinelă la poarta casei sale, recursese la multele sale influențe și o Închisese pe doica fiicei sale la balamucul Horta. CÎnd Miquel Moliner a vrut să o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
oamenii rafinați apreciau, la fetele bune de măritiș, anumite calități extravagante, pe lîngă docilitate și fertilitatea exuberantă a unei tinereți În floare. Aici l-a cunoscut Sophie pe unul dintre cei mai mari binefăcători și nași financiari ai domnului Valls: don Ricardo Aldaya, moștenitor al imperiului Aldaya, Încă de pe atunci marea speranță albă a plutocrației catalane de sfîrșit de secol. Cu cîteva luni În urmă, Ricardo Aldaya se căsătorise cu o bogată moștenitoare de o frumusețe orbitoare și cu un nume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
menționeze numele. Fusese o căsătorie Între familii și Între bănci, nu o copilărie romantică, spunea domnul Valls, căruia Îi era foarte limpede că una e patul și alta e faptul. Sophiei i-a fost Îndeajuns să Încrucișeze o privire cu don Ricardo ca să-și dea seama că era pierdută pentru totdeauna. Aldaya avea o privire de lup, hulpavă și ascuțită, care Își deschidea drum și știa unde și cînd să-și plaseze mușcătura mortală. Aldaya i-a sărutat mîna Încetișor, mîngîindu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
o privire de lup, hulpavă și ascuțită, care Își deschidea drum și știa unde și cînd să-și plaseze mușcătura mortală. Aldaya i-a sărutat mîna Încetișor, mîngîindu-i cu buzele nodurile degetelor. Tot ceea ce pălărierul distila În afabilitate și entuziasm, don Ricardo emana În cruzime și putere. ZÎmbetul său canin lăsa să se vadă limpede că era În stare să-i citească gîndurile și dorințele și că rîdea de ele. Sophie a simțit pentru el acel dispreț anemic pe care Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Înfrînte ale micii Ana, care se pricepea la oameni mai bine decît la muzică și știa că Își pierduse profesoara În mod iremediabil. O săptămînă mai tîrziu, la poarta școlii de muzică de pe strada Diputación, Sophie s-a pomenit cu don Ricardo Aldaya, care o aștepta fumînd și răsfoind un ziar. Au Încrucișat o privire și, fără a rosti o vorbă, el a condus-o Într-o clădire aflată la două străzi mai Încolo. Era un imobil nou, Încă fără chiriași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
și cei doi s-au privit. — M-am gîndit tot timpul la tine săptămîna asta. Spune-mi că n-ai făcut la fel și-am să te las să pleci și nu mă vei mai vedea niciodată, i-a zis don Ricardo. Sophie a tăgăduit. Istoria Întîlnirilor lor pe ascuns a durat nouăzeci și șase de zile. Se vedeau după prînz, Întotdeauna În apartamentul acela gol de la intersecția dintre strada Diputación și Rambla de Cataluña. Marțea și joia, la ora trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Încă o dată, Aldaya a fost acela care a văzut În ea ceea ce Sophie era incapabilă să mărturisească. I-a dat cinci sute de pesete, o adresă de pe strada Platería și ordinul să se descotorosească de copil. CÎnd Sophie a refuzat, don Ricardo Aldaya a pălmuit-o pînă ce i-a dat sîngele pe urechi și a amenințat-o că va pune să fie omorîtă dacă va Îndrăzni să pomenească de Întîlnirile lor sau să afirme că acel copil era al lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
spus că voia să fie soția lui, el a crezut-o. În ziua nunții, cineva a trimis la biserică, din greșeală, o coroană funerară mare. Toată lumea a rîs nervos pe seama confuziei florarului. Toată lumea În afară de Sophie, care știa prea bine că don Ricardo Aldaya Își amintea de ea și În ziua cununiei. 4 Sophie Carax n-avea de unde ști că, după mulți ani, avea să-l revadă pe Ricardo (acum un bărbat În puterea vîrstei, aflat În fruntea imperiului său familial, tată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
gîndi la altceva. Ricardo Aldaya hotărîse că nu se recunoștea pe sine În primul său născut, Jorge. Băiatul era slab, retras și Îi lipsea Întreaga prezență de spirit a tatălui său. Îi lipsea totul, mai puțin numele. Într-o zi, don Ricardo se trezise În patul unei servitoare, simțind că trupul Îi Îmbătrînea, că Dumnezeu Îi retrăsese darul. Panicat, a dat fuga, În pielea goală, să se privească În oglindă și a simțit că oglinda Îl mințea. Acela nu era el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Însuși, l-au asaltat cu o asemenea furie, Încît nimeni n-a putut Înțelege dimensiunile sfîșierii sale interioare. CÎnd medicul care venise să o consulte pe Penélope a confirmat că fata fusese deflorată și că probabil era Însărcinată, sufletul lui don Ricardo s-a cufundat În lichidul dens și vîscos al urii oarbe. Își vedea propria mînă În mîna lui Julián, mîna care Împlîntase pumnalul În adîncul cel mai adînc al inimii sale. Nu-și dădea Încă seama, dar ziua În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
care i-a luat viața Penélopei În urlete, În timp ce zgîria ușa Închisă. Iar de cealaltă parte a ușii, tatăl plîngea În tăcere și mama Îl privea tremurînd. Dacă un medic ar fi fost de față, l-ar fi acuzat pe don Ricardo de asasinat, căci nu existau cuvinte care să poată descrie viziunea Închisă În acea celulă Însîngerată și Întunecată. Însă nu era nimeni acolo, iar cînd, În cele din urmă, au deschis ușa și au găsit-o pe Penélope moartă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
care urmărise nava la puțin după escala din Tenerife. L-a auzit pe unul dintre ofițeri spunînd că acel cortegiu funest era obișnuit pentru croazierele transoceanice. Bestiile se hrăneau din hoiturile pe care vaporul le tot lăsa În urmă. Însă don Ricardo Aldaya nu-l credea. Era convins că demonii aceia Îl urmăreau pe el. „Mă așteptați“, se gîndea, văzînd În ei adevăratul chip al lui Dumnezeu. Atunci l-a pus să jure pe fiul său Jorge, pe care de atîtea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
adăugat că motivul vizitei lui era un gest de reconciliere cu vechiul său prieten Miquel, cu Încrederea că acesta Îi va spune cum Îl putea contacta pe Julián Carax, pentru care avea un mesaj foarte important din partea defunctului său tată, don Ricardo Aldaya. Miquel i-a spus că nu știe unde se găsea Carax. — De cîțiva ani buni am pierdut legătura, a mințit el. Ultimul lucru pe care l-am aflat despre el e că trăia În Italia. Aldaya se aștepta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
mai face soțul dumneavoastră? Am știut că zilele Îmi erau numărate. A doua zi, la birou s-a răspîndit zvonul că Nuria Monfort era o „lesbi“, fiindcă rămăsese imună la farmecele și la răsuflarea de usturoi proaspăt pisat a lui don Pedro Sanmartí, și că se avea pe bune cu Mercedes Pietro. Mai mulți tineri cu viitor În cadrul firmei asigurau că văzuseră, nu o dată, această „pereche de scroafe“ pupăcindu-se În arhivă. În seara aceea, la plecare, Mercedes m-a rugat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
prea tîrziu și ca Bea, acea Bea din povestea mea, să mă mai aștepte. Îmi ardea gîtlejul din pricina frigului cînd, gîfÎind, am ajuns la clădirea unde locuia familia Aguilar. Zăpada Începuse să se depună. Am avut norocul să dau peste don Saturno Molleda, portarul clădirii și (după cîte Îmi spusese Bea) În taină poet suprarealist, care era postat În poartă. Don Saturno ieșise să contemple spectacolul zăpezii cu mătura În mînă, Încotoșmănat cu nu mai puțin de trei fulare și ghete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
cap, chircindu-mă de durere. Am simțit sînge călduț. M-am ridicat cum am putut. Mușchii pîntecelui care Încasaseră prima lovitură a lui Tomás, ardeau Într-o agonie ce abia acum Începea. M-am prelins pe trepte În jos, unde don Saturno, cînd m-a văzut, a scuturat din cap. — Haida-de, intră un moment și aranjează-te... Am refuzat, ținîndu-mă cu mîinile de stomac. Partea stîngă a capului Îmi palpita ca și cum oasele ar fi vrut să se desprindă de carne. — Dumneata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
văzut, a scuturat din cap. — Haida-de, intră un moment și aranjează-te... Am refuzat, ținîndu-mă cu mîinile de stomac. Partea stîngă a capului Îmi palpita ca și cum oasele ar fi vrut să se desprindă de carne. — Dumneata sîngerezi, mi-a zis don Saturno, neliniștit. — Nu-i prima oară. — Atunci, joacă-te În continuare și n-o să mai ai șansa de a sîngera prea mult. Haide, intră și-o să chem un doctor, fă-mi plăcerea. Am reușit să ajung pînă la poartă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
crezut-o Înconjurată de lumînări, ca Într-o cameră de veghe. Chipul lui Fermín s-a ivit la dreapta mea. ZÎmbea, Însă chiar și În plin delir i-am putut ghici neliniștea. Alături de el, În picioare, l-am deslușit pe don Federico Flaviá, ceasornicarul. — Se pare că-și revine, Fermín, zise don Federico. Ce-ar fi să-i pregătesc o supiță ca să-și vină În simțiri? — Nu i-o prinde prea rău. Dacă tot faci asta, ai putea dumneata să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Chipul lui Fermín s-a ivit la dreapta mea. ZÎmbea, Însă chiar și În plin delir i-am putut ghici neliniștea. Alături de el, În picioare, l-am deslușit pe don Federico Flaviá, ceasornicarul. — Se pare că-și revine, Fermín, zise don Federico. Ce-ar fi să-i pregătesc o supiță ca să-și vină În simțiri? — Nu i-o prinde prea rău. Dacă tot faci asta, ai putea dumneata să-mi pregătești și mie un sandviș cu ce găsești pe-acolo, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
văd. Federico s-a Îndepărtat cu o atitudine demnă și ne-a lăsat Între patru ochi. — Unde sîntem, Fermín? — La loc sigur. Tehnic vorbind, ne aflăm Într-un mic apartament din partea stîngă a cartierului Ensanche, proprietatea unor prieteni ai lui don Federico, căruia Îi datorăm viața și mai mult decît atît. Gurile rele l-ar califica drept casă de rendez-vous, Însă pentru noi e un sanctuar. Am Încercat să mă ridic. Durerea din ureche se prefăcuse acum Într-o pulsație ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
și-o să mă duc eu după ea. — Nu știu unde e. — Am să te rog să fii ceva mai exact. Don Federico Își făcu apariția cu un bol de supă aburindă. Îmi zîmbi călduros. — Cum te simți, Daniel? Mult mai bine, mulțumesc, don Federico. — Ia două pastile din astea cu supă. Schimbă o privire scurtă cu Fermín, care Încuviință. — SÎnt pentru durere. Am Înghițit pastilele și am sorbit supa, care avea gust de jerez. Don Federico, o minune a discreției, părăsi Încăperea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Clara, pînă la Bernarda și prietenul meu Tomás, care nu Îndrăznea să mă privească În ochi și care, cînd l-am Îmbrățișat, a luat-o la fugă și s-a dus să plîngă În stradă. Îmi aduc vag aminte de don Federico, care a venit Însoțit de Merceditas și de profesorul don Anacleto. Mai ales mi-i amintesc pe Bea, care mă privea În tăcere În timp ce toți se prăpădeau În veselie și În mulțumiri aduse cerului, și pe tata, care dormise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
să mă privească În ochi și care, cînd l-am Îmbrățișat, a luat-o la fugă și s-a dus să plîngă În stradă. Îmi aduc vag aminte de don Federico, care a venit Însoțit de Merceditas și de profesorul don Anacleto. Mai ales mi-i amintesc pe Bea, care mă privea În tăcere În timp ce toți se prăpădeau În veselie și În mulțumiri aduse cerului, și pe tata, care dormise În scaunul acela nopți la rînd, rugîndu-se unui Dumnezeu În care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
de ajutor, oricum va trebui să celebrăm o Înmormîntare, În loc de nuntă. — Dacă puneți problema astfel... După cum mi s-a povestit ulterior - fiindcă eu nu-mi aduc aminte, iar nunțile și le amintesc Întotdeauna mai bine ceilalți -, Înainte de ceremonie, Bernarda și don Gustavo Barceló (urmînd instrucțiunile amănunțite ale lui Fermín) l-au burdușit cu moscatel pe bietul preot, pentru a-l scăpa de trac. CÎnd a sosit ceasul să oficieze, părintele Fernando, afișînd un surîs fericit și o nuanță rozalie care-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
monumentale ca oricînd. Don Federico Flaviá și Merceditas s-au mutat Împreună după ce mama ceasornicarului a murit. Alcătuiesc o pereche arătoasă, deși nu lipsesc invidioșii care dau asigurări că năravul din fire n-are lecuire și că, În unele seri, don Federico mai face cîte-o escapadă, dichisit ca o balabustă. Don Gustavo Barceló a Închis librăria și-a ne-a predat nouă fondurile. A spus că s-a săturat pînă peste cap de breaslă și că e dornic sp Înfrunte noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]