7,291 matches
-
ziarul cu atenție, silabisind. Când obosi Îl privi pe Manuel, lăsându-se greu În scaun, cu basca căzută pe frunte. Manuel se ridică de pe masă și-l privi: — Salut, Zurito. — Salut, puștiule. Am dormit, spuse Manuel frecându-și fruntea cu dosul palmei. — Păi, așa m-am gândit și eu. — Cum merge? — Bine. Ție? — Nu prea bine. Tăcură amândoi. Zurito, picadorul, se uită la chipul palid al lui Manuel. Manuel privi mâinile uriașe ale picadorului care Împăturea ziarul ca să și-l pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe stradă. În fața magazinelor atârna o grămadă de vânat și zăpada pudra blana vulpilor cu cozile bătute de vânt. Căprioarele atârnau și ele Înghețate, grele și golite de măruntaie, și păsărele mici fluturau În vântul care le Întorcea penele pe dos. Era o toamnă rece și vântul venea din munți. În fiecare după-amiază ne duceam la spital și erau mai multe variante de a ajunge acolo, prin lumina amurgului. Două variante erau de-a lungul canalelor, Însă astea erau drumuri mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
venea abia peste patruzeci de minute. Oprea două minute În halta asta și apoi se-ndrepta spre Madrid. — Ce să bem? Întrebă fata. Își scosese pălăria și o așezase pe masă. — E tare cald, spuse bărbatul. — Să bem bere atunci. — Dos cervezas, ceru bărbatul prin perdea. — Mari? Întrebă o femeie din prag. — Da, două mari. Femeia le aduse două pahare de bere și două suporturi din pâslă. Le puse pe masă și se uită la amândoi. Fata privea Înspre lanțul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un moment dat erau În colțul nostru și atunci l-am văzut pe Jack cum Îl ține pe Walcott, apoi Își eliberează dreapta, o Întoarce și apoi o aruncă-n sus, Într-un upercut, atingându-i nasul lui Walcott cu dosul mănușii. Walcott Începu să sângereze rău și Își sprijini nasul de umărul lui Jack, ca și cum ar fi vrut să-l mânjească și pe el puțin, și atunci Jack l-a lovit cumva cu umăru-n nas și pe urmă și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pune problema Înmormântării, depinde de locul În care sunt plasate buzunarele uniformei. La uniformele austriecilor, buzunarele pantalonilor erau așezate la spate, așa că morții ajungeau să zacă, În cele din urmă, cu fața În jos, cu cele două buzunare Întoarse pe dos și Înconjurați de hârtiile pe care le avuseseră În portofele, Împrăștiate prin iarbă. Căldura, muștele, relevantele poziții ale cadavrelor În iarbă și cantitatea hârtiilor Împrăștiate, acestea sunt impresiile pe care retina noastră le reține. Cum miroase un câmp de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și la faptă, echilibtat întotdeauna când trebuia să-și transmită sonor gândurile, Al. Poamă nu părea a se grăbi cu nimic, întreaga lui înfățișare fiind a unui țăran sănătos și lucid, tentat să-și ascundă înțelepciunea și ascuțișurile ironiei în dosul unei măști de naivitate. Îl trăda însă privirea. Dincolo de sclipirile ochilor, pentru cei ce vor fi știind să vadă, în ființa prozatorului se buluceau, dramatic, lumi aflate la antipod și sentimente minate de contraste izbitoare. Nu atât conflictele șocante dintre
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
arcul și trase o săgeată care nimeri chiar în grumazul sălbătăciunii. Cerbul o luă la goană, împăratul după el. Au alergat așa, amândoi, până ajunseră la marginea pădurii. Acolo era coliba unui pădurar. Cerbul sări gardul și se ascunse în dosul colibei. La vederea jivinei cu ochi rugători, pădurarul se apropie cu blândețe de cerb din gâtul căruia picurau broboane mari de sânge. Îi scoase cu binișorul săgeata din grumaz, îi spălă rana și i-o legă. Iar sălbaticiunea, cu un
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
lui Rupert. Rupert Îi arătă mâinile goale și ridică din umeri. Nu am bani, spuse el. Nu avea nici un gând să se târguiască pentru o rochie. Când bunica insistă din nou să primească darul, el Își Întoarse buzunarele goale pe dos. —Vezi? N-am nici un ban. Jur. Avea doar pachetul de cărți pe care-l primise În avionul spre China. Îi arătă ca să se vadă că nu avea nimic de valoare la el. Dintr-odată, toți cei aflați În fața lui s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
plante! exclamă Heidi. Eu abia deosebesc boscheții de copaci. E util, când ai o pepinieră de două-trei hectare, răspunse Moff cu modestie. Îmi câștig existența cultivând chestii care cresc În pădurile tropicale. Bambus, palmieri imenși. Își șterse fruntea umedă cu dosul palmei. Nu pot spune că sunt prea Încântat de varietatea bambușilor de aici. Dar dacă scăpăm, am pus ochii pe o specie viguroasă, care ar fi ideală pentru o grădină zoologică cu care lucrez. Scoase cu grijă una din plantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un pustiu, va fi pustiit și nu va mai avea locuitori. 20. Egiptul este o juncană foarte frumoasă... Nimicitorul vine de la miază-noapte peste ea... 21. Simbriașii lui de asemenea sunt ca niște viței îngrășați în mijlocul lui. Dar și ei dau dosul, fug toți fără să poată ține piept. Căci vine peste ei ziua nenorocirii lor, ziua pedepsirii lor! 22. I se aude glasul ca fîșiitul unui șarpe! Căci ei înaintează cu o oștire, și vin cu topoare împotriva lui, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
voi aduce înapoi pe prinșii de război ai copiilor lui Amon, zice Domnul." 7. Asupra Edomului. Așa vorbește Domnul oștirilor: Nu mai este înțelepciune în Teman? A pierit chibzuința de la oamenii pricepuți? S-a dus înțelepciunea lor?" 8. "Fugiți, dați dosul, plecați în peșteri, locuitori ai Dedanului! Căci voi aduce nenorocirea peste Esau, la vremea cînd îl voi pedepsi." 9. "Oare, dacă ar veni niște culegători de struguri la tine, nu i-ar lăsa nimic de cules pe urma culegătorilor?" Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
încă din copilărie aveam o putere spirituală deosebită. O perioadă mergeam la liceu și în paralel continuam activitatea din cadrul Aum. Mi se părea că sens viața din școală nu avea, pot spune că o uram. Eu făceam lucrurile exact pe dos. De exemplu, colegii mei îi vorbeau de rău pe profesori, dar cei din Aum ne-au spus să nu vorbim de rău pe nimeni. Am simțit o contradicție puternică aici. Nu aveam ce discuta. Liceenii nu discută decât depre distracții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
din Aum ne-au spus să nu vorbim de rău pe nimeni. Am simțit o contradicție puternică aici. Nu aveam ce discuta. Liceenii nu discută decât depre distracții, pe când în Aum una dintre îndrumări spune: «Nu căutați plăcere». Exact pe dos. Normal că eram diferită. Mântuirea și iluminarea se obțineau mai repede dacă renunțam la casa mea și mă mutam în sectă. Eram obsedată de mult timp de ideea aceasta. Îmi doream foarte mult o schimbare radicală. Mi-am exprimat această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
trecutul meu, cred că ... Poate o mare influență o are și faptul că familia mea nu a fost unită. Probabil că aceia care au fost crescuți în familii fericite nu ar intra în Aum.“ „Mi s-a întors stomacul pe dos când am văzut comportamentul lui Asahara din sala de judecată“ Takahashi Hidetoshi (născut în 1967) S-a născut în 1967 în orașul Tachikawa, pe lângă Tokio. A urmat Universitatea Shinshū, Secția de Științe Tehnice, specializarea geologie, apoi și-a dat masterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aceea apar tot felul de lucruri. De exemplu, când s-a întâmplat incidentul cu tânărul A, au fost tăiți toți arboii din zona în care copiii s-au ascuns și au făcut rele. M-a enervat această veste. Exact pe dos. Copiii nu văd ce fac adulții, fac răutăți specifice vârstei și astfel se dezvoltă. De aceea se întâmplă tot felul de norociri, pentru că îi văd pe adulți. Chiar m-a iritat. Mie îmi plac pomii și asta m-a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și jertfe de băutură și le aduci daruri de mîncare: "Pot Eu să fiu nesimțitor la lucrul acesta? 7. Pe un munte înalt și ridicat îți faci culcușul, tot acolo te sui să aduci jertfe. 8. Îți pui pomenirea în dosul ușii și ușiorilor; căci, departe de Mine, îți ridici învelitoarea și te sui în pat, îți lărgești culcușul, și faci legămînt cu ei, îți place legătura cu ei, și iei seama la semnul lor. 9. Te duci la împărat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
uda zidurile bisericii jur-împrejur. Apa se scurgea în pământ, umezind pentru o clipă buzele crăpate ale lighioanei. Apoi toaca, ciocănelele, bățul jitarului și o cruce furată din țintirim au fost aruncate în fântâna din vatra satului. Cu hainele întoarse pe dos, puse pe cap, ca să nu-i recunoască duhurile rele, flăcăii gospodarilor slobozeau de pe dealuri roți mari de căruță în flăcări. înfășurate în paie și cârpe unse cu rășină, roțile se rostogoleau în hopuri mari, aprindeau iarba uscată de pe dealuri, lăsând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ei să umple golul din vistierie. Da ce am văzut m-a lăsat mut de uimire. Hei, vă rog ciupiți-mă careva, ca să-mi revin! Cât timp pixul guvernanților lucrau cu spor la legi de tăiere, pe ușa de din dos a apărut pe șest Ordonanța de urgență nr. 53/2010 care s-a aprobat în guvern pe 16 iunie și s-a publicat în M.Of. nr. 428 din 25 iunie 2010, deci în aceeași lună cu tăierile din salarii, Ordonanța
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
putrefacția poeziei”, articol, care a făcut la timpul respectiv, ca poetul Tudor Arghezi să dispară pentru ani buni din lumea literară a României. Tăticul lui Sorin A. Toma, „academicianul”, A. Toma avusese grijă în acele vremuri să-i treacă la dos mai pe toți marii poeți și scriitori români, cum ar fi Eminescu (!!!), Blaga, Rebreanu, George Călinescu și impusese în loc pe poetul cizmar Theodor Neculuță (???). Tudor Arghezi a rămas, cu tot cu bătrânul Zdreanță, la Mărțișor ca să se hrănească biblic, doar din sudoarea
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
bănci, chiar dacă și așa sunt dolofane. După un timp, băieții deștepți au învățat lecția și au aflat cum cu cât un contract este mai umflat, cu atât felia lor este proporțional mai mare. Unde este mia, se poate da la dos o sută, două, fără prea mari probleme. Cred că toată lumea a aflat, cum s-au aruncat vreo câțiva saci cu bani pentru un sistem informatic, care era grozav dar avea o hibă totuși, nu funcționa nici amenințat cu chemarea la
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pentru pretențioși. Și uite așa am început eu să mă neoculturalizez, adică să mă îmbib cu noua cultură, apărută mai ales la generația postdecembristă pentru care limba română poate fi folosită oricum, ca o haină, și pe față și pe dos. Vă rog, citiți și dumneavoastră aceste opere, pentru care eu nu voi cere niciodată drepturi de autor, fiindcă le-am luat chiar de-a gata, opere la care eu nu am pus nimic în plus și le dau spre consum
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mine, interpretând îndoielnic morala "nu vreau s-o fac să sufere", cu toate că nu-mi luam nici o obligație pentru mai tîrziu: de fapt, eram laș și foarte plictisit de singurătate), plimbările începură - mai întîi pe strada principală și apoi pe din dos - și discuțiile despre familie și despre rochii; și apoi, intr-o seară de lună plină, sărutările nebune cu tot felul de demonstrații din partea ei. Și apoi zilele identice: întîrzieri pe ulițe, sărutări la întuneric... Despărțirile zilnice se făceau tot mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
timp aparțin ele. Cu aproape orice viziune speculativă sensul comun al celor existente e lăsat în urmă. Sau e pus în discuție, denunțat în vechile sale pretenții. În locul unei lumi familiare ni se descoperă deodată ceva straniu, „o lume pe dos“ (Hegel). Iar cele cu sens până atunci apar deodată insignifiante, străine sensului comun. Cum neașteptat se exprimă Cicero, . Mai târziu, Wittgenstein pare să-l confirme, căci multe întrebări și propoziții filozofice îi apar lipsite de sens, deși nu-și ascunde
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
paradoxului. De fapt, în fața paradoxului, intelectul nu vede că este vorba de el însuși, de limitele sale și nicidecum de ceva străin. El ripostează, însă nu vede că în riposta sa nu face decât să caricaturizeze paradoxul, să reia pe dos conținutul acestuia. „Cu cât expresia ofensei este mai profund pasională (activă sau suferindă), cu atât mai bine se vede cât de mult îi datorează ofensa paradoxului.“ În definitiv, paradoxul nu este invenția intelectului, nici simpla sa limită. Ceea ce se petrece
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
timp aparțin ele. Cu aproape orice viziune speculativă sensul comun al celor existente e lăsat în urmă. Sau e pus în discuție, denunțat în vechile sale pretenții. În locul unei lumi familiare ni se descoperă deodată ceva straniu, „o lume pe dos“ (Hegel). Iar cele cu sens până atunci apar deodată insignifiante, străine sensului comun. Cum neașteptat se exprimă Cicero, . Mai târziu, Wittgenstein pare să-l confirme, căci multe întrebări și propoziții filozofice îi apar lipsite de sens, deși nu-și ascunde
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]