2,734 matches
-
-o pe Chiara, el a ajutat să dea viață studiilor teologice ale Mișcării, pentru a începe Editura Città Nuova (Oraș Nou în română) și la construirea micului oraș Loppiano. Pe toată durata dezvoltării mișcării, a contribuit considerabil în concretizarea expresiilor ecleziastice ale acesteia. Împreună cu Lubich și Igino Giordani, el este considerat ca fiind co-fondatorul Mișcării. În 1945 Lubich îi cunoaște, în Vigo di Fassa (lângă Trent), pe evadații din lagărele de muncă forțată din Estul Europei, iar după 1960 spiritualitatea de
Chiara Lubich () [Corola-website/Science/322399_a_323728]
-
în serviciu pe cel mai faimos dintre supișii săi: compozitorul Ludwig van Beethoven. Închisoarea, condamnarea și executarea cumnatului său, regele Ludovic al XVI-lea al Franței și a surorii sale Maria Antoaneta l-au revoltat. El a primit mai mulți ecleziastici francezi care au refuzat să jure credință față de Constituția civilă a clerului. A fugit din fața trupelor evoluționare franceze și s-a refugiat în țara sa natală, condusă de nepotul său, împăratul Francisc al II-lea. A murit la Viena în
Maximilian Franz al Austriei () [Corola-website/Science/322436_a_323765]
-
de Zihni și Nevrokopi. La 22 mai 1974 a fost ales ca mitropolit de Patras. A demisionat la 12 ianuarie 2005, ca urmare a vârstei sale înaintate. a scris numeroase studii hagiografice și imnologice, precum și monografii cu conținut istoric și ecleziastic, care au fost publicate în mai multe reviste de specialitate. A fost membru în Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei (1974, 1977-1978) și, de asemenea, în Societatea de Studii Cicladice și Societatea de Studii Peloponesiene. A participat la misiunea
Nikodimos Vallindras () [Corola-website/Science/322464_a_323793]
-
după 1613, românii au fost privați de biserică. În plus, absența sgrafitelor - ultimul datează din anul 1642 - indică văruirea veșmântului pictural interior al bisericii, rămas acoperit până în 1869; acest tip de neoiconoclasm medieval este atestat și în cazul altor edificii ecleziastice hunedorene. Interesantă este informația transmisă de canonicul Iacob Radu, anume că, în cursul ultimei expediții turcești în Țara Hațegului (1788) ar fi fost distruse, prin incendiere, anexele unui așezământ monahal benedictin, aflat în imediata apropriere a bisericii; anterior, vicarul unit
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
și biserica din Brâznic, sat situat la sud de Mureș; lăcașul, închinat „Cuvioasei Parascheva”, figurează pe lista monumentelor istorice românești (HD-II-m-A-03271). Prin absida-i nedecroșată, poligonală cu trei laturi, și nava de dimensiuni modeste, se înscrie, tipologic, în categoria edificiilor ecleziastice de plan dreptunghiular. Clopotnița poziționată pe axul acoperișului, și-a făcut apariția abia în secolul al XIX-lea, prilej cu care s-a procedat și la o alungire a spațiului interior, corespunzătoare pronaosului actual. Zestrea picturală originară, de factură postbrâncovenească
Biserica de lemn din Brâznic () [Corola-website/Science/316917_a_318246]
-
și o interesantă reprezentare a „Mântuitorului frângând Pâinea” în altar, deasupra proscomidiarului. Registrul împărătesc al tâmplei, montat la finalizarea lăcașului, dezvăluie penelul unui meșter zărăndean. Cu excepția conscripției din anii 1829-1831, nici harta iozefină a Transilvaniei (1769-1773) și nici celelalte recensăminte ecleziastice ale timpului nu menționează existența sa, ori a unei înaintașe.
Biserica de lemn din Vețel-Vulcez () [Corola-website/Science/317000_a_318329]
-
la ancadramentele dreptunghiulare ale ferestrelor și ușilor. Intrarea în biserică are loc dinspre sud, printr-un pridvor de proveniență târzie. Acoperișul actual datează din anii '90, cu turlele încununate de cupole sub forma bulbului de ceapă, realizate sub influența arhitecturii ecleziastice ruse.
Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena din Chișinău () [Corola-website/Science/328939_a_330268]
-
un arhiepiscop romano-catolic și cardinal italian, diplomat al Sfântului Scaun. Născut la Civitella d'Agliano într-o familie originară din Orvieto, a intrat la seminarul din Bagnoregio în 1879 la vârsta de 12 ani. Apoi a intrat la Academia Pontificală Ecleziastică. Hirotonit preot la vârsta de 22 de ani, la 5 iunie 1890, s-a făcut cunoscut superiorilor săi prin remarcabila sa inteligență și calitățile sale umane, astfel încât, la doar 32 de ani (19 aprilie 1900) a fost numit episcop de
Angelo Maria Dolci () [Corola-website/Science/328957_a_330286]
-
la Piacenza. Agostino Casaroli a fost hirotonit preot la 27 mai 1937, pentru Dieceza de Piacenza, după ce și-a făcut studiile la seminarul diecezan din Bedonia și la colegiul Albertoni din Piacenza. În același an, a intrat la Academia Pontificala Ecleziastica, pentru a se iniția în diplomația Sfanțului Scaun. În 1961 a intrat la Secretariatul de Stat al Vaticanului, în timpul pontificatului papei Ioan al XXIII-lea. În anii care au urmat Conciliului Concililui Vatican ÎI, sub pontificatul papei Paul al VI
Agostino Casaroli () [Corola-website/Science/328963_a_330292]
-
Henric al VI-lea. El a intrat în rândul clerului, fiind diacon de Aachen, iar în 1190 sau 1191 a fost ales ca episcop de Würzburg. Însoțindu-l pe fratele său Henric în Italia în 1191, Filip a părăsit vocația ecleziastică și, în cadrul unei noi călătorii în Italia, a devenit duce de Toscana în 1195, primind extinse posesiuni teritoriale. În suita sa s-a aflat și "minnesinger"-ul Bernger de Horheim. În 1196, Filip a devenit duce de Suabia, după moartea
Filip de Suabia () [Corola-website/Science/325444_a_326773]
-
la seminarul teologic. Din tinerețe s-a remarcat prin talentul la scris, care îi permitea să creeze la fel de bine o istorioară, un articol pe teme de actualitate sau poezii improvizate. În 1888 a fost numit titular la Catedra de Istorie Ecleziastică a seminarului, apoi și-a luat diploma în teologie, iar în 1898 a fost numit vicar general; mai târziu, avea să primească titlul de canonic. A făcut cunoștință cu cei mai de seamă contemporani ai săi din lumea literelor și
Antoni Maria Alcover i Sureda () [Corola-website/Science/325512_a_326841]
-
au fost alungați din Italia de către Napoleon I, care a instituit mai întâi republici pe cuprinsul întregii Italii de nord, și recunoașterile imperialilor din perioada 1799-1803 eliminau pretențiile acestora asupra Italiei, chiar și arhiepiscopul de Koln pierzându-și revendicările, principii ecleziastici fiind secularizați. În 1805, pe când Imperiul încă mai exista, Napoleon I, devenit împărat al Franței, a pretins coroana Italiei pentru sine, punându-și deasupra capului Coroana de fier a Italiei, la Milano în data de 26 mai 1805. Sfântul Imperiu
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
ierarhului unit Petru Pavel Aron, atât "nemeșimea" maghiară, cât și obștea sătească românească; după această dată a trecut definitiv în folosința reformaților , fiind menționată, ca atare, pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) și în tabelele conscripției din anii 1829-1831; recensămintele ecleziastice din 1733, 1750 și 1761-1762 o atestaseră ca fiind unită. Cu timpul, împuținându-se credincioșii reformați, lăcașul s-a degradat iremediabil, fiind, în cele din urmă, dezafectat cultului; în anul 1860, când a fost dărâmat, de sub stratul de var au
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Clopotiva () [Corola-website/Science/326948_a_328277]
-
a nu fi altceva decât o simplă zugrăveală naivă. Nici interiorul nu a beneficiat de nici un decor mural specific. Lăcașul renovat în anii 1878, 1899, 1936, 1958, 1990-1991 și 2003, figurează pe lista monumentelor istorice românești (HD-II-m-A-03401). Începuturile acestui edificiu ecleziastic sunt greu de stabilit; istoriografia le fixează în secolul al XV-lea. Menționarea preoților locali Dumitru și Marcu într-o listă de martori din 26 iunie 1640 reprezintă dovada certă a existentei bisericii în secolul al XVII-lea. Și mai
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Paroș () [Corola-website/Science/326960_a_328289]
-
fragment datat din anul 1425, care o înfățișează pe Fecioara Maria și care se află în prezent la Muzeul Brukenthal din Sibiu. De asemenea au fost pictate o mulțime de cruci de consacrare în mai multe părți ale bisercii. Monumentul ecleziastic este deosebit datorită faptului că el nu a fost modificat de-a lungul timpului, așa cum s-a întâmplat cu majoritatea bisericilor din Transilvania. Unele modificări au fost făcute după invazia tătarilor din 1241, modificări care relevă influența șantierelor din Ungaria
Biserica Sfântul Mihail din Cisnădioara () [Corola-website/Science/323818_a_325147]
-
familie europeană papală, cu origini italiene și spaniole; ei au devenit cunoscuți in timpul Renașterii. a fost iubitoare de artă, iar sprijinul lor a permis multor artiști ai Renașterii să își dezvolte talentul. Familia Borgia a fost remarcată în probleme ecleziastice și politice între anii 1400-1500. Din familia lor provin doi popi. Alfonso Borja, care a condus sub numele de Papa Callixtus al III-lea între anii 1455-1458 și Rodrigo Lanzol Borgia, cunoscut sub numele de Papa Alexandru al VI-lea
Familia Borgia () [Corola-website/Science/323877_a_325206]
-
unei schimbări rapide de generații la nivelul conducerii (o parte a fost întemnițată, la fel ca prelații care au protestat), precum și a unei monitorizări vaste a clerului. Niciun preot sau călugăr nu putea accede pe o înaltă poziție în ierarhia ecleziastică fără aprobarea poliției politice comuniste. Este interesant de citat o frază populară în epocă: « Dacă vrei să denunți pe cineva fără să te demaști ca informator, du-te la « spovedanie ». În contrapartidă, Bisericile catolice, indiferent că erau de rit latin
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
de acord asupra proiectului în principiu, cu titlul „"A New English Dictionary on Historical Principles"”, NED (" Un nou dicționar al limbii engleze pe principii istorice"). Richard Chenevix Trench a jucat rolul cheie în primele luni ale proiectului, dar cariera sa ecleziastică a însemnat că nu putea acorda proiectului dicționarului timpul necesar; acesta s-a retras, Herbert Coleridge devenind primul redactor. Pe 12 mai 1860, planul de dicționar al lui Coleridge a fost publicat și cercetarea a început. Casa lui a fost
Oxford English Dictionary () [Corola-website/Science/323374_a_324703]
-
Biserica de lemn din satul Ciulpăz, comuna Peștișu Mic, Hunedoara, județul Hunedoara a fost ridicată în secolul XVIII. Are hramul „Cuvioasa Paraschiva”. Biserica nu se află pe noua listă a monumentelor istorice. Comuna Pestișu Mic păstrează trei edificii ecleziastice de lemn; din nepăsarea obștilor sătești și a autoritaților abilitate, două dintre acestea, din păcate, s-au prăbușit. Situat pe o culme învecinată, satul Ciulpăz din comuna Pestișu Mic a fost deservit liturgic până în urmă cu peste trei decenii, de
Biserica de lemn din Ciulpăz () [Corola-website/Science/326656_a_327985]
-
edificiului s-a prabușit în 1996; în anul 2007 a venit rândul turnului clopotniță scund, cu foișor deschis și coif piramidal ușor evazat. Era un lăcaș de plan dreptunghiular, cu absida nedecroșată; forma heptagonală a altarului trădează influențe ale arhitecturii ecleziastice (poate chiar prezența unor meșteri constructori) din Banatul învecinat. Accesul la interior se făcea printr-o singură ușă, amplasată pe latura vestică. Informații referitoare la prezența vreunor fragmente picturale nu s-au păstrat. La acoperiș s-a păstrat șița clasică
Biserica de lemn din Ciulpăz () [Corola-website/Science/326656_a_327985]
-
în viziunea căreia nucleul originar era prevăzut, încă de la început, cu un vestibul dreptunghiular vestic, încadrat de două capele mortuare, destinate mormintelor ctitorilor. Controverse au suscitat și identitatea ctitorilor și destinația inițială a bisericii. O primă ipoteză susține că edificiul ecleziastic ar fi fost ridicat la sfârșitul secolului al XIII-lea de membrii familiei nobiliare maghiare Illyei din neamul Ákos (familie care în 1292 a primit permisunea regelui pentru a aduce primii coloniști valahi pe mosia lui); varianta ca stăpânii catolici
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]
-
mutați în Olanda și Franța datorită neîncrederii lui Hitler în loialitatea lor. În deceniul al șaselea al secolului trecut au apărut tensiuni între FRA și RSS Armeană. Moartea catolicosului Garegin al Catolicosatului Ciliciei a declanșat lupta pentru succesiune. Adunarea Națională Ecleziastică, influențată puternic de FRA, l-a ales în funcția de Catolicos pe Zareh al Alepului. Această decizie nu a fost recunoscută de Catolicosul Tuturor Armenilor, de cei care se opuneau FRA și de autoritățile sovietice. Zareh și-a extins autoritatea
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
Catedrala primațială Adormirea Maicii Domnului din Rouen (în ), colocvial cunoscută și sub numele de Catedrala din Rouen, este monumentul cel mai prestigios al orașului. Este sediul arhidiecezei din Rouen, centrul administrativ al provinciei ecleziastice a Normandiei. Arhiepiscopul de Rouen purtând titlul de primat al Normandiei, catedrala sa are astfel rangul de primațială. Este o construcție cu arhitectură gotică ale cărei prime pietre de fundație datează din Evul Mediu. Are particularitatea, rară în Franța, de
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Rouen () [Corola-website/Science/325631_a_326960]
-
Erfurt. Încă la finele acestui secol, tributul în porcine era acceptat de către regii germani. Thuringienii au fost convertiți la creștinism în secolul al V-lea, însă influența creștinismului era încă limitată. Adevărata creștinare a avut loc, în paralel cu organizarea ecleziastică a teritoriului, în prima parte și la jumătatea secolului al VIII-lea prin activitatea Sfântului Bonifaciu, care a doborât simbolul păgânismului thuringian ("arborele sacru" de la Geismar) în anul 724, abolind astfel vestigiile păgânismului. În anii '20 ai secolului al XI
Turingieni () [Corola-website/Science/325079_a_326408]
-
Conrad și Henric "cel Mândru". El a moștenit posesiunile familiale din Suabia, inclusiv comitatele de Altdorf și Ravensburg, atunci când fratele mai mare, Henric "cel Mândru" a obținut ducatele de Bavaria și de Saxonia, iar fratele mijlociu Conrad a urmat cariera ecleziastică. Henric a aranjat căsătoria lui Welf cu Uta, fiica lui Godfrey de Calw, contele palatin de Rin. La moartea lui Godfrey din 1131, a izbucnit o dispută între Welf și nepotul de frate al decedatului, Adalbert al IV-lea de
Welf al VI-lea () [Corola-website/Science/325116_a_326445]